Când sufletul îți pânge de durere... simțind că nu primește mângâiere... că toți cei dragi sunt ocupați... că ești uitat de prieteni, rude, copii, frați... nu dispera te rog ...adu-ți aminte... că ți-a râmas alături Bunul Dumnezeu... el nu te părăsește niciodată...te rog încrede-te în el.
Nu regreta nimic din tot ce-a fost...regretă doar ce nu s-a întămplat... mergi înainte...nu privi în urmă... acolo totu-i terminat!
Privește demnitatea firului de iarbă... pe care-l simți adesea sub piciorul gol... el te mângâie cu candoare... nu plânge că-i strivit de al tău picior. Sărută talpa ta care-l ignoră... care nu-i simte a lui durere... și își îndreaptă spatele din nou... Când urma pasului ce la strivit... se-ndepărtează... piere!
Privește muntele care-n furtuni cumplie... își semețește creasta spre izbândă... nu se apleacă la pămănt... considerând furtuna, o osândă!
Privește bradul veșnic verde, falnic, drept... ce nu își pierde haina verde-n ierni cumplite... rezistă vitejește în furtuni... nu-și pleacă creanga, umilită!
Privește Soarele și Luna... care se caută neabătuți... pentru că-a lor ibire e doar una... iar de ispite nu se lasă copleșiți!
Fii tare omule precum un munte...
Fii drept și falnic precum bradul...
Fii limpede ca apa de izvor...
Iubește viața, uită iartă...
Cu explicații să nu te simți dator, pe acest pământ niciunui muritor...
Kessy Ellys Nycollas / 27.04,2019 - Petroșani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu