Ion CUZUIOC
EXCES DE INIȚIATIVĂ
(PROZĂ SCURTĂ)
Lavrentie Hlandan, profesor de astronomie şi diriginte al clasei a
X-a „M", are o vechime de 23 de ani de când... bea numai chefir. Da, chefir, care se vinde liber la toate alimentarele. Altă băutură nu recunoaşte nici în ruptul capului. Şi s-au început toate acestea încă din anii de studenţie,
când, după nişte junghiuri acute în
burtă, felceriţa de la punctul medical al instituţiei respective de învăţământ i-a spus-o pe şleau că
stomacul nu-i de dârvală, să glumeşti
cu el cum vrei. Din ziua aceea, la dejun – chefir, la prânz – chefir, şi la cină tot chefir.
Într-o bună zi, la recreaţia mare, colegii săi de breaslă au pus creierii în mişcare şi au
calculat cam cât chefir a băut Lavrentie Hlandan în toţi anii aceştia.
Cât credeţi că le-a ieşit? 12 tone şi jumătate. Profesorul de matematică a mai
verificat o dată cu calculatorul această cifră şi, convingându-se de
exactitatea ei, a exclamat:
- Chefiraru!
Lavrentie Chefiraru...
- Ce
zici, îl ispiti el, poate îţi schimbi numele?
- Lavrentie
Hlandan, însă, numele de familie nu şi 1-a schimbat, continuând
să bea chefir. Odată, fiind invitaţi la o conferinţă a pedagogilor
din județ, în timpul întreruperii profesorii dădeau năvală la butoiul cu cvas, să-şi potolească setea.
Lavrentie Hlandan se ascunse la umbra unui
pom şi îşi făcea vânt cu pălăria. Profesorii
îi mai aruncau şi câte o replică:
- Aştepţi,
Lavrentie, să vină butoiul cu chefir, nu-i aşa? Lavrentie Hlandan tăcea chitic,
trecând drumul spre alimentară. Luă o sticlă de chefir, o bău cu lăcomie,
aruncând-o mai pe urmă în coşul cu gunoi, pentru că magazinul sticle goale
nu primea. La începutul anului şcolar directorul a adunat colectivul ca să dea citire unei
scrisori de la minister în care li se propunea ca în şcoala lor să fie
organizată societatea benevolă de luptă pentru trezie. Totodată, li se
propunea să fie ales şi preşedintele ei.
Propunerea este propunere, dar când vine de sus, ea e echivalentă cu
ordinul, îşi dădu seama directorul şi ceru consimţământul colegilor. Aceştia,
însă, (aţi priceput?) într-un gând şi într-un glas 1-au propus preşedinte al
societăţii pe mult stimatul şi... simpaticul Lavrentie Hlandan, pentru că
dumnealui n-avea nici vie, nici butoaie şi nici beci, pe când ceilalţi
profesori...
Lavrentie Hlandan a fost ales în unanimitate preşedinte şi, primind
felicitările meritate, a promis că va face totul ce îi stă în puteri ca să
îndreptăţească încrederea colegilor.
Zilele treceau, şi Lavrentie Hlandan, furat de grijile astronomiei şi ale clasei,
unde era diriginte, lăsa baltă tot lucrul obştesc. De aceasta, însă,
n-au vrut să ţină cont, mai bine zis, să uite cei de la județ. Într-o zi
directorul îi înmână lui Lavrentie Hlandan o scrisoare în care şefii respectivi cereau darea de
seamă a societăţii benevole de luptă pentru
trezie. Totodată, era rugat să indice
şi numărul membrilor acestei societăţi. Dar ce fel de dare de seamă putea să facă Lavrentie Hlandan, dacă în
afară de şedinţa organizatorică nu
s-a întreprins nici cât e negru sub unghie?
- Faceţi cum vă
duce capul, Lavrentie Hlandan, se oţărî directorul, numai să n-am probleme,
altfel schimbăm cojocul...
Fără a sta mult pe gânduri, Lavrentie Hlandan începu munca de propagandă în
rândurile profesorilor. Cei care se simţeau cu musca pe căciulă n-au refuzat
categoric, dar 1-au rugat să-i lase să se mai gândească. Ei însă se gândeau prea mult,
iar răspunsul privind activitatea societăţii trebuia trimis de urgenţă în județ.
Lavrentie Hlandan a hotărât să convoace adunarea clasei a X-a „M" pe care
o conducea, a scos din geantă un caiet voluminos şi, rupând foile curate
din el, le-a împărţit elevilor. Apoi a luat creta şi a scris pe tablă
modelul de cerere de înscriere în rândurile societăţii benevole. Elevii au executat
totul conform indicaţiilor dirigintelui, iar Lavrentie Hlandan a adunat cererile într-o mapă
specială, a ieşit bucuros din clasă, intrând în cancelarie: –Uite aşa! rosti el
cu mândrie. Să mai zică cineva că noi nu avem societate benevolă de luptă pentru trezie. Şi
ce membri are ea: beau numai chefir. Uite-aşa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu