LUCEAFĂRUL DIN VALE

              Fiind om, NU te poți aștepta să nu ,,cazi” niciodată!           Ne mai împiedicăm, toți oamenii se împiedică, e normal.          Ce nu-i normal este să stai acolo, împiedicat și să te  plângi că viața este nedreaptă cu tine. Pot să înțeleg dacă  ești la capătul puterilor și simți că nu mai ai de unde să  dai și asta e normal, dar, din păcate, lucrurile nu se  schimbă dacă rămâi la pământ, dacă nu-ți faci un plan,  dacă nu cauți o cale care să te ajute să te ridici... și ca să  îți faci un plan, e nevoie să apelezi la informații,  cunoștințe, idei NOI, pe care NU le deții încă, că dacă le  aveai deja, mintea ta ar fi operat cu ele, le-ar fi folosit  (dacă nu are alte blocaje, ce vin din răni și traume  emoționale).          Este o MARE diferență între cel care se împiedică și  rămâne acolo, trântit la pământ, r...

  Mă alătur cu emoția unui începător în arta scrisului, să las câteva rânduri. Mă alătur cu gândul lângă acest suflet de poet deosebit de sensibil ca o floare, cu versul precum a unei păsări rănite dar care ține aripile întinse zburând spre înălțimi! Doamna versului Claudia Mitter-Stolnici a redes-chis în mine acel tărâm de frumos creat cu ajutorul metaforei, purtându-mă într-o lume imortalizată în metafore, comparații și originalitatea exprimării locale din zona frumoasă a Argeșului. Nu sunt scriitor să pot lăsa acea analiză minuți-oasă a textului, să îmi permit a critica din perspectiva unui perfecționist în arta comunicării în scris, dar pot aduce acele prime impresii deosebite ce m-au captivat la lecturarea poeziilor citite doar în ultima perioadă de când am avut onoarea să fiu invitată pe pagina dânsei în virtual. Emoția trăirilor scoate în lumină sensibilitatea, atașa-mentul față de valorile umane, față de patrie, față de tot ce Dumnezeu a creat și încă mai creează zilnic, ac...

                                                                                        Prefață Mă numesc ELENA-CONSTANȚA ADĂMUȚ. Sunt născută în inima munților Apuseni, la Roșia Montană, la data de 16 mai 1956 din părinții GLAVA ADAM și ZORIȚA. După venirea mea pe lume părinții mei s-au stabilit în orașul Brad județul Hunedoara. Tot aici mi-am terminat studiile. Vacanțele toate mi le-am petrecut la bunica la Roșia Montană. Aici a fost leagănul copilăriei mele. De aici mi-am tras seva și puterea pentru toată viața mea frumoasă . Am crescut printre oameni dârji, drepți, buni și harnici, închegați și statornici pe plaiurile lor natale. Sufletul și tot restul vieții mi-a rămas ancorat în copilărie, ori de câte ori am ocazia mă gândesc și povestesc cu plăcere frumusețea aces...

  O fire confesivă, autoarea Georgeta Barbu, stă la taifas până și cu lunile anului. Deschide periplul confesiv al acestui volum cu poemul ,,Ultima cafea din Iulie”: Mai stai Iulie un pic / Cât să mai bem o cafea / Am s-o fac din dragoste / Să-ți pun mulțumiri în ea! / Astăzi vreau să ne alintăm / Cu miros frumos de vară / Ultima cafea s-o bem / Cu gust dulce ...nu amară! Sinceră, după o noapte liniștită, în zorii dimineții, ca o rugăciune, declară unei ființe imaginare faptul că: În iubire am să cred / Așa cum am crezut în toate / Și am să fiu o iubitoare / Până dincolo de moarte. / Clipa râde-n zori de zi / Soarele pe cer lucește / Eu... scriu versuri de lumină / Pentru cel care citește! În tihna dimineți. Cu ochi ageri și iscoditori nu trece cu vedere nici Baciul cu turma lui: Ici și colo mai zărești / Câte-un baci cu turma lui / Până trece soarele / Stă la umbra pomului! / Oile ...înădușite / Stau la umbră rumegând / E vară caniculară / Clocotește-'ntreg pământ!, dar nici diver...