LORETA TOADER - GERMANIA - PICĂTURA VIEȚII

Picătura vieții

Îmi arde timpul în flacără nestinsă
Arid îmi este gândul de dorul necuprins
În jur îmi este ca o apocalipsă
Iubiri oprite-n hotarul rece, neatins

Uimit mi-e cuvântul și nu mai respiră
Se-năbușă idea în roșu-nflăcărat
Pe cerul infinit se-aud-n surdină
Lacrimile ploii în ritm alert, sacadat

Umbre stau la pândă întunecând clipa
Strigând disperată secunda libertății
Se zbate înălțând frenetic aripa
Păsării ce-așteaptă lumina dreptății

Gândurile roată se strâng ca-n cunună
Nori negri fulgeră pe cerul dimineții
Lumina-și pictează galbenul din lună
Gustând elixirul din picătura vieții

AUTOR - Loreta Toader
PICTURĂ - Alexandru Darida
26 aprilie 2020

LORETA TOADER - GERMANIA - ARD,

Ard,

Mai știi... am lăsat acea iarnă
Să se aștearnă în sufletul tău
Peste ochii mei obosiți ard albastru
Mocnindu-mi iubirea înăbușită

Tu mi-ai fost ca întotdeauna
Cu mii de anotimpuri în urmă
Prin verdele crud al pustiului
Ninsese alb, a pace peste tine

Am încercat să înfrunt primăvara
Atunci când tu o ascundeai prin vise
Amurgul înflăcărat lasă loc nopții
Și lacrimilor, indecise și triste

Mirosea a salcâm prin frigul brumat
Amintiri ucigașe prin vântul turbat
Mă simt ca un fluture în zbor spre înalt
Iubind pentru prima și ultima dat'

Arde cerul prăbușindu-se peste noapte
Umbrele tăifăsuiau șoptit despre noi
Ți-am uitat zâmbetul, îmbrățisările toate
Și lacrimile înflorite albastru în ploi

Am sângerat încercând să m-apropii
În imensitatea nopții erai osândit
Într-o iarnă așternută în sufletul tău
Și pe ochii mei plânși, triști și obosiți

Ard în albastru împreună cu cerul
Gândurile-mi țipă alergând pe pământ
Privesc undeva peste frunze ce mor
Tânguindu-și Doina trimisă de vânt

O Doină ca un bocet mistuită de dor
În lumina de gheață focuri stingând
Eu uit să mai ard și uit să mai mor
Prin mii anotimpuri tu în urmă rămânând

AUTOR - Loreta Toader
5 Mai 2019