LUCEAFĂRUL DIN VALE

Autor:Kessy Ellys Nycollas   Trăim într-o lume în care măștile nu se mai poartă doar la carnaval. Ele au devenit parte din garderoba zilnică, o prelungire a feței, un accesoriu social acceptat și chiar admirat. Fiecare își poartă masca potrivită momentului: una pentru serviciu, alta pentru prieteni, o alta pentru rețelele de socializare.    Ne-am obișnuit să ne schimbăm chipurile mai des decât hainele, iar autenticitatea a devenit un lux, aproape un act de curaj. De aceea, atunci când se apropie Halloween-ul, mi se pare aproape tragicomic că oamenii se mai simt datori să-și pună o mască în plus. Într-o lume în care sufletele sunt deja acoperite de zeci de straturi de aparență, încă o mască nu mai aduce bucurie, ci doar o ironie amară. În loc să sărbătorim sinceritatea, lumina, vulnerabilitatea — alegem încă o dată grotescul.    Poate că nici nu mai știm cine suntem fără un chip fals între noi și lume. Când eram copii, jocul de-a costumația avea farmecul lui inoc...

În sufletul omului, în decursul vieții, se cuibăresc diferite tipuri de dureri, cauzate de diversele evenimente trăite. În urma fiecărui eveniment dureros rămânem cu o durere, însă, așa cum și iubirea se manifestă diferit și durerea este diferită, dar dacă stau să mă gândesc bine și să analizez anumite etape ale vieți mele, cauza care intensifică durerea și care o ajută să persiste este acea tăcere bruscă în urma căreia rămân situații nerezolvate, întrebări fără răspuns, promisiuni nefinalizate, iubire neconsumată.   Referindu-mă la o tăcerea care părea să facă parte dintr-o poveste frumoasă de iubire, o tăcere care mi-a lăsat sufletul suspendat de o crenguță sensibilă a unei ambiguități învăluită într-o ceață densă creată de emoții, făcându-mă să mă simt nefericită la gândul că povestea ar fi putut să aibă o durată lungă și frumoasă și totuși a murit lăsându-mi mintea tulburată, bombardată de mii de întrebări legate de ceea ce a fost dar și de ceea ce ar fi putut să se întâmp...

Călătorul aflat pentru prima oară pe meleagurile Slănicului de Prahova, descoperă cu uimire şi plăcere, întru-un spaţiu relativ restrâns, un uriaş zăcământ de spiritualitate. O interesantă incursiune în istoricul exploatărilor în sare este prezentat la Muzeul Sării, după care se poate ajunge la mina Unirea a cărei ofertă în surprize plăcute, este de neegalat. Palatul din inima sării - adâncime 220 m, cu camere trapezoidale, capodopera inginerului Mihai Stamatiu, este tapetat de un fascinant dans al numeroaselor arabescuri de pe pereţi. Totul îndeamnă la meditaţie privind compoziţiile sculpturale aflate în imperiul sării! Călătorul aflat pentru prima oară pe meleagurile Slănicului de Prahova, descoperă cu uimire şi plăcere, întru-un spaţiu relativ restrâns, un uriaş zăcământ de spiritualitate. O interesantă incursiune în istoricul exploatărilor în sare este prezentat la Muzeul Sării, după care se poate ajunge la mina Unirea a cărei ofertă în surprize plăcute, este de ...