JURNAL DE REVISTA - FERICIREA

SCRISOARE DESCHISĂ
       ( fragmentul ,,6'')

          Fericirea

Fericirea are doar un răspuns, iar răspunsul meu e la el. Vreau să văd că îi pasă... şi nu vreau să tacă pentru că nu cred în tăcere.. Şi poate uneori am uitat să mai zâmbesc, am uitat să mai visez, am uitat că şi eu merit să fiu fericită nu numai ceilalţi, am uitat că nimeni nu-ţi vrea binele, am uitat să mai sper, am uitat să iau decizii, am uitat să ascult, am uitat să greşesc... am uitat multe... dar nu-mi pasă ce am uitat, căci un lucru e sigur, nu am uitat să îl iubesc... şi ştiu că merită mai mult, şi fără să îmi spună aş vrea să ştiu totuşi ce gândeşte, şi dacă îi e greu să ştie că voi fi mereu aici să îl ascult. 

Privirea lui, atât de liniştită, de caldă, misterul lui... pur şi simplu el, e ceva ce nu pot explica, când sunt cu el, îmi aduce atâta linişte, mă face să îl doresc atât de mult. El este prezent în orice clipă a vieţii mele. Prin bunătatea şi blândeţea lui pot învinge orice greutate, în umbra trupului lui mă simt în siguranţă.

    Vocea lui îmi dă fiori şi surâsul lui îmi poartă imaginaţia spre locuri plăcute, cutreierate de noi cândva...

Tânjesc să îl am în braţele mele, să îi sărut buzele dulci... Adeseori văd cu ochii minţii clipa când îl voi revedea, că îl voi îmbrăţişa, că într-un vis şi restul lumii va deveni pentru mine o nimica toată... cât de frumos va fi!

    De multe ori mă îndreptam spre locurile în care obişnuiam să mergem, să fim împreună, departe de toţi şi de toate, stăteam pur şi simplu, îmi aduceam aminte de tot ce se întâmplase între noi, stăteam minute în şir aşa... simţeam nevoia să fac asta, parcă îl simţeam mai aproape. Totul se derula în faţa mea, zâmbeam singură când îmi aminteam de toate clipele minunate...

     În fiecare dimineaţă încerc să încep altfel ziua decât cea de ieri care a fost un dezastru, numai gândindu-mă la el, dar niciodată nu-mi iese. Am nevoie de el când mă trezesc., să îi spun "Bună dimineaţa!" şi să îl sărut, să îi mângâi obrazul, ochii, fruntea, să ne îmbrăţişăm. Am nevoie de el să pot să zâmbesc! Am nevoie de el să uit tot ce este rău în lumea asta.

             Când iubeşti pe cineva îţi doreşti atât de mult să îi arăţi asta, să ştie cât înseamnă pentru tine. Dar, nu toţi suntem la fel, iubim diferit, o arătăm în felul nostru, avem calităţile şi defectele noastre. Nimeni nu e la fel, şi de cele mai multe ori încercăm să fim perfecţi, să scoatem în evidenţă calităţile, dar cei de lângă noi trebuie să ne cunoască şi defectele, să ne iubească şi să ne accepte aşa cum suntem.

Va urma..............