LUCEAFĂRUL DIN VALE

LA MULȚI ANI ROMÂNIA! Buna dimineața, oriunde vă aflați, dragi ROMÂNI! Vă doresc unire în cuget și-n simțiri ! 

Ion Cuzuioc   Centenarului Marii Uniri a Românilor   Un țăran basarabean în Parlamentul României: - De la patruzeci* încoace Suntem dați în urmărire, Fiindcă ne dorim doar Pace Și o nouă Reunire! ______ *28 iunie 1940, ocuparea Basarabiei de către URSS. Cetățenie redobândită de către basarabeanul român Moș Ion, un om bătrân, Clujul l-a văzut pe hartă; Azi e cetățean român Și-i fudul de altă soartă. Basarabia sfâșiată Sufletul pe toți ne doare, Plâng și mamele cărunte, Căci ni-i țara fără munte, Și săracă fără mare. Basarabia către NATO: După ce-ai ajuns la Prut, Eu te rog întinde-o mână Și-mi ajut al meu ținut Tot cu inima română! Țăranii și Cuza Vodă S-au deșteptat și ei din somn Și l-au ales pe Cuza domn, Ca să-i lovească-apoi damblaua Când el le-a măsurat ocaua. La monumentul lui Ștefan cel Mare La monumentul lui Ștefan cel Mare, Urmașii – mușatini cu nerăbdare Așteaptă un se...

  TU DE CE NU MAI EȘTI INOCENTĂ? Foto :internet       Zilele trecute, am timis un filmuleț, cu un grup de bebelusi care se îmbrățisau, în messengerul mai multor prieteni și prietene din lista mea. Majoritatea mi-au mulțumit. Un bărbat însă îmi răspunde:       -         Inocență, frumusețe!... de ce nu mai ești și tu la fel de inocentă!..        -         M-a schimbat viața! Oamenii!        -         Pe toti ne-a schimbat!  Pe unii mai mult, pe alții mai putin! Eu am rămas tot un naiv, un visător, dar nu-mi pare rău... E mai bine așa!..        -         Și eu sunt naivă și visătoare!        -        Nu se vede!        -  Ei da! Asta nu înseamnă că sunt și inocentă.....

SUFLET RĂNIT        M ă aflu din nou în pragul sărbătorilor de iarnă, moment în care sufletul meu, întreaga mea fiinţă, uită de vârstă şi se întoarce pe meleagurile copilăriei unde mă regăsesc cu fetiţa plină de viaţă, cu codiţe şi cu panglicuţă albă pe cap, aşa cum o cereau vremurile.          Mă simt într-un soi de transă, de meditaţie! Nu mi se conturează, în minte şi suflet, starea perfectă dar ceea ce pot să spun este o stare amestecată cu amintiri frumoase, bucurii, imagini ale bunicii şi ale părinţilor, ale surorii mele cât şi a copiilor şi vecinilor.         Toate acestea nu mai sunt. Viaţa mi-a purtat paşii departe de casa părintească, de locurile natale, trăind printre străini, undeva într-un orăşel de munte, liniştit dar încărcat şi el de emoţii şi sentimente. Nu pot să mă întorc acasă decât cu gândul. Acolo nu mă mai aşteaptă nimeni de multă vreme. Singură, ...

Ion CUZUIOC     OASPETELE        (PROZĂ SCURTĂ) Îmi plac grozav filmele. Dar şi mai mult îmi place să le privesc singur. Nu de alta, dar când sunt mai mulţi în faţa ecranului încep dis cuţii, comentarii, replici de prisos şi la sfârşit nu mai înţelegi ce-ai vizionat: un detectiv sau o come die, un film istoric sau fantastic. Aşa că, şi în acea seară am hotă rât să privesc filmul de unul sin gur. De la serviciu am venit direct acasă, mi-am pregătit câteva sandvişuri, am făcut cafeaua şi m-am cufundat în fotoliu, aşteptând din clipă în clipă să înceapă filmul. Dar de-abia reuşii să muşc din sandviş, că se aude zbârnâind soneria. Să deschid, să nu deschid? ! Soneria, însă, continua să-şi facă datoria. Am deschis. – E-he-he! Noroc, Nicule! Nu cumva trăgeai la aghioase? Era Toma Mocanu, coleg de facultate pe care nu-1 mai văzusem de vreo şase ani de zile. – Noroc, Toma! Intră, îi propun eu, dar în sinea mea gândesc: S-a zis cu filmul. – Că...