PETROȘANI, ORAȘUL CARE TE ÎNTÂMPINĂ CU UN AVION AMPLASAT ÎNTR-UN SENS GIRATORIU

 

       Deși orașul nu dispune de un aeroport, edilul orașului a decis să amplaseze un avion într-un sens giratoriu. Ce simbolizează aeronava? Mulți chiar și din locuitorii zonei nu cunosc istoria locului.

       Da! Într-un oraș din Valea Jiului, există amplasat la intrare un avion, fără ca locul să dispună de aeroport, dar care marchiază întrare în cartierul Aeroport, cartier care și-a primit acest nume deoarece cândva aici funcționa un aerodrom necesar Clubul Aeronautic, numit Aeroclubul Petroșani. Mulți când trec prin zonă sau chiar oameni de-ai locului nu cunosc motivul decorului misterios.

     Orașul din Valea Jiului cu avion la intrare dorește să ne dezvăluie istoria mai puțin știută a zonei.

     Poate că unii v-ați dat seama că este vorba despre Petroșani, un oraș din județul Hunedoara. Este cunoscut ca o destinație minieră, căci aici se găsește Complexul Energetic Hunedoara, care cuprinde mai multe exploatări miniere, dar care cu eforturi susținute va deveni un frumos loc care va atrage turiști deoarece este situat la poalele munților Parâng, despre care se știe că beneficiază de o pârtie de schii, gazduiește Institutul de educatie fizică și sport, IEFS, hotelul RUSU  dar și nenumărate cabane și pensiuni particulare.

           

   Care este legătura avionului cu Petroșaniul!

    Aflați că aici s-au pus bazele celei de-a doua școli de zbor din România, la inițiativele vestitului inginer Ștefan Georgescu Gorjan și inginerului Gustav Felix Stof, care mai târziu a devenit cadru universitar la Viena.

      În anul 1936, în Petroșani s-a înființat Clubul Aeronautic, numit Aeroclubul Petroșani. Prim președinte a fost inginerul inspector Matei Bălănescu. Acest aeroclub era al doilea după cel de la Sânpetru, Brașov.

      Tot în anul 1936, Ștefan Georgescu Gorjan l-a îndemnat pe inginerul Gustav Felix Stof să se angajeze la Atelierele Centrale din Petroșani, ca instructor de zbor și constructor de planoare. Gustav a acceptat și a ajuns să facă și studii în capitala Austriei.

      Deci! Petroșaniul a avut o școală de zbor.

      Mai târziu, în anul 1937 s-a înființat Școala de Zbor fără motor din Petroșani și tot în aceeași zi a acestui moment s-a efectuat și primul zbor alpin la mare altitudine în România. S-a folosit în acest scop planorul YR-MANDRA II, lansat pe vârful Parângu Mic, 2075 m altitudine.

       Gustav Stof s-a aflat la acea vreme în rol de pilot și este foarte interesant că planorul a fost transportat în vârful muntelui pe bucăți, apoi demontat, dându-le mare bătaie de cap elevilor școlii și militarilor.

      În anul 1956 s-a desființat școala de zbor din Petroșani. Inventarul a fost transferat la Școala de Zbor fără motor de la Prejba, Târgu Jiu. A rămas memorabil gestul fostului comandant al Școlii de Zbor fără Motor. Dumitru Cotescu și-a alimentat ambele rezervoare ale avionului RWD și în loc să revină la Petroșani a tot zburat până când a ajuns în București, după care în Istanbul.

      Mulți au concluzionat mai târziu că Dumitru Cotescu și-a dorit să evadeze. Dincolo de acestea, școala din Petroșani a fost terminată de piloți valoroși, precum Beniamin Popescu, Teodor Vulpescu sau Petre Diaconu.

      

 

ION CUZUIOC - R. MOLDOVA - ARDEI PENTRU PRICHINDEI

Ion CUZUIOC

ARDEI PENTRU PRICHINDEI

POVAŢA

Într-un borcan de sticlă Ghiță a închis o muscă şi o albină.

Ce mai înseamnă şi asta? se miră tata.

Albina o învaţă pe muscă să fie harnică şi să... facă miere.

SFAT INGENIOS

– Doctore, toată noaptea văd visuri ciudate. Ce-mi puteţi recomanda?

– Să dormiţi ziua.

PĂDUREA ŞI CHIBRITURILE

– Ghiță, în popor se spune că pădurea n-are nevoie de lemne. Cum crezi tu, de ce ar avea ea atunci nevoie?

–De chibrituri, răspunse Ghiță.

DULCEAŢA ŞI SANĂTATEA

Văzându-1 pe Ghiță cu câtă poftă mănâncă dulceaţă, surioara îl roagă:

– Ghiță, dă-mi şi mie să mănânc dulce.

– Nu se poate, c-o să-ţi strici măselele.

MORCOVUL

Cimburel a meşterit un omuleţ de zăpadă. In loc de nas nu i-a pus un morcov, cum se pune de obicei, ci un pătrunjel.

Cimburele dragă, îi zice mămica, ce-i cu nasul acesta? Pune-i altul de morcov.

Exclus, mămico. Morcovul e roşu, iar nasuri de această culoare au numai beţivanii. Omuleţul nostru, însă, e cuminte. Nici o picătură de vin nu ia în gură.

CĂLDĂRUŞA

– Vasilică, nu cumva ai pierdut căldăruşa? 1-a întrebat Lenuţa pe frăţiorul ei, văzându-1 întors de la grădiniţă.

– Nu! Căci i-am făcut la fund o gaură şi îndată am recunoscut-o.

DULCEAŢĂ CU APĂ

Mama:

– Vasilică, ia, te rog, să-mi spui, în lipsa mea Lenuţa a mâncat doar dulciuri? Vasilică: –Nu, mămică. Din când în când mai lua şi apă-n gură.

SPORT

– Nicule, de ce nu ne-am ocupa astăzi cu sportul?

De acord! Dar cum?

Păi, eu voi duce săniuţa la vale, iar tu la deal.

ULTIMA NOAPTE

– Ultima noapte a anului e şi cea mai lungă: ca Moş Crăciun să dovedească până la ziuă să împartă cadouri tuturor copiilor.

TATICUL –MOŞ CRACIUN

Mămico, acesta-i tăticul, dar nu Moş Crăciun.

Ai dreptate, fiule, dar să rămână un secret pentru ceilalţi participanţi la bal.

Secret? Las' să ştie toţi cine-i tăticul!

UN BRĂDUŢ PENTRU GRIVEI

– Vasilică, ce-i cu brăduţul de lângă cuşca câinelui?

– Grivei doar tot întâmpină Anul Nou...

LA MENAJERIE

– Vasilică, îi zise mămica, dă-te mai aproape de tigru şi aruncă-i o bomboană. Nu-ţi fie frică, doar nu face nimica.

– Nu face nimica? Atunci de ce este ţinut închis în cuşcă?

CADOUL

– Cimburel, scoală c-a venit Moş Crăciun cu cadoul.

– La mine?! Să i-1 ducă mai bine lui Ghiță, că el n-are nici un şapte în carnet.

BRĂDUŢUL ŞI HOGEACUL

Tăticule, vreau un brad mare ca cel din pădure.

Bine, fiule, însă n-o să încapă în casă.

Să n-ai nici o grijă: îi scoatem vârful prin hogeag.

CU PLUGUŞORUL

–Tăticule, dă-mi voie să mă duc cu pluguşorul prin sat. Doar suntem în ajun de An Nou.

Nu-s împotrivă, Vasilică, dar n-ai buhai. Cum au să te primească băieţii în mijlocul lor?

Atâta pagubă! Îl iau pe cel din ocol, tot una doarme degeaba.

DĂRNICIE

– Îţi dau totul ce-ţi doreşte inima, numai învaţă, fiule.

– Ei, chiar totul nu-i nevoie. Mai lasă-i şi Lenuţei, că la anul şi ea va merge la şcoală.

LA BRADUL DE ANUL NOU

Tăticul:

– Lenuţo, de ce bradul are ace?

Lenuţa: –Bradul are ace, ca noi să nu ne apropiem de el şi să-i luăm bomboanele.

Tăticul: –Bravo ţie! Dar să auzim răspunsul lui Cimburel. De ce bradul e luminat cu lămpi electrice?

Cimburel: – Ca să vedem unde-s acele şi unde-s bomboanele.

ADEVĂRUL

O vecină, intrând în casă se adresează stăpânei:

– Lele, fii atât de bună şi dă-mi vreo 2-3 pahare cu zahăr. Stăpâna, ştiind că are în casă cam tot atâta zahăr cât a cerut vecina, i se plânge:

Vai de mine, îmi pare foarte rău, dar chiar azi dimineaţă ultima linguriţă de zahăr am pus-o în ceaiul lui Vasilică.

Mama, nu-i adevărat. L-ai ascuns în dulap. Adu-ţi bine aminte şi o să vezi că am dreptate.

OMUL ŞI MAIMUŢA

–Ai auzit, Cimburel, la şcoală ni s-a spus că omul a provenit de la maimuţă?

– Imposibil, a replicat Cimburel. Doar sunt atât de urâte şi scârboase.

–Da, dar nu uita că pe timpuri nu era nici săpun, nici pudră, nici ruj, nici alifie şi multe altele, care astăzi se vând prin magazine.

INGENIOZITATE

Tata:

– Ce să fac eu, Vasilică, s-a defectat televizorul?

Să mă trimiţi după meşter, ca să vină să-1 repare!

VISURILE

–Tată, să vezi ce-am visat noaptea prin somn... Ceva ciudat.

Spune, Vasilică, nu te ruşina!

Am visat că tu spălai rufele, pregăteai mâncare, îngrijeai de cocuţa...

De ajuns, de ajuns, Vasilică! Totuna e vis!

MAŞINA CU ABURI

Văzând cum îi ţâşnesc aburi din nările unui cal care alerga, Vasilică a conchis:

Acum am înţeles de ce calul aleargă aşa repede.

 De ce?îl ispitesc prietenii.

– Fiind că nasul lui este maşină cu aburi.

GÂSCĂ ANALFABETĂ

– Ce sunt încârligăturile astea, Vasilică? Nu cumva ai scris cu talpa gâştei?

         - De unde, doamnă profesoară, doar ea-i analfabetă?

A MIRARE

– Cine a spus că dinţii sunt de lapte? Atunci de ce nu curge lapte din ei?

TORTUL

Vasilică, n-ai văzut şi n-ai gustat de când eşti un astfel de tort. Gustă o bucăţică, numai o bucăţică, ca să vezi minunea.

Ai dreptate', tată, mama nici odată n-a pregătit tort sărat.

LA BUCĂTĂRIE

– Cimburel, i se adresează tata fiului, ia seama de prăjituri să nu ardă în tigaie, o să servim surioara cu ele.

–Nu-ţi fă griji, oricum n-o să înţeleagă nimic. Doar are numai 7 luni de zile.

BINEŢE

Învăţătorul:

–Mitică, s-ar cuveni să dai bună ziua, când intri în clasă.

Mitică:

– Scuzaţi-mă, însă afară plouă, n-are de unde să fie bună.

ÎNTREBAREA VINĂ N-ARE

Te-aş felicita, tăticule, cu prilejul zilei de naştere, dar nu ştiu ce să-ţi dăruiesc?!

Ani mulţi sănătoşi, fiule!

Da?! Şi câţi o să-mi rămână mie atunci?

VRĂBIOIUL DIN PLASTILINĂ

Învăţătorul la lecţia de menaj:

– Copii, astăzi o să zămislim un vrăbioi din plastilină.

– Dar o să zboare?

MĂNUŞILE

Lenuţa îşi sfătuieşte frăţiorul:

– Vezi, Vasilică, dacă pleci să-1 feliciţi pe Cimburel, să nu te duci cu mâinile goale.

– Fii pe pace, mi-am pus mănuşile.

CIOCOLATA

– Ei, Vasilică, ţi-ai felicitat surioara?

– Pe naiba. Am întârziat.

– Cum aşa?

– Mi-a găsit ciocolata ascunsă pentru cadou şi mi-a mâncat-o.