Iubirea, un sentiment sublim Trecuseră mai bine de treizeci de ani de când ne-am văzut ultima dată dar, refuzam să cred asta. El, printre glumele și povestirea amintirilor, mi-a mărturisit că mai are încă atât de multe să îmi mărturisească. Era trecut de mult de miezul nopții. Am tras draperiile în fereastră iar zgomotele străzii au amuțit. Noaptea a așternut liniștea peste oraș, învăluindu-l în mantia ei de întuneric. Prin draperiile trase, o lumină difuză dată de becurile aprinse la stația PECO de peste stradă, străbătea până la noi, permițându-mi să-i văd parțial chipul, ochii lui verzi pe jumătate închiși și părul de acum încărunțit. Mi-a pierit somnul complet și tăcerea ce se așternuse, ce ne înconjoara era întreruptă de vocea lui, pe jumătate adormită, care șopte cuvinte cunoscute dar care acum, sunau ca un suspin înăbușit, încercând să îmi spună că își amintește și acum de felul în care ne țineam de mână, cum îmi săruta degetele, cum î...
