Ninge
A nins atât de
mult azi-noapte
De parcă cerul a
simţit
Că sufletul meu
nu mai poate
Să sufere la nesfârșit.
Și ninge încă și
se-adună
O mantie de-omăt
imaculată
De parcă sufletul
ar vrea să-mi spele
De-o dragoste nevinovată!
Și ninge-ncet și
liniștit
De parcă
viscolul s-ar teme
Că sufletu-mi
nefericit
Și-ar îngropa
tristeţea sub troiene.
Și ninge!
În geam îmi plesnesc fulgii
De parcă vor să îmi șoptească
Să nu mai caut iar refugii
Când sufletul
dorește să iubească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu