Kessy Ellys Nycollas - România Ca să te ridici la suprafață....

               CA SĂ TE RIDICI LA SUPRAFAȚĂ...

    Ca să te ridici la suprafață, singur/ă, soluție este să te tragi singur/ă, de propriul tău păr!

      Ți se pare o nebunie ceia ce spune această frază?

      Ok!

      Omule! Tu nu vrei să realizezi nici măcar în al 14-lea ceas că te afunzi tot mai mult în mocirlă, în mizerii care , crezi tu că te fac fericit?

      Tu, cel ajuns la o vârstă, chiar nu poți observa că încercând să îți mulțumești tot mai mult trupul, îmbolnăvești în egală măsută sufletul? Nu poți simți cât de tare doare sufletul în momentul în care, cu bună știință, îl terfelești în relații lipsite de iubire? Nu poți pricepe că te devalorizezi singur?

       Ai pretenția să fii iubit, dar tu iubești? Ai pretenția să fii respectat, dar tu respecți? Ai pretenția să nu fii mințit dar tu ce faci OMULE, atunci când te minți neîncetat. Atunci când declari iubirea la fel de ușor cum spui Bună ziua! Oare cum înțelegi tu acest sentiment de iubire? Oare ai habar ce este iubirea , ce simți când iubești?

       (Cu durere mă gândesc la un om încărunțit, care de mult are copii majori, nepoți. Înfățișarea lui exterioară, onorabilă, oferea oamenilor  din jur o aparență de sfințenie și o decență de invidiat însă, conștiința îi urla atât de tare constrânsă de  robia lui păcătoasă. Întunericul din suflet, mizeriile ascunse îl fac un om nefericit deoarece a ales, ca în continuare să rămână cine de fapt a fost întodeauna și anume un rob al păcatului vrând totuși să se îndrepre spre întâmpinarea veșniciei greșind zilnic.

      Nu avem capacitatea mintală să înțelegem că puterea ne poate părăsi încă din anii tinereții punândune sufletul sub povara păcatelor sexuale.

      Suntem sexuali prin natura noastră, altfel specia umană ar pieri, însă nimeni nu ne obligă să practicăm tot felul de mizerii care, cu stiință sau fără știință ne conduc pe drumuri grele, anevoioase, pe care le parcurgem și mai anevoios datorită sufletului sufocat de oribilitățile la care a fost obligat să asiste.

   Aceste păcate oferă candidați nenumărați pentru casele de nebuni și sinucidere. Din numărul acestor oameni de plâns  aș putea extrage exemplul soțului meu care și-a permis să se joace cu viața crezându-se un fante de neînvins.

    Comportamentul lui ascuns a condus la un dezastru familial imposibil de remediat. În acei ani nu am avut atâta inteligentă căt să mă ajute să înțeleg ce se petrece în mintea și sufletul lui. Acum este prea târziu. A decedat la vârsta de 58 de ani iar noi, familia cât și cei apropiați l-am considerat nebun datorită faptului că nu am putut pătrunde în mintea lui și nici nu am reușit să îl determinăm să povestească ce simte și ce este foarte probabil, este că exista posibilitatea să nu îl putem înțelege.

     Abia acum  am început să fac legătura între ceea ce manifesta el atunci și viața dezordonată, mizerabilă pe care o au mulți dintre noi, acum. Lipsiți de demnitate, de respect de sine, lipsiți de ceea ce ar trebui să reprezinte ființa umană, conștiința.

     Acum înțeleg că sufletul lui se zbătea în agonie sub povara păcatelor lumești iar faptul că eu am fost la polul opus îl făcea să sufere, să nu se poată manifesta în forma pe care el o găsea ca fiind o plăcere mai deosebită. Îi găseam ascunse pe sub canapea, pe sub frigider, reviste pornografice. Atunci nu înțelegeam căt de mult îl afectau și îi schimbau comortamentul. Eu fiind un copil crescut la țară, cu o educație mai rigidă în ceea ce privește sexul și relațiile sexuale între cupluri oficiale sau extraconjugale, nu eram capabilă să îl înțeleg și să fiu de acord cu dorințele lui. Astfel era nevoit să dispară de acasă, ori de căte ori simțea nevoia de evadare, de satisfacere a plăcerilor lui, necunoscute, ne bănuite de noi cei din jur.

       La un moment dat, puterea nervilor lui a fost distrusă și astfel am fost obligată să îl internez  într-un spital de boli nervoase, situație care nu a dus la nici o schimbare în bine.

        Abia acum am ajuns în situația de a întelege efectele acestor practici. Faptul că sexul a fost și mai este încă un subiect tabu, a condus multe suflete către păcatul prin desfânara care poate fi catalogată ca și un drog, ca și un viciu care, în clipa în care te-a prins în merjele lui este aproape împosibil ca cineva să mai reușească să te aducă pe calea cea bună. Aceste practici te pot duce la nebunie. Ajuns într-un spital de nebuni ești tratat ca atare pentru că nici un medic nu va căuta să înțeleagă cauza, tratând doar efectul. Da! Medicina tratează dar nu vindecă! Aici este problema cea mai dureroasă, dar ca să se poată reechilibra o minte și un suflet este nevoie de iubire. Este nevoie ca tu, ca și terapeut să poți să pătrunzi în labirintul acelui suflet, să îi vorbești cu calm și înțelepciune și să îl ajuți să înțeleagă faptul că toate aceste mizerii sexuale trebuiesc eliminate. Că viața este frumoaasă atăta timp cănd se practică iubirea, îndrăgostirea și sexualitatea, bazate pe respectul de sine cât și pe respect față de partenerul/a de viață.

Kessy Ellys Nycollas – Petroșani / 10.042019