KESSY-ELLYS NYCOLLAS Un jurnal pentru toate gândurile
De mică am ținut jurnale. E adevărat că la început eram mai atrasă de ideea de a avea un carnețel elegant, decorat cu desene cât mai elaborate și cel mai important, scris caligrafic. Dacă titlul nu era scris frumos, rupeam pagina. Mai târziu, jurnalul a ajuns o necesitate pe care niciun aspect artistic nu o mai întrecea. Dar, până acolo, am trecut printr-un proces care a implicat zeci de caiete neterminate din cauza conceptului de bază a jurnalului, și anume, documentarea zilei pe care am avut-o. Îmi pierdeam interesul, pentru că zilele din școala primară erau fie prea plictisitoare ca să fie consemnate, fie prea interesante ca să mai am timp să le scriu în jurnal. Când răsfoiesc paginile scrise atunci nu pot decât să mă amuz cu nostalgie de patosul pe care îl puneam în fiecare intrare, de lejeritatea cu care aruncam câte un ,,pe curând” la sfârșitul paginii și de supărarea pe care o aveam în cele mai minore conflicte. ...