sâmbătă, 30 decembrie 2017

BUN VENIT 2018!

                                                                Kessy Ellys Nycollas
                                                                       - Romania -

NOUL AN

Printre nori de praf şi fum,
Printre vise spulberate,
Pleacă un an şi vine altul
Cu proiecte mai înalte!

Printre amintiri şi vise,
Strâng o lacrimă-n batistă
Şi trăiesc doar în prezent...
Că trecut nu mai există!

Printre stropi de ploaie deasă
Dar şi printre fulgi de nea...
Vreau să îmi trăiesc destinul
Doar cum Dumnezeu va vrea!

Printre oameni de tot felul,
Duşmani, prieteni şi amici,
Voi lupta să-mi ating ţelul,
Chiar de-s singura pe aici!

Vorbe goale şi deşarte,
Voi mi-aţi spus aşa de multe!
Iar acum sufletul meu
Nu mai vrea nimic să asculte!

Ne vedem de drumul nostru
Separaţi dar împreună
Şi lăsam timpul să cearnă...
Din grâu separând neghină!

Mulţumesc celor ce-au fost
Anu'acesta lângă mine
Şi vă aştept şi la anul
De prezenta-mi vă convine!

Mulţumesc prieteni dragi:
Neli, Feli, Carmen,Jeni,
Puiu,Vali,Nicu,Tynu,... şi voi toţi...
Sper şi anul care vine
Să fim aproape cu toţi!

La mulţi ani şi vise-nalte
Culmi de Everest atinse!
Fericire şi-mpliniri...
Cu uşi noi şi larg deschise!

Zâmbete s-aveţi pe faţă
Şi în suflete iubirea!
Să-ndrăzniţi mereu în viaţă,
Să  vă-nţelegeţi menirea...!

LA MULŢI ANI!
ŞI SPOR ÎN TOATE...
Sănătate să aveţi!
Viaţă lungă, fericire...
Să trăiţi doar cum voi vreţi!!!!!













INVENTAR DE 2017

                                                                                 
                                                                                                                                                            Ke

         Kessy Ellys Nycollas                                                     - Romania -







                    BUN GĂSIT!

Acum când 2017 îşi închide porţile, este un moment prielnic pentru a face un bilanţ al celor făcute dar şi a celor ne făcute în acest an.

Am început cu întrebarea:

Ce lucruri noi am învăţat eu în acest an? 
Am învăţat oare să cresc şi în plan spiritual?

În primul rând am învăţat (încă o dată) cum trebuie să fac să pot merge mai departe atunci când cei din jur mă critică sau mă judeca. Şi că eu nu am nici un drept să fac nici un fel de afirmaţi, critici, judecaţi la adresa nimănui deoarece nu le-am trăit trecutul şi nu am fost în pielea lor în diverse situaţii.

- Am învăţat că adevărul trebuie spus atunci când simt deoarece amânarea lui conduce la conflicte interioare dar şi exterioare, conduce la îmbolnăviri şi traume greu de vindecat.

- Am mai învăţat că nu trebuie să disper în momentele în care ajung să cred că viaţa nu mai are nici un sens, când pierd controlul şi mă simt confuză pentru că Atoate Creatorul mă are mereu în atenţie, creează un proces care mă duce cu exactitate la un alt nivel... eu trebuind doar să acord timpului timp ca acest proces să se poată întâmpla.

 - Am învăţat că trebuie să cer deoarece nimeni nu îmi poate ghici nevoile, dorinţele... aspiraţiile.

-  Am învăţat să acţionez cu responsabilitate deplină în ceea ce vreau să fac sau să nu fac.Cu jumătăţi de măsură nu putem evolua. Ele sunt doar un blocaj...

 - Am mai învăţat că pot să fiu, să am şi să fac tot ceea ce îmi doresc, fără a cere aprobări şi a asculta păreri şi sfaturi.

- Am învăţat să nu mai funcţionez cu frâna trasă... şi să îmi asum toată responsabilitatea acţiunilor şi faptelor mele.

 - Am aprofundat faptul că trebuie să ofer înainte de a cere (lucru care îl practic de multă vreme).

- Am revizuit toate posibilităţile de a oferi ca mai apoi să aştept răsplata.

- Am observat şi am învăţat că a fi exact ceea ce sunt, poate să îi supere pe cei dragi şi şa îi îndepărteze de mine dar am înţeles că e dreptul lor să fie supăraţi iar al meu să fiu eu însămi.

- Am învăţat că este de o însemnătate minoră ceea ce dobândesc sau realizez în viaţă şi că cel mai important este omul care am devenit.

- Am învăţat că pentru a fi fericită şi liberă este îndeajuns să îmi permit să fiu imperfectă. Perfecţiunea te face nefericită.



Voi ce lecţii aţi învăţat?

Dacă nu aveţi un bilanţ... cu siguranţă va veţi face unul... iar dacă aveţi corigente... cu siguranţă le veţi corecta.

LA MULŢI ANI!

vineri, 29 decembrie 2017

Obiceiurile de Anul Nou la Bumbeşti-Jiu





 VICTORITA ILEANA STOLOJANU

                 - ROMANIA -




Este frumoasă o definiţie poetică a folclorului: un copac înfipt cu rădăcinile în timp şi spaţiu dar cu coama răsfirată spre cer. El musteşte de fapte de viaţă, prezentând-o în diverse moduri.
Vatră de moşneni, cunoscători ai tainelor muntelui, Bumbeşti-Jiu a constituit un bogat izvor al folclorului românesc.


Vă prezentăm în continuare obiceiurile de Anul Nou

Printre obiceiurile tradiţionale, cele legate de sărbătorile de iarnă au frumuseţea lor aparte. După o perioadă de muncă istovitoare, venind vremea odihnei şi a petrecerilor, toată suflarea satului participă la sărbătorile schimbării anului în care un loc important îl ocupă colindele. Colindele vorbesc, într-o atmosferă de legendă, despre oameni şi natură, dar mai cu seamă despre trei domenii din viaţa satului şi a oamenilor: viaţa gospodărească sub diferitele ei aspecte, puterea şi frumuseţea tinerilor, eroismul şi iubirea văzute în perspectiva căsătoriei.


Piţărăii este un colind specific zonei de munte, care în Bumbeşti-Jiu se desfăşoară într-un mod deosebit faţă de zonele învecinate, în Ajunul Crăciunului.
Obiceiul acesta seamănă cu unul specific romanilor. Original, acest obicei presupune ca cetăţenii care participă la desfăşurarea lui, numiţi şi „piţărăi” să atingă cu beţele sau nuielele pe care le poartă anume stâlpii porţilor, uşile de la grajduri sau hambare, grinda casei şi să scormonească în cărbuni, pentru a aduce noroc şi belşug. Partea spectaculoasă a fost mereu îmbunătăţită.
Deşi la colindat participau numai băieţii şi fetele, amploarea acestui obicei cuprindea tot satul. Femeile pregăteau colacii sau desagii cu mere, bărbaţii pregăteau oalele cu vin pe care-l dădeau fiert colindătorilor îngheţaţi iar fetele pregăteau bunătăţi pentru băieţii plecaţi cu colinda.
Băieţii se organizau în cete, de obicei formau două cete, având fiecare un steag (ca pe vremea romanilor). Steagul era format dintr-o basma înflorată, luată de la cele mai frumoase fete din sat, dintr-o prăjină (par lung) având la capăt clopoţei şi busuioc, restul era învelit cu brăciri noi luate de la fetele din sat.
Obiceiul nu se păstrează întocmai astăzi. S-au mai pierdut din sensuri, însă bătrânii satului spun aşa cum ar trebui să se desfăşoare: cele două cete porneau de dimineaţă şi întrebau pe oamenii satului dacă fac piţărăi.
Dacă primeau încuviinţare, intrau în curtea gospodarului primind din mâna gazdei un blid cu boabe de grâu şi de porumb.
Cei doi băieţi, stegarii, luau cu mâna boabele şi le aruncau pe casă dialogând astfel:
„Bună dimineaţa lu’ ajun,
Ba-i mai bună a lui Crăciun,
Că-i născut într-un ceas bun.
Câte scântei sunt în foc,
Atâţia galbeni pe loc.
Stogul cât casa,
Pita cât masa.
Ce-i în casă să trăiască,
Ce-i afar’ să izvorască
Stăpânii ca să trăiască
Să le stăpânească ani ‘delungaţi
Ca-n ziua de azi.
Să trăiţi, să mai faceţi şi de’alt-an!”
Monica Brătulescu, în cartea „Colinda românească” spunea: „Formulele piţărăilor prezintă analogii izbitoare cu urările practicate de romani cu prilejul Calendelor lui Ianuarie. De altfel, cunosc o mare răspândire în zona celei mai intense romanizări care a fost Banatul şi Oltenia”. Însăşi cuvântul colide vine din latinescul „colindae”.
Mergând din casă în casă, stegarii se opreau la casa unuia dintre fruntaşii satului, unde se adunau toţi oamenii, fiecare având desagii cu colaci sau mere în spinare. Satul avea şase gazde: Alexandru Popeci (Bibilică) în Valea Sadului, Ion Nistorescu (Nică al lui Ion al Udrii), dascălul Petre Cimpu, Constantin Pătruţ (Constantin al Iordancăi), Ion Popescu (Ion al lui Constantin al Popii) şi Dumitru Crivăţ (Mitruţă Crivăţ), lângă şcoală.
În ograda gospodarilor amintiţi intrau flăcăii şi fetele însoţiţi mai de mult de fluieraşi, apoi de lăutari.
Fetele erau îmbrăcate de sărbătoare cu cămăşi cu altiţe, cu catrinţe cu râuri ţesute şi cusute cu migală de mâinile lor harnice, în picioare purtau tureci (ciorapi cusuţi cu râuri) şi opinci legate cu curele încrucişate.
Băieţii aveau cămăşi înflorate, cioareci şi vestă schilărească, căciuli de miel moţate, iar în picioare obiele curate şi opinci legate pe picior în sus încrucişat cu curele late.
Încingeau jocul bătând bătătura cu opincile noi, de săreau scântei. Sârba ca la Firizoi era însoţită de strigături ce mai mult stârneau jocul şi veselia. Între timp se adunau oamenii afară la poartă, se aşezau pe două rânduri iar cei din curte ieşeau pe rând primindu-şi piţărăii. Copiii purtau la gât săcuie noi, înflorate ţesute de mamele lor, în mâini aveau beţe de alun înflorate.
Bătrânii satului povestesc că aceste beţe ar avea menirea să înlocuiască stâlpii pe care se sta sprijinit pământul şi pe care-i rod vârcolacii.
Plecând de la o gazdă la alta, tot satul era în sărbătoare, jocul, chiuiturile şi strigăturile ţineau până seara târziu, când fiecare tânăr pleca spre casă cu gândul la fata iubită, cu care se va întâlni a doua zi, căci venea Crăciunul.
Pitaraii au doua ritualuri in Bumbesti, unul de la ,,bolovan’’ spre centrul civic si unul de la ,, bolovan’’ spre Curtisoara, demonstrand veridicitatea legendei descalecatului, cu cei doi frati Barlea si Bumbea.

Sorcova este un obicei de Anul Nou care nu se deosebeşte prea mult de modul în care se desfăşoară în orice parte a nordului Olteniei.
Mamele se îngrijeau din vreme pentru a pune crengi de măr sau de corcoduş într-un vas cu apă, pe care-l ţineau în casă. În ziua de Anul Nou cu aceste crengi, care înfloriseră între timp, făceau o sorcovă de toată frumuseţea. Astăzi sorcovele se fac din hârtie colorată.
Copiii, singuri sau în cete, mergeau pe la casele gospodarilor dacă primesc sorcova. Acolo unde erau primiţi, fiecare îşi alegea un membru al familiei sorcovindu-l (băteau uşor pe spate cu rămurica înflorită).
Iată o variantă de „sorcovă” culeasă de profesorul Găman de la Rădulescu Maria:
„Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să’mbătrâniţi,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
Câte cuie sunt pe casă,
Atâţia bani s-aveţi pe masă.
Câtă frunză în frunzare,
Atâţia bani în buzunare.
La anul şi La mulţi ani!”
Motivul floral îl însoţeşte pe bumbeştean încă de la primul scăldat.
Pluguşorul, obicei străvechi păstrat cu sfinţenie din generaţie în generaţie – este un colind de copii care a evoluat spre un adevărat poem al muncii. Este o datină specifică ţărilor agricole.
Copiii organizaţi în cete, având cel puţin un număr de trei membrii îşi construiau un plug de lemn (miniatură) punând între roţi şi un brad pe care-l împodobeau cu grijă.
În seara de ajun Anului Nou sau chiar în dimineaţa Anului Nou porneau pe la casele sătenilor, având tălăngi (clopote mari), bice sau buhai, întrebând gospodarii dacă primesc pluguşorul. Unde erau primiţi intrau în cete şi începeau uratul.
Textul „Pluguşorului”, ca şi în urările de nuntă, era presărat cu urări pentru a stârni hazul şi veselia caracteristice zilei de Anul Nou.
Urătorii prezentau desfăşurarea muncilor agricole de la găsirea locului pentru arat până la coptul colacilor. Din când în când un urător se oprea pentru a-i îndemna pe cei din ceată:
„Ia mai mânaţi, măi!”
Ceilalţi răspundeau pocnind din bici sau sunând clopoţeii: Hăi, hăi!. Colindatul se încheie cu urările de sănătate şi belşug, pe care le adresau copiii gospodarilor satului.
Florile dalbe este obicei de Anul Nou. Copiii organizaţi în cete având în mână beţe de alun înflorate trec pe la casele gospodarilor urându-le un an roditor:
„Am plecat la colindat, florile dalbe
Drumul nu s-a luminat,
Scoală-te cinstită gazdă,
Şi cu plugul trage-n brazdă,
Ară coasta şi colnicul
Ca să crească mare spicul,
Să crească mare bogat,
Că de mult l-am aşteptat,
Să mâncăm pâine prăjită,
Din cuptoare rumenită,
Hopuri, hopuri, hopurele,
La mulţi ani cu floricele
La anul şi la mulţi ani!”


                                                                                                           Sursa foto: internet


joi, 28 decembrie 2017

MOARTEA - PUIU RADUCAN - ROMÂNIA





 Umblând hai-hui prin mărăcini,
    În noaptea cheală cu tăciuni,
        Gândind la multe-ntr-un oftat,
            Parcă simțeam cum mi se zbat 
               Doi sâni nebuni, frumoși, nebuni,
            Rostogoliți în ambe’ mâini. 
         Călcând în străchini parfumate, 
     Mi-am zis:
 Ei, asta nu se poate!
 Și-a fulgerat un gând de moarte; 

     Gustând din păhărel venin,
         Am stat pe loc, așa... puțin,
             În supărare făr’ susipin,
                 La umbra unui blid cu vin. 
Privind la cerul.... florentin,
     Pământ călca pe tălpi diamantin... 
        Tot stând așa....
           cu viața să mă-nec,
 Vă iau permisiunea și-am să plec.                             Că-n lumea cu șorici am stat prea mult,
        Mă tot privesc și mă ascult, 
           Văd, totu-ncepe să mă ningă,
     Clopotnița se scutură de limbă,
 Moartea-i așa de încăpățânată,                            


De-o chemi, nu vine, i-ocupată...
    Dar când se plimbă omu-n dealul chel, 
       Deodată, hop, dă moartea peste el!
   „Mândra” nu are zile libere ori post,
Te-nhață, nu te-ntreabă cine-ai fost.
Că-n lumea asta multă, grea, opacă
Puțin bogată, mult ... săracă,
    Ne tot certăm, ne dușmănim...
       De n-am ști că... mâine-o mierlim. 
          Vine-atunci moartea și ne-mpacă, 
                                                                   Pe nesimţite, dintr-o dată                                             
........................................................
     Of! Fugi de-aici vis rău, urât!
     Vai, Doamne, ce m-a zgâlțâit!
     Uitasem că-mi dormeau în mâini
     Doi sâni frumoși, frumoși, nebuni...                                                                                                                                                                                                      Foto:internet

GÂNDURI PRINTRE RÂNDURI….



                  

Am observat că cea mai dureroasă problema a oamenilor apare atunci când nu sunt bani. Anul 2018, din punct de vedere al astrologilor, pare-se că va fi un an foarte bun şi în acelaşi timp extrem de rar şi de greu. A! Nu, nu greu în ceea ce înseamnă a reuşi ci în ceea ce reprezintă asumare de noi responsabilităţi...

Cel mai bun aspect din astrologie denumit,,Ochiul lui Dumnezeu’’ va influenţa în noul an parteneriatele şi asocierile, relaţiile interumane dar şi comunicarea... dar că de obicei... toate acestea vor fi afectate de relaţia pe care o avem, cu banii.

Încrederea mea, ne zdruncinată, a avut ca temelie, întotdeauna, sintagmă,, Doar uniţi se poate învinge’’... iar în anul care se apropie (şi chiar încă de pe acum) încep să apară soluţii legate de problemele care nu ne dau pace şi linişte... însă cheia reuşitei este interacţionarea cu grupul... Atoate creatorul, în situaţia în care ne pune pe umeri o misiune, nu ne lasă singuri să ne zbatem în mocirla neputinţelor proprii... el ne va aduce în jur oamenii de care avem nevoie. Minunile se înfăptuiesc prin oameni... acele scântei de divin care conlucrează cu TATĂL şi prin care toate se pot înfăptui.

Eu simt că mi se va deschide un drum favorabil, astfel noua mea lucrare, care mi sa conturat în minte şi suflet de curând, va prinde aripi cu care să zboare către sufletul şi mintea acelora care vor intra în contact cu EA.

Teoria reuşitei în,, VINDECAREA RELAŢIILOR CU BANII’’, o ştiu în general, dar am convingerea că teoria lipsită de practică nu mă poate înălţa.

Am avut momente în care am uitat să pun preţ pe viaţa care mi-a fost dată fără să o cer... probabil că am aplicat teoria: ceea ce am primit de gratis, nu are valoare!!!!

Tot aşa se întâmplă şi cu pământul pe care îl calcam zilnic, cu lumina soarelui, cu odihna nopţilor, cu aerul pe care îl respirăm, cu oamenii dragi care ne apar în viaţă pe neaşteptate, cu apa pe care o bem, cu ploaia, cu zăpadă, cu sănătatea şi cu multe altele pe care le-am primit fără să cerem şi fără să plătim!

Oare! Credem că era meritul nostru să le primim, gratuit? Oare este dreptul nostru pentru care nu trebuie să fim recunoscători?

DREPT CINE NE CREDEM, OARE?

Se aleargă nesăbuit după faima, după averi, după a agonisi tot ce se poate (utile sau inutile)... fără să ne gândim la nimeni şi la nimic. Nu putem aprecia ceea ce avem, nu putem iubi oamenii care ne stau alături, nu putem respecta, nici măcar părinţii... păcat...

Căutam fericirea oriunde în lume, în ceea ce nu avem... ignorând ceea ce Atoate creatorul ne oferă cu generozitate, poate zilnic, poate la orice pas.

Atâta timp cât nu vom iubi ceea ce avem deja... cât nu ne vom iubi în primul rând pe noi înşine... nu vom avea cum să fim fericiţi.

Partenerul te poate părăsi, locul de muncă îl poţi pierde oricând, copii vor fi cu tine până la maxim douăzeci de ani, pentru că dacă îi iubeşti cu adevărat îi laşi să plece,
Singurul care va rămâne cu tine vei fi TU.În tine există scânteia divină. Nu eşti separat de Dumnezeu. Tu însuţi eşti un Dumnezeu. Caută în interiorul tău unde vei găsi totul. Nu aştepta nimic din afară, de la alţii... nu te lăsa purtat în lesa câinelui de companie...

Nu este un secret, pentru nimeni, că lipsa banilor reduce calitatea vieţii, a relaţiilor pentru că nimeni nu poate avea performante maxime atunci când trăieşte într-un continuu stres simţindu-se lipsit de putere, obosit psihic, reproşându-şi fel de fel de neajunsuri, cu o sănătate afectată de lipsa de bucurie, de iubire, stima de sine scăzută...

Ai priceperea necesară într-un anumit domeniu? Ai încredere în forţele proprii? Simţi că acel ceva te defineşte? ACŢIONEAZĂ! Nu aştepta comanda nimănui. Fiecare este interesat doar de atingerea unor scopuri înalte, pentru el, nu pentru tine.

Se mai foloseşte şi în zilele noastre zicală: BANII NU ADUC FERICIREA! Minciuni! Ei aduc fericirea dar o şi întreţin. Cine a spus că, banii nu aduc fericirea’’ cu siguranţă a dorit subjugarea omenirii în mod continuu şi constant prin inventarea fricilor de tot felul şi a lipsei de încredere şi de putere în rândul celor mulţi... şi se pare că au reuşit cu succes să inoculeze acest program distructiv.

Te-ai întrebat cum ar fi starea ta de spirit dacă ai avea la îndemână mai multe resurse? Ce ai face pentru cei dragi ai tăi, având posibilităţi de susţinere financiară? Ce ai crea frumos, armonios şi de durată în propria-ţi viaţă? Ai mai fi tot timpul în acea stare de depresie, de nemulţumire?

Dacă banii nu aduc fericirea, de ce cei puternici şi bogaţi aduna din ce în ce mai mulţi şi niciodată nu împart cu nimeni nimic? La ei această zicală nu are valoare.Şi ei duc lipsă de fericire, dar nu pentru faptul că nu au ci pentru ca nu au suficient de mulţi cât şi-ar dori, sau pentru ca nu mai au timp să îi numere...

ÎNDEMNUL MEU PENTRU TINE ESTE URMĂTORUL:

Poţi şi mai mult dar trebuie să îţi doreşti, să ai curajul să decizi, să ai puterea să îţi spui: EU POT!

Nu spune niciodată nu pot, nu ştiu...

Când simţi ca nu poţi sau nu ştii ai o singură variantă şi anume: ieşi în drum şi cheamă NEVOIA.Ea va găsi soluţiile cele mai bune pentru a depăşi oricare situaţie care poate părea adesea imposibilă de depăşit. Soluţia finală îţi va ridica vibraţia şi îţi va aduce pacea, liniştea şi bucuria prin ridicarea nivelului de recunoştinţa către Atoate creatorul şi vei observa abundenţă în tot ce îţi apare în drumul vieţii: copii, flori, pomi, copaci, iarbă, fulgii de nea sau picurii ploii, a frunzelor uscate, a norilor, a stelelor, a poeziilor scrise, a cărţilor lansate, a plimbărilor...

Când eram copil o întrebam pe mama tot ceea ce eu nu ştiam. Într-o zi, cuprinsă de teamă că într-o zi am să o pierd am întrebat-o: ce voi face eu când nu o să mai am cui cere un sfat?

Răspunsul mamei a fost: Chemi NEVOIA! Ea va avea toate răspunsurile la problemele tale, ai să vezi... şi mai am un sfat pentru tine. Să ştii că tot ce vei număra, va spori.

Am experimentat aceste sfaturi, de-a lungul vieţii. Rezultatele lor au fost uimitoare. Nevoia m-a ajutat ori de câte ori mă aflam într-un impas căruia nu îi aflăm rezolvare iar zicalei care spune că: intodeauna va spori ceea ce voi număra, am ajuns să îi dau dreptate în situaţiile în care îmi contabilizam numărul facturilor, când am numărat faptele celor care m-au supărat, când am ţinut cont de numărul situaţiilor sau a lucrurilor care mă nemulţumeau, a îngrijorărilor...

Începând de câţiva ani, am renunţat să mă mai gândesc şi să număr tot ceea ce îmi face rău, ce îmi dă îngrijorare, nemulţumire...

Începând însă cu noul an, 2018, mi-am propus să nu mă mai gândesc la situaţii negative ci să ţin cont şi eventual să şi număr, doar momentele şi situaţiile care mă vor face fericită, astfel încât să mă simt din ce în ce mai bine.

Am deja, în lista mea, câteva lucruri care mă fac să mă simt minunat:
-      Oameni de care am nevoie.
-      Din ce în ce mai mulţi vizitatori pe site.
-      Aprecieri ale muncii mele, pe site.
-      Un număr, în creştere, al colaboratorilor.
-      Un număr de reviste, deja conturate...
-      Cu siguranţă lista se va mări

LA MULŢI ANI!

2018 să fie pentru voi toţi unul din cei mai buni ani.

                                                                           28122017

                                                                                               PETROŞANI




miercuri, 27 decembrie 2017

VINOVAŢI DE IUBIRE

                                                                                          Foto:internet

De: Kessy Ellys Nycollas

      - ROMANIA -

Inflorit-au în priviri...
Vrei nu vrei, pe negândite!
Sentimente şi trăiri,
Numai de noi doi simţite!

Rasfătăndu-mă în taină,
Din priviri, fără cuvinte,
Mi-ai pus iar venin pe rană
Răscolindu-mi taine sfinte!

Şi îmi amintesc şi-acum,
Cât eram de tulburată,
Când privirea ne-o-ntălneam
Simţindu-mă vinovată!

Dar şi când   tendepărtai
Şi priveam din urmă-ţi pasul,
Mă simţeam că mă topesc,
Că nu-ţi mai auzeam glasul!

Vântul seri învolbura,
Marea şi-mi răvăşea părul...
Lumea-n jur mi se părea,
Că ne simte adevărul!

Taina nopţii fără tine,
Nu puteam s-o înţeleg,
‘Mi era rău, deloc prea bine
Ne ştiind ce să aleg!

Mi-ai apărut... o nălucă,
Dar ştiam că te-aşteptam...
Domnul, drumul ni-l încurcă
Şi n-aş vrea să suferim!

NU STIU

Kessy Ellys Nycollas

 - ROMANIA -


Nu ştiu cum este astăzi prin al meu oraş,
Nu ştiu dacă mai plouă s-au de mai e frig!
Nu ştiu nici dacă dimineaţa-n zori pe crinii albi mai este rouă
Şi nici nu ştiu dacă mai auzi, de-aş vrea iar să te strig!

Nu ştiu nici ochiii tăi cum sunt, mai strălucesc?
S-au dacă se-oglindesc tăcuţi privind în lac!
Nu ştiu şi-aş vrea să nu-mi mai amintesc
Pentru că doar dureri şi griji îmi fac!

Nu ştiu cât a trecut de când tu ai plecat
Dar mie mi se pare că s-a scurs un veac!
Nu ştiu ce aş putea să spun după atâta timp trecut
                                 S-au dacă n-ui mai înţelept să tac?

Nu ştiu ce aş putea să fac acum să-mi fie bine,
Când inima-mi bolnavă zace-n piept!
Nu ştiu: să te întreb de îţi e bine?
Sau să îţi spun că încă te aştept?

În fiecare noapte sufletu-mi suspină
Nu ştiu ce să îi dau ca să-l împac!
Ştiu că tu nu ai şi n-ai avut vreo vină
Dar ştiu precis că eu nu ştiu ce să mai fac!

Te-ai strecurat în viaţa mea cuminte.
Fără prea multă zarvă mi-ai intrat,
Pe neştiute-n suflet şi în minte,
Întreaga mea fiinţă ai ocupa!

Tu mi-ai şoptit cuvinte de iubire
Nu ştiu dac-ai ales momentul cel mai potrivit!
Şi ai plecat fără să-mi dai de ştire
Aş vrea să ştiu de ce-ai plecat,
dar cel mai tare: de ce ai venit?

Nu ştiu nici dacă la tine-n suflet vremea este bună
Sau dacă sufletul ţi-e pârjolit!
Nu ştiu dacă e calm sau de-i furtună
Nu ştiu dacă din tot ce-ai spus doar ai minţit!

Nu ştiu când astăzi vântul fruntea îţi atinge,
Îţi aminteşte de ceia ce a  fost şi n-a trecut!
Dar ştiu că orisiunde-ai merge
Nu vei uita nimic din tot ce am făcut!

Nu ştii că-n viaţa mea şi-acum mai ninge
Nu pentru că năprasnic viscol s-a stârnit!
Dar curg continuu lacrimi din ochiul ce mai plânge
Fiindca  de mult  n-am mai vorbit!

Din lacrimile calde norii se adună
Pe bolta cerului ce-mi stă deasupra, sus
Aş vrea să tac dar vorbe se adună
Chiar şi atunci când jur că
 nu aş mai avea nimic de spus!

LUNĂ PLINĂ





                                                                 Kessy Ellys Nycollas

                                                                    - ROMÂNIA -

M-a frapat versificația, cu tot atâtea silabe.
Autoarea: Când pe cerul plin de stele, luna plină a răsărit, Tu m-aștepți lângă izvor și îmi spui: bine-ai venit! „
Eminescu: Dar nu vine, singuratic în zadar aștept și sufăr, Lângă lacul cel albastru încărcat cu flori de nufăr... Ea din trestii să răsară și să-mi cadă lin la piept. „
Autoarea:Și” Să mă strângi ușor de mănă, la piept mi te cuibăreşti, Te îmbrăţişez cu drag, simt că-n brațe mi te topești. „

(fragment din cronica D-lui  Vergil Cojocaru - Bucuresti )


Când pe cerul plin de stele, luna plină a răsărit,
    Tu m-aștepți lângă izvor și îmi spui: bine-ai venit!
       Mă temeam că-i prea lumină și astă seară nu mai vii,
          Fiindcă ochii-s ațintiți, pe noi doi așa cum știi.

            Când pe cer nori plumburii, țin luna în umbra lor,
              Ca să vii să ne iubim, știi.... că e mult mai ușor.
                 Întunericul păzește, dragostea de gura lumii,
                   Iară noi putem atunci, să ne iubim ca nebunii!

              Eu te-aștept lângă izvor, jos pe pajiștea-nverzită,
              Tu vii cu pașii ușori ....te văd că ești fericită....
              Ochii-ți râd, inima-ţi bate, sufletul ți-e fericit,
              Ești așa de liniștită, când știi că vii la iubit!

                      Și mă strângi duios de mână, la piept mi te cuibăreşti,
                         Te îmbrăţişez cu drag, simt că-n braţe-mi te topești.
                            Îți sărut cu patimă, gura roșie ca fragă,
                              Simt atuncea că trăiesc, nu sunt pe pământ degeaba!

                                  Când îmi spui ușor în șoaptă, că ți-a fost atâta dor.....
                                    Simt cum mă topesc de drag, simt că-n brațe am să-ți mor!
                                      Și că viața e frumoasă, chiar și când iubirea doare,
                                        Te iubesc îți spun șoptit..... din iubire nu se moare!

                       De iubirea noastră dulce, și stropită cu parfum,
                   Sunt un suflet fericit, cu tine pe-același drum....
               Cu tine în prag de seară, dar și dimineaţa-n zori,
           În poiană îmbrățișați, printre iarbă şi prin flori.

Iar cu șoaptele de- amor, vreau să țin noaptea pe loc,
    Și culcați în iarba crudă, să ne săturăm de joc!....
      Să ne prindă dimineața, fericiți și-mbrațișați,
         Visându-ne în palate, de regi sau de împărați.

             Să uităm că suntem goi, în iarbă sub clar de lună,
                Fericiți să ne simțim, că iar suntem împreună!
                   C-am vrut să luptăm cu soarta, tu cu alta, eu pe-o cale,
                       Dar ne-a fost în zadar lupta, sunt iar în braţele tale.

13.09.2023- prezent, I.P Directia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului  Biroul individual de avocați ,,Guzun Vladimir “2011-2014 Stagiară Nagacevschi & Partenerii 2015 Stagiară Avornic & Partenerii 2015-2016

13.09.2023- prezent, I.P Directia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului  Biroul individual de avocați ,,Guzun Vladimir...