LUCEAFĂRUL DIN VALE

Adăugați o legendă Cuvântul editorului „FOCUL DIN NOI“ Dupa debutul de succes cu primul său volum de poezii, „Binecuvântare şi chin“ , iată că autoarea Mihaela CD revine în forţă şi ne surprinde într-un timp relativ scurt cu un al doilea volum de poezii, „Focul din Noi“. Şi de această dată, autoarea Mihaela CD trăieşte intens prin poezie. Vibraţii puternice străbat dincolo de versurile scrise atingând o coardă sensibilă în sufletul cititorului. Surpriza extraordinară a acestui volum de poezii este superba împletire a versului cu pictura. Colaborarea şi întâlnirea poezie-pictură între autoarea Mihaela CD şi artistul Mircea Rustiuc nu a fost deloc întâmplătoare. Mihaela a fost impresionată de fineţea detaliilor şi frumuseţea picturilor realizate de artist, iar Mircea Rustiuc a fost captivat de sensibilitatea care străbate din poeziile Mihaelei. „Focul din Noi“ îmbină trăiri şi flăcări arzătoare ale sufletului, prezente ...

CE ESTE FERICIREA? Majoritatea ne punem diverse întrebări legate de fericire: Ce este fericirea? Cum arată ea? Unde locuiește ? De ce eu nu am întâlnit-o? Procedăm astfel datorită așteptărilor pe care le avem. Așteptăm ca cineva, din afara noastră, să vină și să ne ofere fericirea pe tavă, asemeni unei prăjiturele dulci, aromate, apetisante! Nu știm să observăm, să simțim bucuria, fericirea din suflet. Să o acceptăm ca pe o iluzie care ne îndeamnă la viață, să ne bucurăm de oamenii alături de care trăim, de locurile în care trăim, să ne iubim și să ne bucurăm de realizările muncii pe care o facem.     Ca să fim fericiți este important să trăim prezentul, să nu plângem după oamenii care au plecat din viața noastră, să nu ne dorim să trăim în altă parte, să mulțumim pentru tot ce ne oferă viața în prezent.      Putem fi fericiți atunci când reușim să ne golim mintea de amintiri, de trecut și reușim să o coborâm în suflet făcâ...

ÎMI BATE ÎN GEAM O IARNĂ de: Kessy Ellys Nycollas E atat de frig în casă acum   și-mi bate-n geam o iarnă Un vânt năprasnic se stârni   și începu să cearnăăăă Din norii grei și cenușii zăpezi imaculate Peste sătucul meu tăcut   și dorurile- mi toate. Copacii goi și desfrunziți   se clatină-n furtună Zapada albă și curată vrea să astupe-o urmă Lasată-n suflet-mi pustiu   de tine la plecare Omătu-i rece și-nghețat …si sufletul mă doare. Mi –e dor de-o-mbrățișare tandră   care să mă-ncălzească Mie dor de-o dragoste ce pare,   nici dreaptă, nici firească, Mi-e dor de sufletul tău cald, să-mi mai aline dorul, Mi-e dor de mângâierea ta și-aș vrea să-i simt fiorul. Capul să-mi culc pe pieptul tău   să retrăiesc amorul Să te privesc în ochii verzi și să îmi stâmpăr dorul. Să-mi las pe umeri mei goi   liber să-mi cadă părul Și-mbrățișați, un trup și-un suflet, s...

Kessy Ellys Nycollas 7 iunie 2017  ·  Bumbești-Jiu, Gorj LACRIMI ASCUNSE Adesea printre rânduri, îţi spun:  mie dor de tine! Tu îmi citeşti poemul şi-n el îţi ascunzi glasul! Deși împreună ştim prea bine, Că ne purtăm în gânduri, la tot pasul! Ştiu să-mi ascund în lacrime neplânse  şi arestate sub pleoapele închise. Tot dorul şi durerea ce îmi străpung fiinţă, Cuvintele ce mi-au lăsat, neîmplinite vise! Din trupul meu plăpând şi mistuit de patimi, Am construit galera unui arest pe viaţă!... În gura-nchisă ascund tăcerea, Dar sentimentale le afişez pe faţă! Ochii i-am pedepsit şi i-am făcut ocnaşi Iar genele străjerii iubirii ne permise, Icoana fiinţei tale stă veşnic pe pupile... Pictată în tablouri, de doruri şi cu vise! În gândurile toate stă  toamna timpurie, Iar tu îmi eşti Cocorul  ce-mi zboară-n zări departe... Încerc să-ţi urmez zborul, deşi, iarna-i târzie, ...

Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Sânge subțire de pasăre Noaptea nu era neagră, era cenușie, stelele erau verzi, căzute printre noi, drumul se ducea pe râu până la izvor apoi intra-n tunel, trecea dincolo. Tu ai plecat făcându-mi cu mâna, era o chemare ori semnul despărțirii. Sângele era subțire, de pasăre, se aprindea ca un filament sau ca o dâră de melc până la inima înrobită. Clipele sonore curgeau în timpane băteau cu ciocane într-un clopot al timpului, ochii tăi sticloși erau de felină. Totul era complicat, imprevizibil, ascuns, diminețile te îmbrăcau la loc în mirosuri. Măștile purtate din obișnuință, acopereau fața clownului obosit, mimau trist bucuria. Chiar și abisul Pentru pasărea cu aripile frânte norii se ridică și coboară, nu mai înțelege ce rost are cerul. Când întâmplarea nimerește la țintă cineva-i spune să nu se sperie și femeia cu ochii de smoală bâjbâie prin întuneric. Chia...

Nicolae Vălăreanu Sârbu Lumini și umbre - eseu Nu știu câte lumini și umbre se succed, știu doar că sunt un om al luminii pe care o absorb prin toți porii și ea îmi inundă sufletul încât acesta devine un flux de bule cristaline care se ridică și împarte raze peste pământul din care izvorăsc în fântâni apele fermecate ale gândului împlinit. Cu fiecare picătură pe care o beau mă împărtășesc în credința că totul vine filtrat ca un nimb în care se nasc contururile visului ce urmăresc să înfăptuiască îngemănarea cuvântului dăruit la început de creator pentru a reflecta tot ce-i mai frumos și adevărat în modul de a trăi și spera, ca arta lui să se apropie de perfecțiune. Umbrele uneori odihnitoare și răcoroase, dar și pline de neprevăzut și amenințare le privesc cu detașare ca pe o stavilă în fața pornirii unei lumini prea exuberante și vorace pentru propriile binefaceri. Iubirea mea le îmbrășișază deopotrivă pentru substanța vie care se regenerează și diversifică natu...