Kessy Ellys Nycollas - ROMÂNIA - MESAJUL CARE NU MĂ MINTE

  MESAJU CARE NU MĂ MINTE

     Era o seară ca oricare alta. Nu vroiam să mă gândesc la nimeni și la nimic. Știam că am greșit și nu avea rost să mă necăjesc pentru întorsătura luată de povestea noastră. Încercam să îmi liniștesc sufletul dar și mintea care făcea mereu scenarii.

     Ochii îți păstrau imaginea clară în diverse ipostaze...Pun capul pe pernă și o liniște profundă mă învâluie. Somnul se lasă așteptat însă după un timp adorm tot cu tine în gând. Este gândul care nu îmi dă liniște și nici pace.

     Știu clar că am visat foarte mult însă nu am reținut decăt o singură secvență și anume, aceea în care mă sărutam cu un actor român al carui nume nu îl voi dezvălui.

     M-am trezit și așa cum fac de fiecare dată, încerc să interpretez visul. Caut pe net diverse interpretări. Situl https://www.cancan.ro spune următoarele:

,, Sărutul este un mod de manifestare a tandreţei sau a dragostei, punând buzele pe cineva. Interpretarea visului s-ar putea limita la asta: dorinţa de iubire.  A săruta înseamnă a oferi celuilalt sărutul, înseamnă unirea acestuia cu suflul lui, cu viaţa lui. A-i spune „suntem uniţi în spirit”. În acest sens, sărutul este simbolul unirii (comunicării), nu numai a două fiinţe, ci şi a două vieţi, una umană, alta divină, luând o dimensiune spirituală. Astfel se înţelege de ce în ceremoniile initiatice din antichitate, iniţiată se recunoşteau şi se salutau printr-un sărut.

      Simbol al dragostei, al unirii, sărutul mai este şi simbolul păcii (sărutul păcii, în practică o acoIadă, se dă încă în zilele noastre în timpul liturghiilor creştine! EI este totodată semn al supunerii, respectului, omagiului: se săruta picioarele sau genunchii regelui sau ale unui om sfânt, inelul episcopului, statuile sau … mâna unei femei; în ceea ce-I priveşte pe papă, el sărută pământul ţării pe care o vizitează.

       În sfârşit uneori sărutul face referire la o trădare în amintirea lui Iuda care a precizat soldaţilor veniţi să-I aresteze pe Iisus: pe care-l voi săruta, acela este. Supremă deviere a sensului sărutului! Mai sunt şi alte abateri: versiunea mai puţin castă, ceva mai dură: coitul.

Ce înseamnă când visezi că te săruți

Personajul care vă îmbrătişează în vis poate fi imaginea dvs. simbolică. În acest caz visul indică o armonie desăvârşită, acordul profund între toate dimensiunile (Vezi cuvântul DRAGOSTE.) Dacă persoana căreia îi dati un sărut vă este cunoscută, acest fapt nu semnifică neapărat că o doriţi din punct de vedere sexual (mai ales dacă este un copil sau o persoană de aceiaşi sex), ci că resimţiţi o sete intensă de comunicare, de tandreţe.

Sărutul mai poate reprezenta anturajul dvs., pe ceilalţi la modul general, şi denotă nevoia de a trăi în armonie. EI poate manifesta dorinta de împăcare cu cineva (mai ales dacă sunteţi în conflict). Poate fi un mod de a spune că îl/o iubiţi, pe când, în realitate, nu ştiţi şi nici nu puteţi exprima. În unele cazuri, visul are o funcţie de compensare. Ceea ce poate fi trăit în realitate va fi trăit în vis. Dacă sărutul este erotic, dacă trezeşte dorinţă, tulburare sau plăcere interpretaţi atunci visul ca pe unul erotic. 

Ce înseamnă dacă săruți un necunoscut

Dacă visezi că săruți o persoană necunoscută sau o persoană pe care nu ar trebui să o săruți, acest lucru implică sentimentul de vinovăție și este un avertisment că vor veni câteva zile mai dificile.

Dacă visul sau persoana din vis sunt legate de munca ta, este posibil ca sărutul să semnifice dorința ta de a avansa în carieră, deși știi că nu ai șanse prea mari.

Sărutul din vise poate avea semnificații pozitive dacă…

*sentimentul pe care îl aveai era unul plăcut, relaxant și fericit;

*te-ai trezit cu senzația că ți se va întâmpla ceva frumos;

*finalul visului aduce pacea și liniștea în sufletul tău;

*aveai sentimentul că ești puternic îndrăgostită de persoana din vis.

Sărutul mai poate semnifica un nou început dacă…

*ai un sentiment de teamă sau de respingere în vis față de persoana care te sărută;

*ești forțată să săruți pe cineva și nu știi cum să scapi;

*este un sărut dominator, prin care partenerul tău din vis încearcă să te controleze.

Cine și cum te sărută este important în vis

În credința populară, sărutul din vise este foarte important în funcție de cel care își dorește sărutul.

*Dacă ești sărutată tu de cineva, vei avea parte de vești bune, dar, dacă tu săruți pe cineva, trebuie să te aștepți la necazuri și probleme. Iar când săruți tu pe cineva cu o pasiune nebună, înseamnă că te confrunți în viața reală cu o durere sau cu o pierdere care te face să suferi.

*Dacă te vezi în vis sărutând un prieten de adio, înseamnă că ești pregătită să mergi mai departe și să treci la o altă etapă din viața ta.

*Dacă visezi că îți săruți o prietenă pe obraz sau un copil înseamnă că există anumite probleme emoționale și ai nevoie de alinare și de înțelegere din partea celor apropiați.’’

      După cum puteți observa, interpretările sunt multiple și diverse eu însă o să vă relatez una proprie, clară, reală.

      De cănd mă stiu, pentru mine, indiferent cu cine am visat că mă sărut, indiferent dacă am sărutat eu sau partenerul sărutului, indiferent că am sărutat pe gură, pe obraz, pe frunte... indiferent dacă eram fericiți sau triști...mesajul acestor, astfel de vise, a însemnat trădare, m-a avertizat că sunt înșelată, părasită. Întotdeauna m-a avertizat că între mine și partenerul meu a apărut o altă femeie.

    De această dată era o dilemă! Faptul că sunt singură de mult timp nu mă mai lăsa să pot gândi la o astfel de veste. Îmi spuneam că nu are cine să mă înșele ...și totuși în mai puțin de 24 de ore am primit și confirmarea că visul meu nu a greșit. Mirarea m-a cuprins foarte tare în momentul în care în față mi-a apărut o pereche, proaspăt îndrăgostită...el fiind bărbatul care cu aproximativ trei luni în urmă, a încercat să mă cucerească iar eu m-am speriat și prin comportamentul meu l-am făcut să renunțe. Sufletul nu își mai găsea liniștea deoarece refuzase propunerea unui suflet pe care îl iubeam în taină, de foarte mulți ani. Da îl iubeam! Da, il mai iubesc însă faptul că l-am văzut alături de o altă femeie, mi-a adus o liște sufletească de neimaginat.

    Nu mă pot înțelege nici eu! Nu căuta să mă înțelegi tu! Nu vei reuși!

Știu deja ce va urma...și promit că o să vă povestesc ce va fi...

   Stiu că Dumnezeu îmi va da o altă șansă în care  să îmi pun în ordine gândurile , dorințele și îmi va da puterea să recunosc că îl iubesc.

Kessy Ellys Nycollas

06052019/Petrosani

Kessy Ellys Nycollas - România - ÎNDEMN PENTRU TINE OMULE! ÎN SEMN DE RESPECT...

     Când sufletul îți pânge de durere... simțind că  nu primește mângâiere... că toți cei dragi sunt ocupați... că ești uitat de prieteni, rude, copii, frați... nu dispera te rog ...adu-ți aminte... că ți-a râmas alături Bunul Dumnezeu... el nu te părăsește niciodată...te rog încrede-te în el.

     Nu regreta nimic din tot ce-a fost...regretă doar ce nu s-a întămplat... mergi înainte...nu privi în urmă... acolo totu-i terminat!

       Privește demnitatea firului de iarbă... pe care-l simți  adesea sub piciorul gol... el te mângâie cu candoare... nu plânge că-i strivit de al tău picior. Sărută talpa ta care-l ignoră... care nu-i simte a lui durere...  și își îndreaptă spatele din nou... Când urma pasului ce la strivit... se-ndepărtează... piere!

      Privește muntele care-n furtuni cumplie... își semețește creasta spre izbândă... nu se apleacă la pămănt... considerând furtuna, o osândă!

         Privește bradul veșnic verde, falnic, drept... ce nu  își pierde haina verde-n ierni cumplite... rezistă vitejește în furtuni... nu-și pleacă creanga, umilită!

          Privește Soarele și Luna... care se caută neabătuți... pentru că-a lor ibire e doar una... iar de ispite nu se lasă copleșiți!

Fii tare omule precum un munte...

Fii drept și falnic precum bradul...

Fii limpede ca apa de izvor...

Iubește viața, uită iartă...

Cu explicații să nu te simți dator, pe acest pământ niciunui muritor...

Kessy Ellys Nycollas / 27.04,2019 - Petroșani 

RADU BOTIȘ - ROMÂNIA - REVISTA ,, IZVOARE CODRENE ȘI CHIORENE''. ELITE MARAMUREȘENE

Revista „Izvoare codrene și chiorene”. Elite maramureșene

Posted On 13 apr. 2019

Tag: elite, izvoare codrene si chiorene, marea unire, revista

La numărul 15/2019, publicația „Izvoare codrene și chiorene” se prezintă în condiții grafice de o eleganță discretă și se adresează, prin conținutul fast, tuturor celor care simt românește, celor pentru care cultura și identitatea națională sunt semne ale apartenenței și ale personalității colective și individuale.

Publicația marchează 100 de ani de la Marea Unire printr-un omagiu adus unui număr de 100 de personalități maramureșene care au contribuit din linia întâi la înfăptuirea visului de veacuri al românilor. Sunt prezenți, de asemenea, „dascălii din Țara Codrului”, rememorați cu prinos de gratitudine de către urmași, o celebrare a lui George Bacovia, cu tonurile sale distinct, care l-au singularizat în poezia românească, un tablou al tradițiilor locale, puls de vers contemporan, consemnări ale unor activități culturale de amploare prin care se menține spiritul românesc în această zonă binecuvântată a României. Recenziile, grafica subtilă, publicațiile relevante din Maramureș, numeroase personalități ale spiritualității românești, toate acestea întregesc un ansamblu publicistic de excepție, ale cărui repere reflectă elitele maramureșene, care sunt elite naționale.

Material preluat din grupul revistei LUCEAFĂRUL DIN VALE

Kessy Ellys Nycollas - România - ÎȚI SCRIU ACUM, PENTRU CĂ ACUM, ÎMI ESTE DOR DE TINE!

Kllys Ellys Nycollas

ÎȚI SCRIU ACUM, PENTRU CĂ

ACUM, ÎMI ESTE DOR DE 

TINE!

                                                                                                                  

            -  Mai sună-mă, te rog!

          -  Și dacă te sun ce ai vrea să îți spun?

          Întrebare rămasă fără răspuns! De altfel, nimic nou. Sunt deja familiarizată cu acest stil elegant de a evita un răspuns care ar spune prea multe iar sufletul se teme de consecințe. Mă așez revoltată pe fotoliu și plâng pentru câteva clipe, apoi, caut pe youtube o muzică terapeutică, de relaxare. Închid ochii iar prin minte îmi trec fleșuri din seara în care, m-ai ținut în brațe dansând bluzuri care păreau fără sfârșit. Retrăiesc acele momente! Mă sperie starea sufletului! Mă tot întreb ce se întâmplă cu mine? Ce se întâmplă cu mintea și cu inima mea? Știu că am ezitat să te privesc, știu că simțeam cum mi se taie respirația! De ce oare?

      Încerc să ies din acea stare. Mă gândesc să răsfoiesc o revistă personala dar, nici așa nu îmi găsesc pacea deoarece, rândurile încep să mi se amestece într-un mod ciudat iar mintea cere repetitiv, obsesiv să mă suni. Aud o voce care spune: sună-mă, sună-mă, sună-mă...

       Simțeam că trebuie să îți spun ceva, să îți fac o declarație...simțeam că ceia ce ți-am spus în timpul ultimei noastre conversații, te-a speriat pentru faptul că nu am spus exact și în totalitate ceia ce aveam să îți spun. Acum, dacă stau să îmi liniștesc mintea, realizez că de fapt săream grăbită de la un subiect la altul reușind să întrețin un monolog, când de fapt, între noi ar fi fost benefic și necesar să se fi născut un dialog, prin care să putem să ne declarăm reciproc, tot  ce am ținut ascuns zeci de ani și ce ne dorim să se întâmple cu noi acum când, am ajuns să fim liberi și putem să ne spunem totul.

        Ce pot să îți mai spun acum când, ai ales să pui între noi tăcerea? Să îți spun că simt cum gândurile, dorințele, sentimentele (un amalgam de trăiri inexplicabile) mă năpădesc, se înghesuie și mă fac să simt că aș vrea să strig, să spun întregii lumi povestea doar de mine știută? La ce ar folosi să mă asculte o lume întreaga și tu nu?

         Tresar! Simt cum parcă, te-ai oprit deodată din goana ta zilnică, te-ai așezat în fața mea și aștepți intrebător, curios, atent dar și puțin intrigat să afli ceia ce simt. Privesc pe lângă tine, peste umărul tău, peste ființa  ta și inițiez același bine cunoscut dialog, între suflete, ciudat și fără cuvinte, așa cum mi se întâmplă în ultima perioadă, de după revederea noastră.

Întreb:

-  Ce e cu tine? Ce gândești despre mine? Ce îți propui să faci, cu mine , cu tine, cu noi? Nu știu, m-a izbit în urechi ecoul bine cunoscut al vocii tale! Ceia ce știu și simt este că,  mi-am dat seama că nu are rost să mă împotrivesc. Sufletele au regulile lor nescrise, imperceptibile de minte. Nu  am cum să știu ce va urma! Nu am cum să știu  când vom mai putea sta față în față! Nu știu ce ne este rezervat pe viitor, dar,  dacă va mai  fi să fie o altă dată  în care destinul să ne aducă împreună, dacă undeva există cu adevărat  un loc al nostru, promit că mă voi înarma cu tot, ceea ce până acum, recunosc că mi-a lipsit și că  nu voi mai sta cu mâinile încrucișate, cu privirea pironită pe imaginea ta și cu cuvintele blocate pe buze. Promit să te surprind cu  gesturile mele despre care tu încă nu știi nimic. Acum simt că îmi doresc  pur și simplu să îmi fac  cel puțin amintiri  frumoase, pentru mai târziu, cu noi!

- Ah!  Ce mult îmi doresc să trăiesc, în realitate, o astfel de poveste!

Dece ai ales să taci? De ce nu m-ai lăsat să înțeleg toate acestea? Ai fost ocupat? Ai avut o altă poveste? Iubești o altă femeie? Te temi de suferință? Nu ai incredere în mine?

-        STPO!

Am privit în acest moment către ceas și am observat că s-a făcut așa de târziu! Este miezul nopții și noi dezbatem subiectul, sentimente!

Știu că îți dorești să îți spun că te iubesc însă, eu nu vreau să fac asta. Iubirea se demonstrează, nu se strigă. Nu, nu o să îți fac acum această declarație.  Nu ai avut cum să mă cunoști  încât, să știi despre mine că am sentimente  pe care nu vreau să le recunosc nici măcar în fața mea.

           -Dar tu, crezi că mă cunoști? Ce știi tu despre mine, făcând abstracție de senzația ciudată, plăcută și inexplicabilă care îmi dă o stare oarecum de spaimă, atunci când mă gândesc la tine?

            -  Ah! Ascultă-mă puțin, te rog! Am nevoie de o explicație! Mi-ai blocat mintea!  Cum poate fi o senzație ciudată, plăcută și inexplicabilă în egală măsură? Te întreb așa pentru a-mi liniști gândurile care tot încearcă să mă ducă spre alte întrebări.

            -  Ah! În ce situație mă pui! Este ceva asemănător cu  senzația de sete combinată cu cea de foame! Ha, Ha, Ha! Ce ai înțeles? Este poate ca atunci când te-am reîntâlnit, ne-am privit câteva momente și ne-am îmbrățișat, eu fiind convinsă că m-ai recunoscut, că sții pe cine ai în față, pe cine îmbrățișezi, ca mai tărziu să aflu că tu habar nu aveai cine sunt! Atunci când eu îți declaram că întodeauna prezența ta mă tulbura, că același sentiment îl simțeam venind și de la tine iar tu habar nu aveai despre ce vorbesc eu, crezându-mă probabil, nebună!

Oare, îți poți imagina tu, ce am simțit, eu în momentul în care am aflat, că nu m-ai recunoscut?

Cunoști tu acea stare a fluturelui pe care îl prinzi din zbor  în pumnul tău, îi atingi aripile, îl deposedezi de ,,polenul acestora’’, apoi deschizi pumnul și îi spui, zboară? Știi tu cum vine asta? Înțelegi tu cum eu, asemenea fluturelui, am rămas deposedată de puterea de a zbura, începând din momentul în care ne-am îmbrățișat?  Știu că nu ai cum să mă înțelegi însă eu cam așa mă simt.

- Ah! Mă străduiesc să înțeleg povestea ta pe care ai legat-o atât de frumos de cea a unui fluture captiv într-un pumn omenesc! Pot să o interpretez ca și o senzație de fluture în stomac? O senzașie a unui suflet îndrăgostit? Cert este că nu pot să cred că tu poți să îți tulburi viața și liniștea cu astfel de senzații! Tu care de ani buni preferi să trăiești singură și ne tulburată de astfel de sentimente! Tu care spuneai că ai făcut un legământ al tău prin care să fii fericită singură!

- Ajunge! Oprește-te chiar acum minte nebună! Ajunge! Am obosit să mă tot cerți mereu. Cred că cel mai bun lucru ar fi să pot adormi . Astfel și tu ai lua o pauză bine meritată, încetând să mă mai provoci.

- Și tu crezi că ai să poți dormi? Tu nu pricepi că te-ai îndrăgostit? Ai uitat cum se simt aceste emoții ale sufletului?

- Dispari! Fugi departe de mine! Dă-mi pace! Nu fi nebun să mă faci din nou să sufăr! Nu mai vreu! Tu înțelegi? Nu mai vreau! Mi-e frică! Iubirea doare! Doare foarte tare și eu nu mai vreau să simt acea durere, deși este atât de plăcută!

- Ciudată ești măi femeie, se aude un glas identic cu al lui. Ești cumplit de ciudată! Tu mă iubești și vrei să sufoci toate aceste sentimente din teama că vei suferi?  Hai în brațele mele puțin! Vino! Nu te teme! Ai să vezi că nu îți va mai fi teamă de nimic.

-Nu încerca să mă corupi, minte nebună! Îmi este cumplit de dor de acea voce dar mă tem atât de tare că el îmi va descoperi toate aceste gânduri și trăiri. Nu mă pot înțelege! Parcă sunt nebună! Am început să vorbesc cu el imaginar, să îi aud vocea, să îl doresc, să mă văd în fața altarului rostind jurământul unei căsătorii! Nuuuuu! Chiar nu se poate! Mă privesc în oglindă și mă întreb inspăimântată: - Hei! Tu cea din oglindă, ești una și aceiași cu mine, cea care stă acum în fața ta? Cum pot gândi și simți astfel de lucruri? Ce se întâmplă cu mine. Cu mintea mea, cu sufletul meu? Aștept un răspuns, la toate aceste întrebări, de la tine, cea din oglindă.

            Sună-mă, te rog…Sună-ma și spunemi ce aș putea face cu toato această poveste!

Ce ar putea face o femeie normală și cu capul pe umeri, într-o astfel de situație?

-        Te privesc și nu te recunosc! Capul tău îți este pe umeri, este la locul lui și nimic nu mă face să cred că în interiorul este o asemenea dezordine, un astfel de haos! O să cobor și în sufletul tău. Sunt convinsă că acolo este problema! Închide ochii, fii calmă, simte o stare de relaxare și privește-te singură în suflet. Cred că este mult mai corect așa! Spune-mi acum ce vezi? Ce simți?

-        Ah! Mă tem să îți dezvălui ce este aici! Mă tem eu de mine! Ce ai vrea să îți spun? Îl iubesc! Il iubesc! Eu iubesc? Am înebunit? Cum am ajuns  în această stare? Cum a reușit să pătrundă aici? Eu știam că poarta sufletului meu este foarte bine ferecată? Cum a reușit să tragă el zăvorul acela imens și să deschidă lacătul care trona ca o protecție a sufletului meu! Mă tem să închid ochii! Mă tem că va simți starea mea!

            Sună-mă  te rog, mai sună-mă  peste un timp! Nu mă lăsa singură!

             Dintr-o dată ochii s-au umplut de lacrimi și m-am speriat. Stiam că de multă vreme nu am mai plâns și mă speria starea! Imi întreb ochii, așa ca pe doi buni prieteni, ce se întâmplă cu ei? De ce, pentru ce , pe cine plâng?

              -Nu te speria, îmi răspunde ochiul drept! Vreau să fac curățenie! Doresc ca fereastra sufletului tău să fie strălucitoare și să poată primi cu bucurie iubirea care vine către tine. Nu te speria! Sunt lacrimi de fericire! Sunt acele lacrimi care urcă uneori din sufletul inundat de iubire, în ochii care ard de dor! Ele au rolul de a potoli văpaia aceia arzătoare care, încearcă prin fumul produs, să ne împiedice spre a putea vedea iubirea care stă îngenunchiată la picioarele noastre.

              - Ah!  Cât de mult timp am fugit de acest moment iar ochiul stâng îmi soptește și el cu duioșie: - ajunge! Este timpul să îți deschizi sufletul. Îi ajunge timpul cât l-ai ținut arestat pentru o cauză nedreaptă! A iubi este o virtute! A iubi înseamnă viață! Nu oricine poate să simtă iubirea, să o înțeleagă, să o dăruiască!

Tu poți! Nu te mai lăsa condamnată de gurile rele! Nu mai bloca iubirea care vine către tine! Nu mai bloca iubirea pe care o ai de dăruit!

            Sună-mă! Aștept telefonul tău! Vreau să îmi faci o bucurie pe care nu am mai simțit-o de mult. Vreau să te aud spunându-mi că ești fericită, că il iubești și că te simți iubită! Curând, zorile unui nou început îți vor bucura sufletul! Chiar merită să fie fericit! Nefericit a fost prea mult timp!

AJUNGE!

Kessy Ellys Nycollas - 03052013 / Petroșani

Kessy Ellys Nycollas - România Ca să te ridici la suprafață....

               CA SĂ TE RIDICI LA SUPRAFAȚĂ...

    Ca să te ridici la suprafață, singur/ă, soluție este să te tragi singur/ă, de propriul tău păr!

      Ți se pare o nebunie ceia ce spune această frază?

      Ok!

      Omule! Tu nu vrei să realizezi nici măcar în al 14-lea ceas că te afunzi tot mai mult în mocirlă, în mizerii care , crezi tu că te fac fericit?

      Tu, cel ajuns la o vârstă, chiar nu poți observa că încercând să îți mulțumești tot mai mult trupul, îmbolnăvești în egală măsută sufletul? Nu poți simți cât de tare doare sufletul în momentul în care, cu bună știință, îl terfelești în relații lipsite de iubire? Nu poți pricepe că te devalorizezi singur?

       Ai pretenția să fii iubit, dar tu iubești? Ai pretenția să fii respectat, dar tu respecți? Ai pretenția să nu fii mințit dar tu ce faci OMULE, atunci când te minți neîncetat. Atunci când declari iubirea la fel de ușor cum spui Bună ziua! Oare cum înțelegi tu acest sentiment de iubire? Oare ai habar ce este iubirea , ce simți când iubești?

       (Cu durere mă gândesc la un om încărunțit, care de mult are copii majori, nepoți. Înfățișarea lui exterioară, onorabilă, oferea oamenilor  din jur o aparență de sfințenie și o decență de invidiat însă, conștiința îi urla atât de tare constrânsă de  robia lui păcătoasă. Întunericul din suflet, mizeriile ascunse îl fac un om nefericit deoarece a ales, ca în continuare să rămână cine de fapt a fost întodeauna și anume un rob al păcatului vrând totuși să se îndrepre spre întâmpinarea veșniciei greșind zilnic.

      Nu avem capacitatea mintală să înțelegem că puterea ne poate părăsi încă din anii tinereții punândune sufletul sub povara păcatelor sexuale.

      Suntem sexuali prin natura noastră, altfel specia umană ar pieri, însă nimeni nu ne obligă să practicăm tot felul de mizerii care, cu stiință sau fără știință ne conduc pe drumuri grele, anevoioase, pe care le parcurgem și mai anevoios datorită sufletului sufocat de oribilitățile la care a fost obligat să asiste.

   Aceste păcate oferă candidați nenumărați pentru casele de nebuni și sinucidere. Din numărul acestor oameni de plâns  aș putea extrage exemplul soțului meu care și-a permis să se joace cu viața crezându-se un fante de neînvins.

    Comportamentul lui ascuns a condus la un dezastru familial imposibil de remediat. În acei ani nu am avut atâta inteligentă căt să mă ajute să înțeleg ce se petrece în mintea și sufletul lui. Acum este prea târziu. A decedat la vârsta de 58 de ani iar noi, familia cât și cei apropiați l-am considerat nebun datorită faptului că nu am putut pătrunde în mintea lui și nici nu am reușit să îl determinăm să povestească ce simte și ce este foarte probabil, este că exista posibilitatea să nu îl putem înțelege.

     Abia acum  am început să fac legătura între ceea ce manifesta el atunci și viața dezordonată, mizerabilă pe care o au mulți dintre noi, acum. Lipsiți de demnitate, de respect de sine, lipsiți de ceea ce ar trebui să reprezinte ființa umană, conștiința.

     Acum înțeleg că sufletul lui se zbătea în agonie sub povara păcatelor lumești iar faptul că eu am fost la polul opus îl făcea să sufere, să nu se poată manifesta în forma pe care el o găsea ca fiind o plăcere mai deosebită. Îi găseam ascunse pe sub canapea, pe sub frigider, reviste pornografice. Atunci nu înțelegeam căt de mult îl afectau și îi schimbau comortamentul. Eu fiind un copil crescut la țară, cu o educație mai rigidă în ceea ce privește sexul și relațiile sexuale între cupluri oficiale sau extraconjugale, nu eram capabilă să îl înțeleg și să fiu de acord cu dorințele lui. Astfel era nevoit să dispară de acasă, ori de căte ori simțea nevoia de evadare, de satisfacere a plăcerilor lui, necunoscute, ne bănuite de noi cei din jur.

       La un moment dat, puterea nervilor lui a fost distrusă și astfel am fost obligată să îl internez  într-un spital de boli nervoase, situație care nu a dus la nici o schimbare în bine.

        Abia acum am ajuns în situația de a întelege efectele acestor practici. Faptul că sexul a fost și mai este încă un subiect tabu, a condus multe suflete către păcatul prin desfânara care poate fi catalogată ca și un drog, ca și un viciu care, în clipa în care te-a prins în merjele lui este aproape împosibil ca cineva să mai reușească să te aducă pe calea cea bună. Aceste practici te pot duce la nebunie. Ajuns într-un spital de nebuni ești tratat ca atare pentru că nici un medic nu va căuta să înțeleagă cauza, tratând doar efectul. Da! Medicina tratează dar nu vindecă! Aici este problema cea mai dureroasă, dar ca să se poată reechilibra o minte și un suflet este nevoie de iubire. Este nevoie ca tu, ca și terapeut să poți să pătrunzi în labirintul acelui suflet, să îi vorbești cu calm și înțelepciune și să îl ajuți să înțeleagă faptul că toate aceste mizerii sexuale trebuiesc eliminate. Că viața este frumoaasă atăta timp cănd se practică iubirea, îndrăgostirea și sexualitatea, bazate pe respectul de sine cât și pe respect față de partenerul/a de viață.

Kessy Ellys Nycollas – Petroșani / 10.042019

Kessy Ellys Nycollas - România PRIMA SEARĂ DE DANS

PRIMA SERĂ DE DANS

       Așteptam de ceva vreme acest moment. Era un eveniment organizat, bilunar la unul din localurile din cartier,  unde se întâlnesc peroane singure, bărbați și femei. Se dansează, se socializează și de ce nu, se leagă prietenii.

        Trecuseră câteva zile bune de la momentul în care, unul dintre foștii mei colegi, îmi vorbise despre aceste întâlniri și îmi promitea că la următorul eveniment mă va include și pe mine în grup. Faptul că el dispăruse cu desăvârșire din viața mea, ne mai dând nici un semn, mă făcea să cred că voi rata totul, însă, sună telefonul:

         -Bună ziua! Sun Marius, organizatorul serilor de dans despre care v-a vorbit prietenul nostru comun. Am discutat și cu el și am stabilit să vă lansăm invitația, așa cum vi s-a promis. Ce spune-ți? Ne onorați cu prezența?

        - Daaa! Desigur! Așteptam telefonul acesta. Mă bucur foarte tare.

        -Atunci rămâne să ne vedem sâmbătă.

        -Ok! Mulțumesc! Credeam că m-ați uitat!

        - Ei! Chiar așa? Cum să vă uităm?

        Îmi aranjez cu grijă părul scurt, vopsit proaspăt cu o vopsea care, de această dată, mi-a făcut surpriza să îi dea acestuia o nuanță de mov.

        Îmi răscolesc toată garderoba deoarece nu puteam să mă decid cum și cu ce să mă îmbrac. Decid într-un final să port în acea seară o rochiță neagră cu pătrate mici, albe, doar pe partea din față, puțin mai scurtă decât  lungimea purtată de  doamnele de vărsta mea.

         Întind dresurile usor pe picior. Un ciorap licra, negru și el și mă privesc în oglindă. Rochia nici prea lunga, nici prea scurtă ci doar așa cât să   trezească simțurile adormite și zâmbetul pe buze... un strop de parfum fin cu feromoni și o pereche de cismulițe, de primăvară, cu  tocuri.

         Mă pregăteam de plecare însă îmi simțeam  sufletul la gură iar imaginația o luase  razna demult. Știu că și el mă vrea. Am văzut și am simțit  asta în repetate rânduri, dar am preferat să mă arăt indiferentă.

       Poate în această seară  va fi altfel, sau poate nu. Cine poate ști?

       Sunt gata demult și totuși am o ezitare. Stau într-o cumpănă, greu de înțeles! Mă mai privesc câteva momente în oglinda din hol, îmi mai aranjez încă o dată dunga de la ciorapi, îmi privesc  părul dar și buzele care ardeau ca focul, mascate de rujul roșu...Fac toate acestea doar pentru a mai consuma căteva minute, în care să fiu doar eu cu mine și cu gândurile, trăirile, sentimentele care mă năpădeau.

       Chem un taxi.

       Nu știu de ce dar simțeam  că tu încă nu  vei fi acolo, dar eram convinsă că vei veni. Simțeam că am nevoie  să primesc doza necesară supraviețuirii, dintr-o realitate care nu are încă  loc stabilit  pentru un “noi”.

       Pășeam  de parcă lumea-mi aparținea!

Intrată în local, mă întâmpină Marius, organizatorul, cu un zâmbet larg și binevoitor.

-       Bună seara Doamnă! Bine ați venit în grupul nostru!

-       Bună seara și vă mulțumesc pentru amabilitate.

-       Unde doriți să vă așezați? Doriți să stați alături de Mihai? El mai întărzie puțin. Mai are o cursă de făcut. Așa se întâmplă în taximetrie. Clientul nu ține cont că și șoferul este om și că are și el nevoi, plăceri, dorințe.

-       Nu este nici o problemă și nu țin neapărat să fim împreună, la masă.

-       Ok! Atunci, dacă și dvs. sunteți de acord, vă invit să ocupați acest loc. Sunteți în compania unor doamne prietenoase.

-       Vă mulțumesc frumos! Bună seara Doamnelor!

-       Bună seara și bun venit în mijlocul nostru. Sperăm să aveți o seară minunată. Este prima dvs. seară petrecută alături de noi și este important felul în care ne veți percepe.

-       Stați liniștite. Consider că sunt o fire destul de sociabilă și mă voi acomoda ușor.

Nu după mult timp simt cum mi se taie respirația dând cu ochii de zambetul tău. Tocmai ce  intrasei pe ușă. Întorc capul evitând să te mai privesc dar,  în secunda următoare, simt o palmă care mă atinge ușor pe spate.

      - Servus!

      -Servus Mihai!

      Zâmbesc aproape discret încercând să maschez emoțiile create de Marius care, nu a vrut să rețină faptul că nu țin neapărat să petrecem seara alături, unul de celălalt și păstrând un loc liber în dreapta mea, te-a adus lângă mine.

       A trecut prea mult timp, dar amandoi am rămas la fel. Oricât timp ar trece, noi mereu suntem la fel. Doi făuritori  de vise, fericiți doar la apus și absenți  la răsărit.

       Același truc ieftin cu umplerea unui pahar cu apă, pentru mine,  doar ca să ne apropiem și mai mult, unul de celălalt. Un miros discret de parfum ne apropie și o vestimentație  care se cerea a fi dată jos.

       Dansăm! Te-apropii, mă ții strâns și te miști, pe ritmul muzicii, o dată cu mine. Lumea nu mai avea sens, iar cei din jurul nostru nu mai  contau. Restul lumii niciodată nu are cum să aibe sens când ne întâlnim la căderea nopții, după mulți ani în care părea că ne uitase-m reciproc. Mai mult tu! Dorințele încep să năpădească sufletele, urlând a fi auzite, simțite,  îndeplinite. Poftele satisfăcute iar sufletele testate. Îți simt mâna dreaptă cum îmi tatueaza spatele hieroglific, îți simt respirația în urechea dreaptă, în timp ce cu mâna stângă îmi ții mîna mea dreaptă, strâns, pe pieptul tău, în dreptul inimi și stiu că mă dorești din toată ființa ta, intens, în timp ce eu mă încăpățânez să te privesc dându-ți senzația că nu te simt, nu te înțeleg.

       -Sunt a ta, îți șoptește discret sufletul. Îmi doresc să fiu a ta însă mă tem! Mă tem de mine, mă tem de noi, mă tem de ochii și de gura lumii.     Mă tem!

       -Nu-ți mai mușca buzele? Nu te mai teme! Sunt aici! Sunt al tău! Iubește-mă! Spune-mi tot  ce nu ai reușit să imi spui până acum! Suntem liberiiii! Tu nu înțelegi asta? Acum suntem în sfârșit liberi.

       -Ah! E prea mult! E foarte mult dintr-o dată! Au trecut atâți ani în care nu am putut face decât să ne privim, să ne admirăm și să ne dorim, sufocând trăiri și sentimente. Cum aș putea acum să izbucnesc! Ai crede că mi-am pierdut mințile! Te-ai speria!

      -E suficient! Nu trebuie să mai spui nimic. Am vrut doar să mă conving de faptul că și tu m-ai dorit. Mă temeam că doar eu am ținut, bine păzite, sentimentele pe care le aveam și încă le mai am, pentru tine.

      -Acum, mai mult ca niciodată, îmi doresc să pun capul pe umărul tău, amândoi fiind  într-o cameră martoră la toate păcatele săvârșite de noi. Vreau să pierdem locul în rai iar felul în care mă vei deposeda de haine sărutându-mi trupul să  mă facă să simt că totul se merită.

       -Te vreau a mea. Te vreau atât de mult! În sfârșit poți să fii doar a mea!

       -Ia-mă! Și eu te vreau al meu, deși, ani mulți am spus că nu voi mai accepta nici un bărbat în viața mea. Că vreau să fiu singură, poate ca o formă de autopedepsire pentru prea multa iubire îrosită asemeni orzului pe gâște. Cred că am spus asta uitând cu desăvârșire de tine. Știindu-te un bărbat căsătorit, familist,  am uitat să mă mai gândesc că viața mă poate surprinde în momentele cele mai neașteptate. Am început să mă văd, alături de tine în biserică, în fața preotului care ne pune pe cap ,, pirostriile’’ care să ne uneasă pentru tot restul vieții. Am stat de vorbă cu spiritul soției tale, căreia am dorit să îi știu părere, să știu dacă ar acepta situația, dacă nu ar fi tristă să ne știe împreună și care spre surprinderea mea, m-a îmbrățișat și mi-a mulțumit pentru faptul că am renunțat la toate angajamentele mele, de a fi singură, pentru tine.

      Mereu ne-am vrut și niciodata nu a fost suficient. Acum poate că a venit timpul, momentului nostru. Tresar simțind din nou respiratia ta pe gâtul meu, încălzindu-mă ușor, trezindu-mă din visare și realizând că sunt în brațele tale, într-un dans amețitor care parcă nu vrea să ia sfârșit în timp ce un cameraman, făcându-și loc printre perechile care dansau și ele, ne filma cu răbdare și pasiune, vrând parcă, ca nici el să nu piardă momentul îmbrâțișării noastre... Mă explorezi ca pe-o hartă rutieră, îți spun sfioasă: vai de mine, suntem filmați iar tu mă liniștești spunându-mi calm, cald la ureche: -și ce dacă? Eu sunt fericit să te am în brațe. Credeam că niciodată nu voi trăi aceste momente!

       -Ah! Parcă și mie mi se pare că  niciodata nu am fost mai încântată decât acum,  să fiu un obiect, în mainile unui bărbat! Simt parcă cum mă unduiesc, ca o trestie, mă mulez după unduirile tale, mă arcuiesc vrând parcă să te pot simți tot mai aproape, să te găsesc și sunt gata să te iubesc așa cum am făcut-o întodeauna dar să pot spune public, întregii lumi, că în sfârșit am ajuns să trăiesc și acest moment. În sfârșit pot simți sentimentul de a fi ,,unul’’.

       -Poate doar până în zori acestei  dimineți!

      - Nu vreau să aud asta! Vreau să rămâi. O noapte nu poate compensa toți anii în care te-am dorit.

       -Îmi doresc să fac ordine în  suflet. Trebuie să îți stau alături cu demnitate, sincer și curat. Tu meriți sentimente sincere. Ești prea sinceră iar eu nu pot să te trădez.

        -Vino așa, cu tot haosul pe care îl simți acum în sufletul tău. Vom face curățenie împreună! Și eu am nevoie de același lucru. Vom fi unul pentru celălalt ceia ce nimeni altcineva nu a putut să ne fie. Sarută-mă și fă-mă fericită,  nu doar o noapte. Te simt al meu, stiu că-mi aparții și de aceea voi rămâne. Nopțile noastre de fericire vor compensa zilele înecate în lacrimi. Știm că noi  putem avea mai mult. Ne bucurăm acum  de prima noapte de parcă ar fi ultima.  Simțim că ne aparținem unul celuilalt și probabil că  asta ne va ține împreună pe amândoi, savurând cu nesaț momente și furând toate clipele timpului. Răsăritul soarelul ne  va prinde deacum, împreună. Întunericul nopții ne va  dezbrăca blând de amintiri, regrete și lacrimi.

În visul următor vom dansa din nou! Doar în vis te pot avea lângă mine!

Kessy Ellys Nycollas – Petroșani / 01042019

Kessy Ellys Nycollas - România / AM BĂTUT LA UȘA TA...

               

    AM BĂTUT LA UȘA TA...

Am bătut la ușa ta aproape involuntar! Te-am reîntâlnit după ani și ani! M-am bucurat să te revăd și te-am salutat prima spunându-ți pe nume! Eram convinsă că și tu m-ai recunoscut, dar m-am înșelat. Mă priveai fericit dar și nedumerit în egală măsură.

     Salutul meu a fost o formă de a bate la ușa sufletului tău! În acel moment nu am gândit așa. Priveam totul prin prisma bucuriei de a ne revedea. Mulți ani am simțit că avem să ne spunem ceva, că avem sentimente unul față de celălalt însă, statutul social al fiecăruia dintre noi nu ne perimitea să ne manifestăm...

     Am simțit că acum, în sfârșit, a venit momentul să dăm frâu liber sentimentelor. Așa am crezut eu, că dacă ți se răspunde și ești invitat înăuntru, poți păși cu grijă pe aleile acelui suflet.  În situații contrare, pleacă în liniște  și urmează-ți drumul tău fiind lesne de înțeles  că este altcineva  înăuntru sau că tu nu esti binevenit, în acel moment pentru a putea fi poftit  acolo, fie omul tău drag  nu mai  permite nimănui să îi tulbure liniștea.

       Dacă tragi concluzia că este cumva blocat în interior, cheamă  pompierii să spargă ușa. Niciodată să nu te folosești de abuzul de putere și să năvălești tu pe un teritoriu blocat, fiindcă  poți risca  să nu fii percepută ca un erou puternic, salvator, ci poți să fii percepută ca  o nemernică care încalcă teritorii private.

        Întotdeauna, în  sufletul unui  om, intră descult și spălat pe picioare astfel încât să nu aduci înăuntru tot colbul drumurilor străbătute de tine pănă atunci, calcă cu grijă, fără zgomot, nu trânti ușile pentru a nu-i trezi suferințele care adesea agonizează.

         Intră cu grijă și cercetează... Numai atunci când reușești să pătrunzi înâuntru poți descoperi răni nevindecate, care au nevoie de oblojire nici decum de răsucire a cuțitului pentru a le adânci și mai mult.

         Oamenii preferă să spună că nu mai pot iubi de teama că vor suferi din nou. Ei își doresc să iubească și să fie iubiți dar îi blocează gândul că iubirea doare.

          Dragostea bate la uşa fiecăruia ,fără să țină seamă de vârstă, religie, apartenență politică. În situațiile în care aceasta găsește vreuna încuiată, care nu se mai lasă deschisă, nu înseamnă că broasca a ruginit sau că proprietarul a pierdut cheia. Pur și simplu a pus străjer frica şi-a închis inima şi-a jurat să nu mai primească pe nimeni... au iubit şi ei odată.

           Suntem proşti când iubim, că nu iubim total, firesc, lumesc chiar. Că nu citim suflete, doar corpuri. Că nu ne mai rămâne rugăciune pentru dragoste. Ne temem că vine cineva şi ne ia din cuvintele sfinte, furându-ne acel “te iubesc”. Atunci cel mai simplu e să spunem că nu iubim şi nici n-am putut iubi vreodată. Vom fi uitat demult doi ochi şi o privire, vom fi lăsat trecutul altui trecut și prea puţini vor şti că dragostea înseamnă prezent, numai prezent, din care faci şi amintiri, şi planuri de viitor. Faci totul în doi. Multora le e teamă de sensul acestui cuvânt: doi. Mulţi se retrag în singurătate. Mulţi tac. Nu vor spune că iubesc la o întâlnire întâmplătoare. Nu vor putea  lua de mână, cu căldură, un om. Nu vor trăi intens bătăile de inimă ale celuilalt. Nu vor cuprinde trupul firav şi dulce al unei femei pe care a purtato ani de zile în suflet și în gând. Nu vor plânge sau râde alături de ea. Nu vor suferi uneori. Dar vor iubi. Între ei şi dragoste nu va sta decât teama. Dragostea însă trece dincolo de frică. Nu-ţi fie frică să iubeşti şi să pierzi. Ce e al tău se va întoarce. Ce e al tău, nici nu va pleca. Pentru că îi va fi teamă de zilele când nu-ţi va putea vedea chipul.

         Cât de importante sunt timpul, distanța și greutățile. Anume ele te fac să înțelegi pe cine să iubești, pe cine să accepți, cine e prietenul tău și cine este un moment trecător în viața ta. De multe ori facem din oamenii de moment, povești de viață, ne modelăm după ei, le furăm gesturile și atenția. Ajungem astfel să nu ne cunoaștem proprii oameni, adevărați și sinceri. Important e timpul, pentru că el păstrează doar pe cei mai buni. Distanța, pentru că ea separă frumosul de obișnuit. Și greutățile, pentru că prin ele, lângă tine rămân, oameni adevărați. Atunci când rămân cei adevăraţi, încetezi să te mai temi. Iubeşti.

Iubești sincer, iubești pur,  iubești curat! Iubești și fără aprobare! Iubești și atât. Întotdeauna știi cât de mult și de intens poți iubi tu ...niciodată cât te poate iubi celălalt!

Kessy Ellys Nycollas – Petroșani / 04042019