LUCEAFĂRUL DIN VALE

  LA FÂNTÂNĂ   La fântâna însingurată Un dor vine , altul pleacă Și aleargă pe coline Să te caute pe tine.   La fântâna părăsită Plânge dorul meu de tine ...de-o iubire ne-împlinită Se îneacă în suspine...   La fântâna otrăvită De uitări și nepăsare Aș vrea să mă știu iubită ...dorul tău mă doare tare!   La fântâna din zăvoi Unde stăteam amândoi Și ne vorbeam de iubire Azi nu am de tine știre!   La fântâna dorului Mă-ntorc azi a câta oară? Să te văd, să ne-ntâlnim Fiintcă dorul mă doboară...   Locul-i pustiit de jale Fântâna este secată Iarba a crescut pe cale De lacrimi multe udată...   Kessy Ellys Nycollas / 16.09.2015

Iubirea, un sentiment sublim Trecuseră mai bine de treizeci de ani de când ne-am văzut ultima dată dar, refuzam să cred asta. El, printre glumele și povestirea amintirilor, mi-a mărturisit   că mai are încă atât de multe să îmi mărturisească. Era   trecut de mult de miezul nopții. Am tras draperiile în fereastră iar   zgomotele străzii au amuțit. Noaptea a așternut liniștea peste oraș, învăluindu-l   în   mantia ei de întuneric. Prin draperiile trase, o lumină difuză dată de becurile aprinse la stația PECO de peste stradă, străbătea până la noi, permițându-mi să-i văd parțial chipul, ochii lui verzi pe jumătate închiși și părul de acum încărunțit. Mi-a pierit somnul complet și tăcerea ce se așternuse, ce ne înconjoara era   întreruptă de vocea lui, pe jumătate adormită, care șopte cuvinte cunoscute dar care acum, sunau ca un suspin înăbușit, încercând să îmi spună că își amintește și acum de felul în care ne țineam de mână, cum îmi săruta degetele, cum î...

  Ai plecat dar ai răms cu mine! Mi-ai spus te iubesc, privindu-mă în ochi și ținându-mă de mână. Mi-am lăsat sufletul   în palma ta, firesc, fără nici o teamă, fără nici o presimțire, de parcă acolo îi era locul, de când se știa pe această lume. Mi-ai schimbat   tot cursul vieții!   M-ai purtat către un drum pe care, nu aș fi crezut că aș putea merge eu vreodată.   Un drum ne marcat, fără semne de circulație și fără indicatoare. Un drum cu sens unic! Ai făcut tot ce ai putut să mă faci să mă pierd în necunoscut, fără nici o posibilitate de întoarcere. Nu ți-a folosit la nimic, să știi! N-am mai găsit calea înapoi iar tu m-ai tot căutat în zadar, mai târziu. Drumul pe care m-ai condus spre rătăcire a fost aceiași rătăcire și pentru tine. Poate că și tu, la fel ca și mine, ai înțeles prea tărziu că unele drumuri, luate greșit, vor duce doar înainte...sunt drumuri pe care nu ne putem întoarce, atunci când realizăm ce mult am greșit, ce mult am pierdut și am do...

  Când două mâini se unesc   Când două mâini se unesc Atât de simplu și firesc Răsare soarele pe cer Și totu’ -‘n jur pare mister!   Când două mâini se împreună Seara sub licărul de lună Tot Universul ispitesc Șoprindu-și tainicul iubesc!   Când douâ mâini pun o cunună Jurându-și dragoste nebună și simt în palmă soarele își pierd din ochi cărările...   Și hoinăresc așa, hai-hui Fără să spună nimănui Ce simt în palma- ‘ nfierbântată... Îți amintești?   Și tu ai simțit o dată! Că-n jurul tău, tot Universul Își pierde farmecul și sensul Având   un Univers ,,pribeag’ ’ Plin de iubire și de drag Că soarele în palmă ai prins Petale-n plete simți c-au nins Că nu mai ai pământul sub picioare Că nici un pom nu îți mai dă răcoare... Că vezi un singur chip în jur Că totul se-nvârtește împrejur Că ziua-i lungă-n așteptare Că noapte-i scurtă în visare Că sângele îți fierbe-n vene ,,Pe aripi ‘’ pe...

  ANCA! Dragă ANCA, te-ai grăbit Drumurile-ai rătocit Și-ai plecat fără să spui Către-'naltul cerului!   Nu știu de ce te-ai grăbit? Ce necaz te-a doborât? Ce oftat ți-anchis cărarea? Care ți-a fost supărarea?   Plânge cerul și pământul Plânge ploaia, plânge vântul  Și cu ele plâng și eu Îmi e martor Dumnezeu.   Ai abandonat proiecte Visele s-au spulberat Mie mi-ai creeat regrete Și un suflet întristat...   Sus în ceruri te așteaptă Alte suflete plecate Vom pleca pe rând și noi Toți suntem datori c-o moarte...   Pe pământ ne va rămâne Versul scris pe-o foaie albă Un mormânt, o cruce, o carte Și-o medalie drept salbă...   Dormi în pace suflet drag Acum nu mai ai dureri Treci al nemurii prag Cu ce ai lăsat scris ,,ieri’ ’!   Odihnă în pace! Kessy Ellys Nycollas / 20.10.2020     ...

  REGRETE ZADARNICE Mă doare-n piept ceva ne definit Un ciob din suflet se prăvale Astăzi din nou te-am regăsit În roiul de amintiri banale Te-ntreb ce vrei? De ce-ai venit? Tăcerea însă m-amețește Chipul tău rece și-mpietrit Stă neclintit și mă privește! Barba îți tremără, ochi-ți lăcrimează Grimasele se adâncesc pe față Nu știu de-s treză sau mintea mea visează Nu am crezut că te voi revedea, în astă viață Și tu ai mintea tulburată Privești și nu realizezi ce se întâmplă! Nu mai sunt cea de altă dată. Mi-au apărut albi ghioceii la tâmplă! Îți ștergi o lacrimă, zâmbești Și încerci să-mi spui, printre suspine: -Nu am crezut că-ai să mă recunoști Eu, după zâmbet, te-am recunoscut pe tine! Trecuta viața regretând zadarnic Ce pleacă este bun plecat Degeaba mai regret amarnic Eu am pierdut...iar tu ai câștigat -Nu-i vina mea, tu ai plecat Ce ai crezut în acea clipă Că tu vei fi cel câștigat Lăsându-mi doru-ntr-o aripă? Am oblojit rana din suflet și aripa lipsită de putere, Nu m-am baza...

    NU-S ÎNGER Nu am venit pe acest pământ ca înger Ci m-am născut un simplu muritor Cu sufletu curat și sincer Nu am știut că din iubire pot să mor!   M-au sugrumat tăcerile incerte și m-au rănit plecările tiptile... căci sufletul (prea tânăr) n-anvățat să ierte și nici să-ți tălmăcească vorbele subtile...     Atât de tristă mi-a fost viața Gândindu-mă mereu la tine... Și- adesea plânsă mi-a fost fața Călcând prea des cărări străine...   Te-am căutat în sus și-n jos pe cale Și așteptam în drum să îmi apari Căci sufletul rănit și plin de jale Nu a crezut c-o să dispari...   Nu m-am născut pe acest pământ ca înger Dar te-am iubit dumnezeește Tu ai fos laș deloc prea sincer Nu ți-a păsat că vorba-ți mă rănește!   Nu știu unde-am greșit dar îți jur sincer Că mi-ai rămas stăpân pe viață Chiar dacă m-ai rănit și sânger Aș vrea o clipă să te am în față!   Pașii ne sunt din ce în ce mai...

  TRENUL VIEȚII A oprit o clipă-n gară Trenul vieții, oftând greu Eu ridic ochiii în grabă Căutând doar chipul tău!   Nu-l zăresc printre mulțimea Fețelor care coboară Of Doamne! Ce mare-i lumea Te caut! A câta oară?   Am lăsat trenul să plece Nu pot să îl țin pe loc Am privit în urmă, rece N-am avut pic de noroc!...   Lasă trenu-n goana lui Fumul greu ce mă-nfășoară Eu fac leagăn dorului   Să te-adorm seară de seară!   Au rămas doar amintiri Triste pe-un peron de gară... Și în suflet nemuririi Ce-apasă ca o povară!   Suntem azi doar doi străini Nu mai știm unul de altul În tălpi ne înțeapă spini Iar în suflete păcatul! 15.09.2020 Kessy Ellys Nycollas / Petroșani        

  CHEMAREA   Mă cheamă un castan bătrân La poala lui să mă așez! Cu ruga lui să mă îngân Să închid ochii, să visez...   Să ne- amintim și eu și el De ceea ce am fost o dată Când el era mai tinerel Iar eu eram tânără fată!   Mă-ntreabă   frunza îngălbenită Cu jale-n glas și cu durere De-am fost vreo dată fericită Și-apoi m- ascultă în tăcere:   -Ce pot să spun iubit castan În viață toate-s trecătoare Dar! Parcă e acum un an Când radiam zâmbind în soare...!   Dar iată, viața mi-a trecut La fel ca și a ta Și iarna grea a troienit Dezamăgirea ce durea!   Tu frunza ți-ai îngălbenit La mine părul a albit Ce a trecut e bun trecut și totul ia sfârșit...!   Regretele sunt în zadar Îubirile sunt scrum Purtăm în suflete amar Pîn ’ la sfârșit de drum... Kessy Ellys Nycollas/Petroșani 15.09.2020