Kessy Ellys Nycollas - IUBIȚI-VĂ MULT!

IUBIREA – MEDICAMENTUL SUFLETULUI

       Purtăm cu noi neprețuite daruri ale vieții pe care le irosim neștiind să ne bucurăm de ele, risipindu-le de-a lungul vieții în răsărituri și apusuri deșarte neînțelegând că nu contează cine ești ci doar ceea ce faci și că ești ceea ce ești.

       Dacă nu am avea sub talpă pământul iar deasupra capului cerul, cu siguranță ne-am simți sfărâmați de greutatea înfinitului...

       Alergăm în cea mai mare parte a timpului, oferit de viață, fără să știm cu certitudine unde dorim să ajungem. Nu reușim să ne găsim sclipirea, lăsându-ne întunecați, de norii care trec pe cerul vieții noastre, fără să ne acordăm răgaz să pricepem că de sub oricare nor, va răsări soarele. Cerul omului, este umbrit de timpul care așează în umbra sa amintirile și care prea rar lasă să se observe o licărire, abia observabilă a unei împliniri, deoarece, avem foarte mulți preoți dar nu avem nici un Dumnezeu, pentru că avem puțină educație în ciuda faptului că avem multe facultăți, mulți studenți, mulți întelectuali, multe legi drepte dar aplicate strâmb, multe spitale și farmacii care nu ne vindecă ci multiplică afecțiunile, avem case mari și familii mici, avem poduri peste văi și ape dar, niciunul peste prăpastiile dintre noi, deoarece trupurile ne sunt mai aproape ca niciodată pe când sufletele rătăcesc în povești deșarte,  prin conștiințele noastre însingurate.

     Crizele zilelor noastre sunt doar consecințe ale propriei noatre conștiințe... soluțiile se găsesc în mințile și inimile noastre dar nu le putem recunoaște decăt atunci când vom reuși să refuzăm să mai jucăm nonșalant în rolul de sclavii ai propriilor iluzii inutile.

     Dragostea și iubirea este tot ce ne poate face să simțim viața. Greșeala apare atunci când le punem împreune într-un coș al rufelor murdare pe care urmează să le spălăm alături de parteneri sexuali și nicidecum alături de oameni care ne iubesc și îi iubim necondiționat.

    Luna Februarie este luna iubirii și a dragostei, sărbătorite în întreaga lume.

    Cu această ocazie, alături de grupul prietenilor mei, oameni cu care mă întâlnesc cel puțin o dată pe lună, într-un local liniștit, am sărbătorit această zi cu dans și voie bună.

      Așa cum sunt eu de obicei și de această dată, mintea mi-a devenit neliniștită, cu două zile înainte, căutând să creeze un cadou simbolic pentru grup.

      Pentru perechi am conceput un fel de ,,diplo-mă’’, impropriu numită așa, care a adus un plus de farmec seri cât și entuziasm și fericire în momentul înmânării acesteia, de către organizatorul  evenimentului, Alexandru. O simplă coală albă de hârtie pe care am imprimat trandafiri roșii și petale, apoi am aplicat două inimioare decupate din carton roșu.

      Atât de mare le-a fost bucuria încât unele dintre doamne mi-au mărturisit că o să păstreze, pus într-o ramă, acest ,,carton’’ cu o valoare atât de neînsemnată pentru mine dar, la care ,, be-neficiarii’’ i-au dat o valoare aproape de inestimabil. Bucuria mea a fost mare observând cîtă bucurie am putut aduce doar printru-un simplu gest.

     Doamnelor și domnilor singuri, am oferit o inimioară pe care am inscripționat mesajul: Să fii iubit/ă, inimioare pe care le-au purtat în piept pe tot parcursul serii Ce puțin ne trebuie să fim fericiți!

SĂ FIȚII IUBIȚI!

 ,,Iubirea nu se poate măsura dar se poate oferi fără măsură'' - Maica Tereza -

,,***Viața fără dragoste este ca pomul fără apă. Mai întâi pare că nu i se întâmplă nimic rău unui pom neudat, apoi, frunzele încep să se ofilească,să se albească, să îmbâtrânească.

***Omul se ofilește prin neînțelegerea vieți sale și înflorește prin trăirea și înțelegerea ei.’’

ION CUZUIOC - REPUBLICA MOLDOVA - LANSĂRI EDITORIALE ENCICLOPEDIA SECOLULUI

                    Ion Cuzuioc

               Lansări editoriale

           Enciclopedia secolului

      În Ziua Unirii Principatelor Române, la Chișinău, în Sala Mare „Alexe Rău” a Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova a avut loc o adevărată sărbătoare de suflet a neamului românesc!

     După mai bine de 10 ani de muncă asiduă, a fost lansată Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni (în propria lor viziune), autori fiind academicianul Mihai Cimpoi și poetul Traian Vasilcău.

      Sala plină, presa multă și invitații pe măsură, prezenți la eveniment au dat prestanță unei zile, care anume așa și trebuia cinstită între români.

La început, poetul, autorul ideii și directorul de proiect, Traian Vasilcău a evidențiat drumul, plin de probleme, pe care au avut  a–l parcurge autorii Lucrării lansate, dar și bucuria împlinirii unui vis.  Bucuria înălțării unui Templu unificator al scriitorilor! O literatură, un ideal—acesta a fi mesajul transmis de poetul menționat, la inaugurare.

Academicianul Mihai Cimpoi a informat publicul că a prezentat deja Enciclopedia colegilor săi din Academia Română, care au rămas surprinși de această carte deosebită, în care sunt incluși 1.146 de scriitori români contemporani din circa 50 de țări. „E o Lucrare cu totul aparte, care nu seamănă cu alte Dicționare editate. Este cu totul diferită de celelalte Lucrării, ea fiind O Enciclopedie, nu un Dicționar, realizată chiar în viziunea celor incluși! Eu de câte ori plecam în Țară, eram mereu întrebat când apare Dicționarul, fiindcă așa era titlul acestei Lucrări la început. Le spuneam că degrabă apare, știind că Traian Vasilcău este om serios.  El e berbec-berbec, dar, de fapt, e leu! Un leu serios!, așa le spuneam eu colegilor scriitori din județele Țării și din Serbia, și din alte țări. Este o carte-unicat, una masivă, emblematică și reprezentativă pentru Cultura națională!”, a conchis domnul Cimpoi.

Ansamblul  „Prometeu” al Liceului „Prometeu” (conducător artistic—Veaceslav Adam)  a îndemnat la Unirea întregii suflări românești.

Elena Pintilei, directoarea Bibliotecii Naționale a relatat că Enciclopedia e o Cunună ce reabilitează și numele celor ce n-au fost ori nu sunt  în vizorul cititorilor contemporani. Ea este o lucrare valoroasă pentru Biblioteca Națională, care merită să fie prezentă și în Biblioteca Națională a României și a altor țări.

Vitalia Pavlicenco, doctor în filologie, a ținut să menționeze că „ … noi, astăzi asistăm la începutul unei mari Uniri”, iar Alexandru Robu a spus că este fericit pentru că pe timpul președinției lui la „Rotary Club Chișinău” a putut să ajute pornirea lucrului la această lucrare cu adevărat monumentală.

Poetul Emil Almășan, sosit de la București, a declarat că datorită acestei lucrări ne întâlnim cu scriitorii români pe care nu-i cunoaștem la față. O muncă titanică se vede, luând în mâini această carte, ea însăși un monument de Cultură Națională românească!

Scriitoarea Claudia Partole a mărturisit : „Nu întâmplător am în brațe Enciclopedia. Îmi imaginez ce mult s-a muncit  la această lucrare de zile mari a Culturii noastre, care este o Cronică amplă a Prezentului. Eu cântăresc altfel lucrurile. 10 ani și 3 luni de dăruire pentru noi!, aceasta este prețul plătit de academicianul Mihai Cimpoi și poetul Traian Vasilcău! Un preț prea mare pentru doi scriitori ce puteau în acest răstimp să-și scrie doar propriile lor cărți! Această carte are foarte multă energie benefică în ea. Ea emană dragoste, recunoștință față de cel ce s-a angajat și i-a fost călăuză lui Traian Vasilcău. Este vorba de Mihai Cimpoi, de acest Ceahlău al culturii noastre, care l-a ajutat pe Traian să ducă la bun sfârșit  lucrarea. Da, Mihai Cimpoi a fost un adevărat ghid în labirintul întunecos al timpului, în urma căruia mergi cu mai multă siguranță spre Lumina zilei de mâine”.

Scriitorul Ion Cuzuioc,  vorbind metaforic a subliniat: „ Eu pe cei doi titani i-aș compara cu un morar și cu un brutar. Traian Vasilcău a colectat grâul, la mângâiat cu palmele, l-a măcinat și i-a înmânat brutarului Mihai Cimpoi făina de calitate ca să crească din el o pâine puhavă de casă. Țin cartea în mână și îmi dau seama ce muncă sisifică s-a depus pentru ea. 1.146 de autori incluși, 1.200 de pagini. Noi știm că Traian Vasilcău este  om ambițios și încăpățânat, care se impune, scriind continuu, neașteptând inspirația. Datorită acestor calități avem acum o Carte de invidiat în fața altor cărți, despre care a spus domnul Cimpoi.  Eu cred că această Enciclopedie va obține Premiul Academiei Române, al Academiei Moldovei, al Uniunii Scriitorilor din Moldova, din România etc.”.

Traian Vasilcău a dat în continuare citire listei celor 70 de scriitori incluși, dar plecați la Domnul în perioada de lucru la această Columnă a Culturii românești, cum bine i-a zis Traian. Academicianul Mihai Cimpoi a cerut celor din sală să țină un moment de reculegere și toată sala s-a ridicat în picioare! Un gest minunat de prețuire și pioasă memorie pentru marii noștri scriitori lipsiți motivat de la eveniment.

Artista plastică Maria Mardare-Fusu a vorbit în numele poetului Dumitru Fusu, zicând: „Eu țin în mână o minune, o carte foarte frumoasă! Unde sunt prezenți frații mei mai mari,  frații cuvântului. Asist la o Unire întru Cuvânt. E un lucru ce ține de Miracol că suntem aici, că iubim, că suntem îndrăgostiți de Cuvânt, că simțim Cuvântul, că nu-i uităm pe cei duși în Ceruri, că acest albastru al copertelor îi unește pe ei cu noi!”.`

 Poetul Mihai Doloton din Călărași a cântat în continuare piesa „Eminescu-îngândurat”,  scrisă pe versurile lui Traian Vasilcău.

Criticul literar și poeta Lidia Grosu  a vorbit, că „… această Enciclopedie parcă a venit să unească toți românii de pretutindeni într-o carte. Doi mari cărturari și-au produs astfel sieși și nouă o mare bucurie”.

În continuare, prozatorul Ion Gorgan a afirmat că asistăm cu toții la un eveniment de cultură, cartea fiind bună din toate punctele de vedere. Citind-o ai impresia că se apropie Unirea neamului nostru.

Scriitorul Aurelian Silvestru  a declarat că noi suntem  foarte datori față de neamul românesc întru realizarea Unirii. Traian Vasilcău, alături de academicianul Mihai Cimpoi,  a depus o muncă enormă, a demonstrat că are un curaj enorm. Totodată ar fi trebuit să fie și alți scriitori valoroși în lucrare, deși am aflat că autorii i-au invitat și pe aceștia..., dar din varii motive nu au expediat cele necesare și la timp.

Scriitorul Ion Diordiev a mulțumit pentru apariția Enciclopediei, ea fiind ca un izvor de apă curată și proaspătă pentru toți.

Scriitorul Laurian Stănchescu, sosit de la București, s-a arătat fericit că este prezent la un mare eveniment. El a menționat că „ Enciclopedia lansată în Ziua Principatelor Române este Biblia literaturii românești, contemporană nouă și veciilor ce vor veni. Este un act de jertfire a celor doi titani ai literaturii pentru spiritul românesc. Ea este Evanghelia celor doi autori.  Este ca o ardere pe rug pentru literatura română. Miez de Dumnezeu adie din paginile ei, o esență cosmică, de nedescris. Această carte a unit românii de pretutindeni. Sub semnul lui Eminescu și a esenței lui divine!”

Academicianul Mihai Cimpoi l-a completat, afirmând, că trei sunt punctele forte ale Enciclopediei: larga reprezentare geografică, prezentarea autorilor în propria lor viziune și lipsa monopolului unei generații.

Poeta Andreea Cristea din București a recunoscut,  că „…Enciclopedia câștigă teren pentru Nemurire. În ea se aude o furtună de Nemurire. Fiecare autor e o picătură de nemurire, citind despre el simți emoția unui scriitor care creează sau a creat odată.

Poetul Traian Vasilcău, la final, a recitat un  tulburător „Cântec de Reunire”, poeta Diana Sava Daranuța a mulțumit autorilor Lucrării care bate la sufletul cititorilor, poeta Maria Tomița Corini din Italia a dăruit un colac domnului Mihai Cimpoi, mulțumind și ea pentru această Lumină aleasă venită ca să înlăture Ura și Întunericul dintre colegii scriitori.

Mihai Cimpoi a încheiat serata de lansare a Enciclopediei, concluzionând că „…S-a muncit stăruitor, cu răbdare, cu Dragoste, cu sacrificiu chiar. Dar cel mai mult cu Răbdare, fiindcă acest cuvânt: Răbdare ni l-au lăsat dacii drept Moștenire în veci!”.

                                                                                 Ion Cuzuioc

ELIODOR PAUL MIHĂILEANU - ROMÂNIA - CRIMA DIN NOAPTEA MĂRȚIȘORULUI

INTRATĂ ÎN POSESIA UNI MATERIAL, ÎN VEDEREA PREGĂTIRII ACESTUIA PENTRU TIPAR, AM AVUT SURPRIZA SĂ MĂ LOVESC, ÎN PAGINILE ACESTUIA, DE DESCRIEREA UNEI CRIME ODIOASE, ÎNTÂMPLATE ÎN PETROȘANI ÎN ANUL 1979. 

LECTURAREA ACESTUI MATERIAL MI-A TREZIT AMINTIREA  FIGURII DOMNULUI GHIȚULESCU, TATĂL CRIMINALULUI, PE CARE L-AM CUNOSCUT PERSONAL PRIN ANII 1995. 

Sunt cuprinsă de o stare pe care nu pot să o explic acum în cuvinte. Tot ce pot face în acest moment este să vă ofer spre lecturare, descrierea crimei...

CRIMA DIN NOAPTEA MĂRŢIŞORULUI

         

     -Ia o maşină si vino urgent la mine!, mi-a telefonat directorul meu, Ing. Aurelian Bortea. Pe drum mi-a spus, că a auzit, că prietena şi colega de muncă a soţiei sale, Ana Stancu, profesoară la Şcoala Nr.1 din Petroşani, ar fi fost omorâtă, în noaptea trecută. Era în ziua de 2 martie 1979, adică a doua zi după ziua  de Mărţişor.

    Am ajuns în faţa blocului, unde locuia familia Stancu, pe strada Ilie Pintilie, azi General Dragalina şi dacă nu am văzut nicio mişcare, am plecat la birourile noastre. Ce s-a întâmplat? Iată filmul evenimentului:

     Mirela, singurul copil al familiei Stancu, se iubea cu colegul ei de facultate, de la IMP, Claudiu Ghiţulescu. Tatăl ei, Inginerul Economist Dumitru Stancu, lucra la CMVJ, unde lucra şi tatăl lui Claudiu, ca revizor contabil.

    După un timp, tinerii s-au certat, iar Claudiu, în loc de mărţişor, i-a dat o palmă peste obraz fetei. Stancu i-a telefonat lui Ghiţulescu,  informându-l de faptul că fiul său nu mai are ce căuta în casa sa, întrerupând orice legătură şi totul părea să se fi terminat în relaţiile dintre cele două familii, numai că, Claudiu nu a acceptat  să se despartă aşa uşor de iubita lui şi în mintea sa, au încolţit gânduri criminale, de răzbunare. “Voi distruge toată familia Stancu!” Şi din păcate a şi reuşit.

    Înarmat cu un cuţit mare şi un satâr, găsite în bucătăria mamei sale, dar şi cu o şurubelniţă şi o lamă de ras, necesare forţării încuietorii uşii, târziu în noapte, reuşeşte să pătrundă în apartamentul familiei Stancu, de la primul etaj şi se aşează pe un fotoliu din sufragerie, gândind cum să-şi ducă planul diabolic la îndeplinire. Apare însă Mirela, ce dorea să bea un pahar cu apă şi  începe o discuţie aprinsă între cei doi. Trezită din somn, de zgomotul produs, doamna Ana vine în sufragerie, unde criminalul îi aplică două lovituri de satâr în cap şi se prăbuşeşte, într-un lac de sânge. Mirela ţipă la el şi astfel se trezeşte şi tatăl ei, care împărtăşeşte aceeași soartă cu a soţiei sale. Speriată tare, Mirela, în loc să iasă pe scara blocului şi să strige după ajutor, se refugiază în bucătărie, încercând să sară pe fereastră, însă este ajunsă de criminalulul înebunit, care o ucide, cu sânge rece, aplicându-i, nu mai puţin, de 17 lovituri de cuţit, toate letale, apoi, se spală pe mâini, își schimbă șosetele îmbibate de sânge, cu altele noi, găsite într-un sertar, caută şi găseşte cheile maşinii victimelor sale, închide uşa apartamentului şi părăseşte în linişte locul crimei.

   Reuşeşte să scoată maşina din garaj şi cu toate că nu poseda un permis de conducător auto, se aşează la volan, luând drumul Gorjului, cu gândul de a-i ucide şi pe bunicii fetei, pe care îi cunoscuse. Norocul acestora a fost că, la intrarea în Defileul Jiului, avariază maşina, intrând într-o ştâncă. O abandonează şi se întoarce acasă, pe jos, unde a ajuns în jurul orei 4 dimineaţa. Acolo îi povesteşte tatălui tot ce a făcut:

   -Am terminat cu familia Stancu!

   -Cum ai terminat?

   -I-am omorât… pe toţi!

   -Ceeee?

   -Cum ai auzit! I-AM OMORÂT PE TOŢI  Acum ai înţeles?

   -Ce-ai făcut… nenorocituleee!? Ce-ai făcut? Te-ai nenorocit şi ne-ai nenorocit şi pe noi!

    În acest timp, trezită din somn, de strigătele soţului ei, apare şi mama lui Claudiu, care, când înţelege grozăvia făcută de fiul său, aproape că leşină.

    -Atunci trebuie să te predai imediat la Miliţie, hotăreşte domnul Ghiţulescu. Hai! Va trebui să plăteşti scump… Hai! Ce mai stai?

   La Miliţie, fiind încă prea de dimineaţă, au găsit doar ofiţerul de serviciu.

   -Ce doriţi?

   -Am omorât trei oameni şi vreau să mă predau.

   -Ceee? Vorbiţi serios? Cred că glumiţi…

   -Nu tovarăşe! Aşa cum am spus: Am omorât trei oameni.

   -Aşa e tovarăşe?, îl întreabă subofiţerul şi pe Ghiţulescu. Nu glumeşte?

   -Cred că nu glumeşte… Ar trebuii să verificaţi şi îi dă adresa victimelor.

   Subofiţerul pune mâna pe telefon şi îi raportează şefului său, cele auzite. Apoi, nu durează mult şi mai apar doi miliţieni, care, după o scurtă discuţie cu ofiţerul de serviciu, pleacă la adresa indcată.

    Acolo, dacă era linişte şi nici locatarii blocului nu se treziseră, se întorc la miliţie, unde raportează că nu au văzut nimic suspect. Anunţat şi comandantul miliţiei, acesta sună la Procuratură. Abia atunci, Procurorul Ştefan Szoke, însoţit de criminalişti şi dotat cu un aparat de filmat, de 16 mm, pătrund în apartament, unde sunt îngroziţi de ce vedeau. Trupurile neînsufleţite ale soţilor Stancu, căzute unul peste altul, într-un lac de sânge, fata ciuruită de cuţit, aproape goală, trântită pe masa din bucătărie şi… sânge cam peste tot. Totul a fost filmat, începând încă da la intrarea în apartament.

    A urmat un process, la Judecătoria Petroşani. unde m-am înghesuit şi eu, la una din şedinţe, ca să-l văd pe criminal. Era un tânăr bine făcut, brunet, cu mustaţă, păr creţ şi vâlvoi. Am fost acolo, când i s-a dat ultimul cuvânt. Încătuşat cu lanţuri, la mâini şi la picioare, implora clemenţă:

   “-Onorată Instanţă, recunosc toate acuzaţiile ce mi se aduc. Am comis aceste crime, într-un moment de furie, necugetat, de rătăcire a minţii mele, fiind gelos pe femeia iubită, care mi-a trădat dragostea. Rog să se ţină seama că nu am încercat să-mi ascund faptele şi m-am predate imediat autorităţilor, colaborând cu anchetatorii. Rog să se ţină cont că sunt tânăr şi doresc să muncesc ţoată viaţa, în beneficiul Statului Român, pentru a-mi plătii greşelile. Rog să mi se mai acorde o şansă la viaţă, să nu fiu condamnat la moarte.”. Cam aşa a fost discursul lui Claudiu. Fără success. A fost condamnat la pedeapsa capitală, prin împuşcare.

    La 19 decembrie, în acelaşi an, Penitenciarul Bucureşti a aunţat că inculpatul Claudiu Ghiţulescu, a fost executat, prin împuşcare, la ora 10 dimineaţa. Împlinise 22 de ani.

    Nu peste mult timp, Procurorul Szoke, a venit la Garajul STRA Petroşani şi a proiectat, în sala de şedinţe, câteva filme, cu accidente de circulaţie, provocate de şoferi. La final, a proiectat şi filmul cu crima din noaptea de mărţişor, realizat de dumnealui, atunci când a pătruns în casa familiei Stancu, după crimă. Am rămas cu toţii îngroziţi, de ceea ce am văzut. Aşa că mă număr, dar nu mă laud cu asta, printre puţinii care, nu numai că au auzit, dar au şi văzut, ce a putut face acel criminal odios.

PUIU RĂDUCAN - ROMÂNIA - SFORĂIE...

Sforăie...

Rezemat de-un abur de cafea, ma gândesc la cât de faină este... Bună dimineața.

Iară m-a trezit Dumnezeu! Gerul lu' Năpraznik umblă-n pantaloni scurți pe bătătura tristă cu Doamna albă (ne)pufoasă de mână. Din cauza lui, fata Februarie s-a făcut mai mikă. O păturică de brumă cu buze dulci și breton-ntr-o parte s-a tolănit pe parbriz și sub nuc. Sforăie „februaritik” de nepăsătoare. Nici zgomotul răgușit al mașinilor de pe șușea n-au cei face. Aburul de cafea îmi tot dă târcoale. De ce-o fi așa bună cafeaua-n doi? Iată, de dimineață, o întrebare la care omenirea, știința, biserica nu dau răspunsuri exacte. S-a trezit de-a binelea însă Bună Dimineața și... ca tot timpul... ne îngână cu... Bună dimineața, oameni buni!

                                                                                                         04022020 – Băile Olănești