PĂCURAR ADRIAN TARCIUS - ROMÂNIA - VERSURI



















Și din tot acest sfârșit,
ce ca o umbră mă apasă-
te mai privesc cu ochiul stins,
al luciului de apă
și îngereasca ta privire,
asupra-mi se coboară-
mă învăluie în lumină
și tainic răsărit de zi,
spre zări necunoscute-
mă cheamă și mă îndeamnă
și râd și plâng
și nu-mi mai este teamă.
Păcurar Adrian Tarcius.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

DUREREA DESPĂRȚIRII

Redacția revistei LUCEAFĂRUL DIN VALE urează tuturor colaboratorilor, un CRĂCIUN CU BUCURII, PACE SUFLETEASCĂ și spor în toate!