LORETA TOADER - GERMANIA - ARD,

Ard,

Mai știi... am lăsat acea iarnă
Să se aștearnă în sufletul tău
Peste ochii mei obosiți ard albastru
Mocnindu-mi iubirea înăbușită

Tu mi-ai fost ca întotdeauna
Cu mii de anotimpuri în urmă
Prin verdele crud al pustiului
Ninsese alb, a pace peste tine

Am încercat să înfrunt primăvara
Atunci când tu o ascundeai prin vise
Amurgul înflăcărat lasă loc nopții
Și lacrimilor, indecise și triste

Mirosea a salcâm prin frigul brumat
Amintiri ucigașe prin vântul turbat
Mă simt ca un fluture în zbor spre înalt
Iubind pentru prima și ultima dat'

Arde cerul prăbușindu-se peste noapte
Umbrele tăifăsuiau șoptit despre noi
Ți-am uitat zâmbetul, îmbrățisările toate
Și lacrimile înflorite albastru în ploi

Am sângerat încercând să m-apropii
În imensitatea nopții erai osândit
Într-o iarnă așternută în sufletul tău
Și pe ochii mei plânși, triști și obosiți

Ard în albastru împreună cu cerul
Gândurile-mi țipă alergând pe pământ
Privesc undeva peste frunze ce mor
Tânguindu-și Doina trimisă de vânt

O Doină ca un bocet mistuită de dor
În lumina de gheață focuri stingând
Eu uit să mai ard și uit să mai mor
Prin mii anotimpuri tu în urmă rămânând

AUTOR - Loreta Toader
5 Mai 2019