LUCEAFĂRUL DIN VALE

Am înțeles pe parcursul vieții cum că oamenii vin, apoi pleacă din viața noastră. Nu întreabă la venire dacă pot veni, nu întreabă la plecare, dacă pot pleca! Vin, se instalează confortabil în sufletul nostru iar după un timp, pleacă așa cum au venit simțind că nu le mai este potrivit locul în care sunt, nu se mai simt fericiți alături de noi. În alte situați deși ar dori să mai rămână, nu știu cum să procedeze, nu știu cum să ne facă să înțelegem pierzându-și drumul către sufletul nostru. În nenumărate situații parcă altcineva alege și decide în locul lor... Alteori ne sunt luați de boli, accidente, moarte, situații în care nu mai avem timp să ne mai opunem plecării. Tăcem și privim triști cum se duc...rămânându-ne în minte întrebări care ne chinuie, întrebări la care nu vom afla un răspuns niciodată, derulând doar filmul întregii povești în care am fost și actori și regizori în același timp. Ne macină gândurile în care ne autocriticăm reproșându-ne:- dacă atunci nu procedam așa,...

IUBIND ȘI DĂRUIND Și de această dată, scriitoarea Kessy Ellys Nycollas ne face o frumoasă invitație la iubire, la a dărui din ceea ce ea însăși este, așternând cuvintele în pagină spre a-și găsi liniștea, povestind amintiri păstrate cu grijă în suflet, unde au prins rădăcini, iar acum se vor dăruite. Amintirile curg firesc, reînviate, în ciuda trecerii timpului, demonstrându-ne încă o dată ce frumoasă e iubirea aceea simplă și pură, care dăinuie! Copilăria marcată de boala mamei, pe care o descrie „suflet rănit, abandonat, trădat, nefericit”, abandonul tatălui la 2 ani și jumătate, bunica, apoi ea elevă, el soldat, viața cu misterele și surprizele ei, intrigi, prietenii adevărate sau false, anii de școală, căsătoria, toate devin lucruri pe care le păstrează în suflet și care „nu pot fi înlocuite cu nimic”. Concepția oamenilor de la țară despre căsătorie, cum că poți fi fericită doar în cazul acestei instituții, gura lumii care o speria, i-au marcat viața pe care con...

ÎNTRE IMAGINAR ŞI REALITATE O carte frumoasă cuprinzând 30 de nuvelette, care ne surprinde prin stilul propriu de scriere, bine conturat, cu fraze frumos construite şi ample, ce dau o stabilitate şi greutate intrinsecă nuvelettelor. O arhitectură în care găsim, descriere, acţiune, planuri diferite, cu personaje reale şi imaginare, toate cu trăiri autentice şi profunde. Un stil ce nu trebuie să ne mire, întrucât el este rodul unei vieţi întregi, a autorului, dedicate scrisului. Uimită şi recunoscându-mă totodată în gândirea şi psihologia personajului, trebuie să spun că am fost plăcut surprinsă de interesul autorului de a reda personalitatea acestei femei din titlul de carte, motiv pentru care mă simt onorată şi îl felicit pe autor. Acţiunea se petrece, de fapt începe în anii `89 şi continuă până în zilele noastre. Heralda „o jună absolventă a facultăţii de fizică, promoţie Şerban Ţiţeica, amazoană blondă, cu ochii castane aprinse în răsă...

NICHITA – DE ZIUA POEZIEI Ecoul necuvintelor ajunge până astăzi, după reverberații adânci, pe un drum infinit, cu o discursivitate ireală și totodată promițătoare. Timpul prezent este o dovadă ca poetul trăiește în noi și prin noi. În demersul său poetic, Nichita Stănescu creează propria ordine, o investiție lingvistică ce avea să producă mutații în spiritul poeziei romanești, cu rezonanțe profunde în creația artistică a poeților contemporani, dând încă naștere la interpretări și la reflecții. Bogăția semanticii, sclipitoare prin limpezimea gândirii poetului, produce vibrații lăuntrice, în armonie nu numai cu starea lui sufletească ci și cu spiritul timpului, cu dimensiuni necunoscute ale spațiului prezent și viitor. Cu laserul sau lingvistic, poetul purifica vorbirea, spunerea poetică, separă esența din infinit. Purifică nu numai cuvântul ci și gândirea, printre stranietățile universului. La el, cuvântul e materializat și fluid, iar dacă nu-l găsește, îl creează. Da, coer...