Ion CUZUIOC
Omul cu diplomă
(proză scurtă)
Domnilor! Ia să-mi spuneţi mie, la ce bun ne trebuie nouă diplomă, mai bine zis, la
ce bun – studii superioare? Desigur, acuşi o să-mi spuneţi, ca să avem
specialitate, să ne lărgim orizontul, să fim mai erudiţi, cu alte
cuvinte, să ştim mai multe. Cineva dintre voi poate să-mi arunce şi
replica, chipurile, diploma e delegaţie în viaţă. Fleacuri! Iată ce-am
să vă spun eu vouă: studii superioare trebuie să ai pentru orice eventualitate. Da. Pentru orice
eventualitate. Ce, nu-i clar? Imposibil, dumneavoastră cu toţii aveţi studii
superioare. În fine, am să vă destăinuiesc secretul, şi dumneavoastră cu toţii
o să înţelegeţi de ce avem nevoie de studii superioare. Care va să zică, eu lucrez
inginer, desigur, cu studii superioare, în secţia de fabricare a
nasturilor pentru cămăşi bărbăteşti. De lucru?! Să dea Domnu' aşa lucru
şi pe viitor. E mare secţia noastră. Mai bine zis, personalul e numeros. Conduce
secţia, e şi evident, şeful. Şi
ca
toţi şefii dumnealui are adjuncţi: pentru educaţia estetică, pentru educaţia
ideologică, cu probleme de producţie, pentru tehnica securităţii,
pentru apărarea civilă şi pentru chestiuni generale. Secţia, conform
personalului scriptic are şi sectoarele respective, la fel fiind conduse de
şefi şi adjuncţi. Iar sectoarele sunt formate din mai multe brigăzi cu conducători
şi adjuncţi. Iac-aşa, şi toţi cu studii superioare. Orice aţi spune, dar secţia
noastră e mare. Atât de mare, că pe tot întinsul ei sunt instalate tocmai
patru strunguri care „toarnă" nasturi pentru cămăşi bărbăteşti. La fiecare strung lucrează
câte doi maiştri, unul într-un schimb, al doilea în alt schimb. Şi
toarnă, şi toarnă ei nasturi din zori până în chindii. Şi totuna nu
ajung. Dar de ce nu ajung? a fost întrebat adjunctul şefului secţiei
de producţie. Dumnealui, însă, aşa şi aşa, ba una, ba alta, dar
nimic concret. Şi cred că aţi înţeles, a fost rugat să depună cerere.
Mai pe scurt, secţia a rămas fără adjunct în chestiuni de producţie.
Venim a doua zi la serviciu, iar la intrare – un anunţ mare-mare: „Se
anunţă concurs pentru postul vacant de adjunct al şefului secţiei în probleme de
producţie". Mai departe, urmează să se prezinte cutare şi cutare
document, cu alte cuvinte, toate formalităţile, inclusiv depunerea cererii pe numele
directorului. O comisie specială a propus spre examinare dosarele a trei candidaţi.
Ceilalţi n-au corespuns anchetei. A fost anunţată ziua şi iată-ne
adunaţi în sala de festivităţi. Deci, discutăm noi o candidatură,
apoi alta şi, deodată, să crezi, să nu crezi, dar la tribună se ridică
– cine credeţi dumneavoastră?–mult stimata noastră dereticătoare Afrodita
Ploşniţă.
La început credeam că-i vreo glumă oarecare, dar după
primele ei cuvinte, am luat apă în gură.
– Ce-aţi crezut, dumneavoastră? şi-a început dumneaei cuvântarea, că în
zadar am strâns eu anii iştia gunoiul după voi? În cei zece ani de când muncesc eu
aici, cât timp aţi pălăvrăgit pe la diferite adunări, eu am reușit şi şcoala medie
s-o absolvesc, și Institutul Politehnic prin corespondenţă. Iat-aşa. Şi nu numai să absolvesc, dar niţel şi să chibzuiesc asupra specificului nostru de muncă.
Dumneavoastră în toată ziua aruncaţi în coşuri diferite hotărâri,
instrucţiuni, ordine, indicaţii generale,
iar eu, neavând ce face, le studiam. În aceşti ani multe am înţeles. De pildă, în anul trecut am putut nu
numai să îndeplinim planul, dar
şi să-l supra împlinim dacă reparam la timp
transformatorul de la al doilea
strung,
dar nu să aşteptăm până când a fost adus altul nou de la uzină. Mai
departe, dumneavoastră aţi motivat
neîndeplinirea planului pe semestrul al doilea prin lipsă de materie primă. Minciună,
domnilor! Materie prima avem mai multă decât ne trebuie. Pur şi simplu, o jumătate de materie primă se foloseşte
în
producţie, cealaltă, unde credeţi? La
rebut. Şi toate din cauza că în primele
două săptămâni maiştrii noştri mai mult fumează şi bat dominoul decât
lucrează, ca sa nu zic – chiulangesc, iar când se apropie sfârşitul lunii,
mânuiesc strungul şi cu dreapta, şi cu stânga. Asta-i bătaie de joc,
domnilor. În ceea ce priveşte ridicarea nivelului de cunoştinţe, apoi respectabilii noştri ingineri, şefii de sectoare şi
aşa mai departe, în afară de rebusuri, nimic
nu citesc din reviste, să nu mai vorbesc de
literatura de specialitate. Multe, foarte
multe încă n-am făcut noi, domnilor, ca
să nu tragem cu obrazul şi să
apărăm cinstea fabricii noastre.
Bineînţeles, în această direcţie
am şi câteva propuneri concrete şi rezolvabile,
dar în caz...
Şi ce credeţi dumneavoastră, prin vot
secret mult stimata noastră Afrodita Ploşniţă a fost aleasă adjunct al şefului secţiei în chestiuni de producţie. Ei, mai încercaţi acum să-mi reproşaţi dacă avem nevoie sau nu de
studii superioare. Eu aş zice, pentru
orice eventualitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu