LUCEAFĂRUL DIN VALE

NU MĂ CĂUTA Nu mă căuta prin iarbă Am părăsit-o de mult... Astăzi am o altă treabă Nu mai sunt cea din trecut! Nu mă căuta pe stradă Calea nu mi-o încurca Nu mai ies la promenadă Doar să te-ntâlnesc, cumva... Nu mă căuta în apă Nici în vise spulberate Am sperante...vise noi... Nu mai sunt cea de-altă dată... Dacă vrei, poți, ai putere, Bolta cerului să-atingi Îți voi face orice vrere Și-n brațe poți să mă strângi.. Până atunci vânează muște E mai simplu nu-i așa? Eu voi zbura spre înalturi Nu voi sta în calea ta... KEN/ 10.05.2019 *** Privesc pe ramurile verzi Cireșele de mai, date în pârg Aș vrea să strig, să te opresc Dar știu că tu nu mă mai vezi... Azi ți-ai închis dictionarul Cuvinte dulci nu mai rostești Pe buze nu mai porți vocabularul... În ochi eviți să mă privesti! Tu alte drumuri ți-ai ales Schimbând un munte pe un șes... E mai ușor să mergi acum Pe drumul colbuit ...? În cale nu-ți mai ies! ..............

AȘA CUM DEPĂRTAREA ELENA VOLCINSCHI Pe-o aripă nemângâiată și-n durere Cu sângerări de inimă deși târzie, Încerc să îți trimit o ultimă solie, Semnând peste apusul care-mi cere. Am tot înseninat atâtea-ntunecimi, Acolo unde n-a pătruns nici galbul soare. Și le-am albit cu sărutări de crini În numele iubirii plecată-n depărtare... Recele nopții abil întunecă departe Ce aprig răscolește și în al mării larg! Un pesăruș cum țipă, prevestind parcă moarte ”Ce vise-neîmplinite în valuri reci se sparg”? Acum când ți-am trimis și ultima vestire Tac unda-mi de apus și fără să am vrere, Fără cuvinte tandre, ci doar din netrăire Și așa cum depărtarea dintre noi doi , o cere. VOL.LACRIMI ALBE DE ASTRE-2019 SĂRUTĂ-MI BUZELE... ELENA VOLCINSCHI Sărută-mi buzele ce-și ard, Febril carmin, fremătător... Ca floarea semețului nard, În așteptare... Doru-mi dor. Sărută-mi sânii care tac, În rotunjimea lor fierbinte Și pleoapele ce triste zac, Pe apa ...

Jocul orizontul se așternea obosit pe crestele gândurilor împletind stele pe boltă din lacrimile sufletului înțelegând tăcerea clipei voi scrie într-o zi din astrale dureri căutånd zborul un fulger ce spinteca întunericul lumii ziua trecuse doar noaptea privea printre prăfuite gânduri cerul a țipat rănit s-a scurs apoi trist în sângele mării trupul șerpuia spre lumină pe buze rămâsese tăcerea în ploi căutam somnul profund printre aripi de înger dincolo a rămas doar un joc al unui etern suspin Poetul am putrezit demult aici între voi focurile minții ard biete crengi uscate de vântul turbat de la răsărit stau la masă cu morţii morţii vii, tu știi se târăsc pe jos prin ghenele lumii noaptea dansez cu ielele un joc nebun în iarba verde, crudă un dans ciudat în jurul lacrimilor care curg sau doar se scurg din acest trup nătâng port în mână doar o pană ce pot să fac cu ea decât să plâng pe o coală albă scriu, scriu pe țărmul sufletului despre un gând ce a trecut sau p...

ZORI DE ZI... Măriuca Miriam Mă-ntâmpină zorii unei dimineți ruptă din raiul de zile cu număr impar și sfânt, logodită cu chipeșul soare de mai... Imi scutur pletele de visele rămase agățate pe ramul somnului, vegheat de câteva stele căzătoare, in noaptea cu parfum de salcâmi ,îndrăgostiți de luna cochetă... Dau binețe vieții ce mă sărută cu buze de rouă neincepută, și mă cuprinde cu brațe iubitoare... Zâmbindu-mi complice imi dăruiește partitura zilei ce trebuie cântată cu instrumente acordate la diapazonul speranței și bucuriei de a trăi... Măriuca Miriam  Foto:internet NUMAI TU... Măriuca Miriam Numai tu mă faci să visez... Pentru că tu , numai tu ești visul meu care râde, care plânge cu lacrimi de stele, care imi cântă serenade sub clar de lună, care imi recită poeme de iubire... Numai tu imi ești lumină dulce, adiere de sublim, jarul din nopți albe de nesomn, dorință curgând ca o lavă prin celulele mele ...

. Iubirea e zbor înălțător Spre așteptare, tăceri ce dor, Cerul m-alintă și mă cheamă Spre infinite realități, eu zbor, Te aud, apropierea-ndeamnă. ... și m-ai găsit străbătând ... Deșerturi aride și munți înalți, Oceane, mări și frig învingând, Introvertite sentimente tu uiți. Când Nu, când Da, până când Într-un Da perfect le transform Toate luptele, lacrimi născând A bucurie, tu iubești, nu dorm. M-ai văzut așa cum sunt, umil Cu aripile ascunse ...sub haine, Tăcut, timid, dar foarte amabil Dai mult mai mult și nu-s taine . Oh! Cum pot să îți mulțumesc! Mă vezi așa cum sunt, inocent Suflet către suflet simt, doresc În culori...desenez totul decent. Nimic nu-i urât, demagog artist! În liniști și-n clopote eu ascund, Liniile, curbele și albastrul vast Să-ți fie doar bine, visul rotund. Ce frumos să iubești, ești zbor Prin sufletul celui ce-ți iubește, Ochi, suflet, inimă tu simți dor; Necuprinsul e atins, te dorește. A...

  MESAJU CARE NU MĂ MINTE      Era o seară ca oricare alta. Nu vroiam să mă gândesc la nimeni și la nimic. Știam că am greșit și nu avea rost să mă necăjesc pentru întorsătura luată de povestea noastră. Încercam să îmi liniștesc sufletul dar și mintea care făcea mereu scenarii.      Ochii îți păstrau imaginea clară în diverse ipostaze...Pun capul pe pernă și o liniște profundă mă învâluie. Somnul se lasă așteptat însă după un timp adorm tot cu tine în gând. Este gândul care nu îmi dă liniște și nici pace.      Știu clar că am visat foarte mult însă nu am reținut decăt o singură secvență și anume, aceea în care mă sărutam cu un actor român al carui nume nu îl voi dezvălui.      M-am trezit și așa cum fac de fiecare dată, încerc să interpretez visul. Caut pe net diverse interpretări. Situl https://www.cancan.ro spune următoarele: ,, Sărutul este un mod de manifestare a tandreţei ...

Toți avem o viață, dar oare o trăim? Toți avem o viață, Dar oare... o trăim? Dis - de - dimineață, De gânduri ne lovim. Că nu ne ajung banii, C-avem guri de hrănit, Și-n cale, bolovanii, Se-adună liniștit... Și dările se-adună, Teancuri de facturi, Băncile tot sună, De-ți vine să înjuri. Copiii-ți cer de toate Nu înțeleg că n-ai, Din lista de bucate, Te-ai săturat să tai. Muncești ca un catâr, Iar șefii te văd câine, Nu le spui nici "câr", Că rămâi fără pâine. Și ruda ți-este rudă, Dacă-i aduci folos, Brusc, devine "iudă", Iar tu... hulit hristos. Îți vizitezi părinții, Le spui ce bine ești, De zâmbet tragi cu dinții, Nu vrei să-i necăjești. Trece viața, pleacă, Cândva n-o să mai fim, Când grijile ne seacă, Uităm să mai trăim... *câr/a cârâi - A vorbi cu un ton ascuțit și strident, care trădează ostilitate. A cicăli. A se certa. Autor: Andreea Văduva

Îngerul iubirii O viață,plină de frumosul unei clipe tânguind o respirație,a unui singur trandafir, parfum aruncat în zări și tot mai aproape, învelind trăirea cu o senzație de cașmir. port o rochie frumoasă, brodată de mici bucurii,cu pietre albastre, uneori este un voal subțire,de nu-mi pasă, unde dansează primăveri, alteori este bătută cu fir de aur,al apusului unei veri și alteori cu steluțe mii,argintii, voal rece adus după pustii, o speranță în nimbul anilor, să rămână iubirea, săgeată între stele, crăiasa florilor, pasăre măiastră între păsări, să-mi soarbă stropi de întuneric, din ochi-mi orbi, atinge-mă cu aripa și dă-mi voie, ca visul să nu se stingă și dă-mi iubirea,pavăză să-mi fie! 1.05.2019

Liniște ori nebunie! E seară și câtă liniște, iubite! Și caldă strălucire în ochii de safir, Petale cu iubire, parfumate, În cupe picurăm doar stropi cu elixir! Entuziasmul clipelor de altădată, Îl retrăim cântând la o chitară, Sunt note ce nu pier niciodată, Ecoul lor inundă mereu câte-o seară! Aceste clipe pline de savoare, Vor răscoli visele străvezii din noapte, Minutele cerșesc etern a lor iubire, Rătăcindu-se în calde și suave șoapte …! Printre-amagire și încântare, Sclipesc încă priviri senine, Noi, încă, umplem cupe de iubire, Le golim fără oprire…rămân urmele divine!!! E noapte…și câtă liniște …se-așterne, …ori nebunie, …fie…! 30.04.2017 CARMEN PINTE

Noapte bună! Probabil că înainte de a-ţi spune pe nume, ar fi trebuit să învăţ să te iubesc- dar acum târziul s-a făcut prea tarziu, pustie e zarea și parcul și strada- dar mai pustiu de atât e în sufletul meu, iar lumea aceasta este în apus- de ce n-am învăţat să te iubesc, înainte de a-ţi spune pe nume? Păcurar Adrian Tarcius. *** Pe unde umbli, ora e târzie și am adormit de mult, cu cartea în braţe. Pe unde umbli, ora e târzie, ce lumi cutreieri și cum de nimeni nu te întreabă, de îţi este sete sau de îţi este foame? Pe unde umbli, ora e târzie, pribeag pe drum de stele- cărări mai sunt pe aici și încă este vreme. Pe unde umbli, ora e târzie și am adormit de mult, cu cartea în braţe. Păcurar Adrian Tarcius. *** Și nu sunt în toate minţile, când ești atâta de departe și atunci îmi este cel mai rău, atuncia te urăsc de moarte. Dar când preajma mea revii, îmi este iarăși bine și uit că te urăsc de moarte, sunt iarăși e...