ELENA VOLCINSCHI - ROMÂNIA - GRUPAJ DE VERSURI (primă apariție)

AȘA CUM DEPĂRTAREA

ELENA VOLCINSCHI

Pe-o aripă nemângâiată și-n durere
Cu sângerări de inimă deși târzie,
Încerc să îți trimit o ultimă solie,
Semnând peste apusul care-mi cere.

Am tot înseninat atâtea-ntunecimi,
Acolo unde n-a pătruns nici galbul soare.
Și le-am albit cu sărutări de crini
În numele iubirii plecată-n depărtare...

Recele nopții abil întunecă departe
Ce aprig răscolește și în al mării larg!
Un pesăruș cum țipă, prevestind parcă moarte
”Ce vise-neîmplinite în valuri reci se sparg”?

Acum când ți-am trimis și ultima vestire
Tac unda-mi de apus și fără să am vrere,
Fără cuvinte tandre, ci doar din netrăire
Și așa cum depărtarea dintre noi doi , o cere.

VOL.LACRIMI ALBE DE ASTRE-2019

SĂRUTĂ-MI BUZELE...

ELENA VOLCINSCHI

Sărută-mi buzele ce-și ard,
Febril carmin, fremătător...
Ca floarea semețului nard,
În așteptare... Doru-mi dor.
Sărută-mi sânii care tac,
În rotunjimea lor fierbinte
Și pleoapele ce triste zac,
Pe apa ochiului cuminte.
Sărută-mi umeri-n chemarea,
Palmelor tale moi, sfioase...
Coapse ce-și unduiesc dogoarea,
Sub faldul fustei de mătase.
..............................................................
În zori când văluresc scântei,
Când fluxul febrei ne unește,
Fă-mă să simt că iar mă vrei...
Sărută-mi buzele și mă trezește.

VOL.IUBITĂ DOAMNĂ-2016

AMINTINDU-MI DE TATA...
(Inmemoriam tatălui meu-Ioan Volcinschi)

ELENA VOLCINSCHI

Încondeia furtuna cu lacrimile calme,
Rânjetul unui soare apatic, veștejit,
Când norii-și împleteau învolburarea-n palme,
Prin stele îndepărtate luna ardea mocnit

Din amintiri, eu încercam, să îl pictez pe tata...
Vroiam să plâng ca norii, dar mă-necam în plâns,
Convulsia tăcerii țâșnise dintr-o dată
Din pieptul meu firav, ce nu se voia-nvins.

Destinul i-a fost frânt în vara lui de jele
Când nu și-a mai rotit, alt cerc peste tulpină,
Doar se usca încet, și se îndoia de șele,
Până s-a prăbușit în neguroasa tină.
.............................................................................................
Contur afla-ntunericul cu încheieturi de zid,
Cuprins în adâncimea, unor-nnegrite sfere,
Căderi de aer proaspăt alunecau în vid
Un astru își strălucea... Lumina de Înviere!

VOL.LA MARGINE DE AMURG-2014