POEZII- I.D.SICORE

CHIBZUIRI

„ Eu nu inventez , eu descopăr”

-PEGUY

Ai dispărut sfidându-ți clipa

    cu ea plecat-ai făr’-de temei

         (o regăsire nu-i cum o vrei)

             ceva în tine strânge risipa ,

                sufletu-ntruna-i vad de idei!..

                   Nu-ți poți opri doar pentru tine

                 mirajul vieții ce ți s-a dat...

             (din el oprești, doar ce-i păcat)

                                                                 oful din azi îl afli-n mâine,

                                                               oricât ai crede că-i terminat...

                                       Ne despățim de propriul eu –

                                     clipă de clipă și ceas de ceas

                                  (toate în urmă veșnic se las)

                                nu caut vină lui Dumnezeu,

                             nici clipei fac vre-un parastas,

... că sunt lovit de timp mereu,

fără să-i fac Doamne vre un rău!..

     -I.D.SICORE/30.04.2012

DE VOI MĂ TEM , ÎN TOT CE URA SCRISE ...

... Desigur , cum oasele esențele-s ascunse

acolo sunt , le știi , dar nu le vezi ...

fără de ele și tu nu încetezi

a fi ce ești un cerc ce se inchise,

pe-al existenței fapt , în care vegetezi;

Vădit, în ele-s curgerile încete

e liniște , se doarme aci mai mult,

trezirile când vin au însa un tumult

aparte – convige trainic , cucerește –

... aud esența vorbei , de vorba o ascult;

Esențelor, v-așteaptă-ntruna zborul

aveți culcușul pe aripile întinse ...

răspunsurile vă sunt simple , precise ,

pe-al lor teren e sigur pus piciorul –

... de voi mă tem , în tot ce ura scrise;

... de tot ce nu dezveli dorul,

din câte timpul le atinse!.

-I.D.SICORE/06.05.2012 

DESTINUL DE CUC...

„ Cultura rămâne lamentarea omului în

fața propriului său destin ”vvvvvvvv

-       Albert CAMUS

... Nu mai știu nici eu unde m-ai lăsat

(pentru că nicicând nu ne-am despărțit)

în zadar negai cerbului smintit

să nu mugă-ntruna ca un disperat...

Fug toate în urmă cum roțile-n film

(aparent caleașca crezi c-o ia-napoi)

La fel face doru când de el te-ndoi,

ce-i nespus rămâne avid de sublim...

... O imensă noapte apasă pe zori

(le aștepți și tu chircit , timorat)

iar grămezi de nori pe creste-s la sfat,

scapă cineva să n-aibă fiori?!..

Naufragiul nostru se petrece-n noi                                         

(adunăm chiar noi pietri de lovit)

gestul ni se pare uf! și potrivit –

de fapt e o glumă pentru amândoi,

și cel care sunt și care-s menit

ce stăm prinși în verb cum Iona în Chit –

destinul de cuc nu-l strig înapoi,

iartă-mă deci Doamne că m-am păgânit!..

 -       I.D.SICORE/14.05.2012

                                                              ,, DEZAMĂGIRE„ 

Când noi morții ne trezim, vedem că

niciodată n-am trăit ”

-              Henrik IBSEN  . . . .

. . . Grămezi de cuvinte s-au strâns

anii pierduți îs Doamne gorgane

(morminte, trecuturi, icoane)

Începuturi și sfârșituri de plâns,

răsărituri și apusuri de-nvins –

Ooo! – pe-această recuzită Ioane,

Cum să-ți duci frate, somnul spre vis?!. 

-            I. D. SICORE 09.03.2012