Sunt,
Sunt ceea ce iubesc,
Și sunt ceea ce simt;
Sunt ceea ce visez,
Și sunt ce trăiesc.
Sunt poate un vis,
Sau poate o speranță
Într-un timp indecis,
Sau poate sunt o viață.
Sunt ploaie de-argint,
Sau un curcubeu,
Sau doar un alint
Pe umărul tău.
Sunt visul din ploi
Și speranța din timp,
Sunt curcubeul din zori
Și-n suflet alint.
Sunt ceea ce trăiesc
Și sunt ce visez,
Sunt ceea ce simt
Și sunt ce iubesc !
AUTOR - Loreta Toader
26 octombrie 2018
Destin,
Mi-am lăsat visele la poarta zorilor reci a dimineților
rătăcind prin multitudinea destinelor ce așteptau timide locul
în sufletele ce-și pictau în stele liniștea dorințelor
căutând simboluri tatuate și ascunse-n definiția iubirilor...
Aș vrea să fiu o frunză ce cade dintr-un ram să-ți poată fi balsam
să înveșmânt pământul durerii cu rouă de iubire
și mii de sentimente ce liber le-am lăsat
în gânduri
să șteargă-n cartea vieții pașii ce au trădat în rânduri...
Sunt un vulcan nestins de doruri prelinse-n lava-nflăcărată
în inimă îmi plânge timpul ce-și strigă secunda-ntârziată
pierdută-n noaptea-n care albastrul s-a-negurat de vreme
când dragostea din noi nisipul din clepsidră a-nceput a-l cerne...
Din mii de cuvinte câte sunt n-aș ști a exprima ce simt
povești născute din durere și lacrimi ce se doresc a fi himere
renaștem iar din amintiri ce-au fost, ce sunt și vor să fie
cu sufletele zborului cel frânt în ziua viselor ce plâng...
AUTOR - Loreta Toader
24 octombrie 2018
Colț de stea,
Colț de stea,
prieten drag
cu Dumnezeu în gând,
n-ai văzut
o lacrimă
căzând?
Colț de stea,
Sfântă Lumină,
cu Dumnezeu în gând,
n-ai văzut
o speranță
zburând?
Colț de stea,
Sacră Iubire,
cu Dumnezeu în gând,
n-ai văzut
nemurirea
pe pământ?
AUTOR - Loreta Toader
24 octombrie 2018
Legământ,
Mă îmbăt azi cu ploaia viselor din noi
Punând speranțele șuvoaie în sufletu-mi curat
Cu pașii alergând prin diminețile-n culori
Făcând ceea ce nimeni vreodată n-a visat
Zâmbesc cu fruntea ridicată către soare
În lumea fermecată-n care zeii fac risipă
Nu stiu ce e durerea și nici ce-nseamnă doare
Trăindu-mi în visul cel din urmă fiecare clipă
Îmi irosesc din gânduri cu dragostea de tine
În ploaie de rubine aștern povești de dor
Cu inima trecând din rău în sacrul bine
Păstrez iubirea cea curată în vals nemuritor
E valsul viselor albastre ce il astept de-o viață
O dragoste sublimă de-un alb strălucitor
În puritatea gândului ce tainic ne îndeamnă
Să-nlănțuim Sfânta Lumină în susur de izvor
Noi vom păși prin noapte călăuziți de stele
Arzând în flăcări în anii care vor trece ca un vis
Ne-om oglindi iubirea-n descântecul de iele
Purtând cu noi prin ceruri un legământ ne-nvins
AUTOR - Loreta Toader
23 octombrie 2018
Pași pierduți
Covor de frunze îmi așterni în urma pașilor pierduți
Mă porți alene pe alei privind la pomii cei tăcuți
Ici, colo , printre crengi anină câte-o frunză
Eu îmi aleg alte poteci ce dorul mi-l alungă
M-așez pe bancă și aștept un soare blând să îmi răsară
Să-mi lumineze drumul drept și viața, pentru-a doua oară
Privesc în toamna ce-a venit covor de frunze așternând
În suflet mi-am pictat pastel culori de vise irizând
Pășesc alene printre alei cu pași tăcuți și liniștiți
În suflet simt căldura ei, aroma toamnei din zenit !
AUTOR - Loreta Toader
22 octombrie 2018
Casa de la munte
Peste casa de la munte
Toamna își așterne iară
Frunzele de dor cernute
Din pastelul de-astă vară
S-a înfiorat pământul
De atâta înflăcărare
Arzătoare-mi e iubirea
Iar natura-i o splendoare
Peste casa de la munte
Se aștern azi încetișor
Dragostele cele multe
Și povești de drag si dor
AUTOR - Loreta Toader
16 octombrie 2018
Restanțe,
Azi am plecat cu ploaia după mine,
Și-n plânsul toamnei desfrunzit
Miroase-a freamăt despre tine
Pulsând în inimă un timp pierdut.
Îmi plânge frica reîntregită
De-atâtea brațe pământene,
Și simt cum arde infinită
Iubirea, purtată în visele eterne.
Simt depărtarea în regrete
În umbrele ce-ncearcă să re-nnoade
Migrarea eșuării noastre
Cu toamna colindând cascade.
Îmi este ziuă și totuși n-ai să știi
Că roua-mi cântă drama așteptării,
Voi regăsi iubirea, poate într-o zi,
Într-un albastru al sufletului în ecouri.
Îmi las uitarea în dorul meu pierdut,
Nu am nici Duh și nici iertare să m-agațe,
Speranțele mi-au putrezit în toamna-n care
Iubirea se află... pe lista cu restanțe!
AUTOR - Loreta Toader
16 octombrie 2018
Irosire...
Eu mă irosesc în gânduri,
Privind la dragostea de tine,
Aștern durerea printre rânduri
Trecând din rău, poate în bine.
Mi-am lăsat un vis în urmă
Trăindu-mi fiecare clipă...
Și vezi, eu voi rămâne-o umbră
Atunci când zeii fac risipă.
Îmi ridic fruntea către soare,
Zâmbind așa cum zâmbeam odată,
Când nu stiam ce-nseamnă "doare"
În astă lume minunată...
Voi fi om în lumea mea de vise
Un om în lumea mea de oameni
Și voi privi prin porțile deschise
Iubirea, ce în gând mi-o sameni!
AUTOR - Loreta Toader
15 octombrie 2018
Din când în când,
Din când în când, se trezește un gând,
Purtat în abis, la modul perfect
puțin indecis...
Din când în când, amintiri răsfoiesc,
Printre frunze, de toamnă purtate
în mod nefiresc...
Din când în când, citesc pe pământ,
Urme de pași, și lacrima ploii
în gânduri plângând...
Din când...în când...
AUTOR - Loreta Toader
14 octombrie 2018
Toamna...
Galbene gutui imi bat
Azi la fereastra
Spunand povestea
Nu stiu cui,
A ta, a mea, sau
Poate a noastra...
Aroma lor emana
Iubiri dulci-amarui
Spunand povesti
La gura sobei
Cu parfum
De brad si tei
Afara ninge ,
Viscolit
In suflet azi
Mi-e bine
Dar am un dor
Nepotolit
Un dor acut
De tine...
Galbene gutui
Imi bat la fereastra
Spunand povestea
Nu stiu cui...
Ce dor imi e de-acasa...
,
Felicitãri
RăspundețiȘtergere