marți, 28 august 2018

ANDREEA VĂDUVA -ROMÂNIA - GRUPAJ DE POEZII - PRIMĂ APARIȚIE




















O femeie când iubește..

O femeie când iubește,
Dă tot pentru omul ei,
Uneori, se umilește,
În numele dragostei.

Se oferă, cu speranță,
Tânjind după mângâieri,
Și de trecut se agață,
Să rămână. Ca și ieri.

Nu-i place singurătatea,
Ea-i făcută pentru doi,
Deși, pe perna ei, noaptea,
Plânge pentru amândoi.

Mereu iartă cu răbdare,
Fie palma, ori cuvântul,
Nu contează cât o doare,
Sau cât o arde pământul.

Nimenea nu o întreabă,
Durerea, cum și-o ascunde,
Dacă lacrima din barbă
În sufletul ei pătrunde.

Dacă a obosit vreodată,
Să tot spună "Va fi bine."
Atunci când soarta-i arată,
Doar părțile ei meschine.

Toți o văd zâmbind, senină,
Fără niciun gând păgân,
Însă inima-i prea plină
Zace sub sternul bătrân.

Ochii ei? Oh, curcubeie!
Parcă nicicând nu au plâns,
Dar numai biata femeie,
Știe câte mări a strâns.
...
O femeie când iubeşte,
Iartă, îndură și tace,
Deseori se umilește,
Câți bărbați, la fel ar face?

În lacrimi, tu vii pe lume.

În lacrimi, tu vii pe lume,
Fără haină, fără grai,
Fără trecut și fără nume,
Fără să știi ce soartă ai.

Crești, visând la ziua-n care,
Anii... se vor aduna,
Însă, viața de om mare,
Multe palme îți va da.

Vei întoarce des obrazul,
Fiindcă omul e mișel,
Să nu-i spui oful, necazul,
Că-i lup deghizat în miel.

Cu o palmă, mâna-ţi strânge,
Vărsând lacrimi de actor,
Cu cealaltă te străpunge,
Cu lamă de trădător.

Așa e și cu amorul,
Ai grijă cui îi oferi,
Visele, gândul și dorul,
Și-ale inimii - 'ncăperi.

Pe unii, ține-i la ușă,
Sunt musafiri neciopliți,
Se înfig ca o căpușă,
În suflet, fără să-i simți.

Apoi de toate te seacă,
Până... ruină devii,
Cu agoniseala -ţi pleacă,
Rămâi în odăi pustii...

Trist, singur și-n agonie,
Știu ce gânduri te străbat,
("Unde ești, copilărie?")
C-am fost ca tine, odat'...
...
În lacrimi, tu vii pe lume,
Și tot în lacrimi trăiești,
Iar când viața îți apune,
În lacrimi, clipe cerșești.

Enoriaș nefericit.


Doamne!
Mult te-am iubit, fato,
Icoană între femei,
Inima mi-am îngropat-o,
În cimitir de atei.

Din mir,
Și din stropi de rouă,
Ți-am clădit frumos altar,
Și cu mâinile - astea două,
Mă rugam la tine, dar...

N-am știut,
Că nu ești înger,
Ci un demon, deghizat,
Fără inimă, tot sânger,
Un ateu ce n-a uitat,

Că odată,
I-ai fost zeie
Nemurire și destin,
Of, cât te-am iubit femeie,
Tu, călău cu zâmbet fin.

Mi te- închinam,
Cu credință,
Și de dragoste orbit,
De-am ajuns, prin umilință,
Enoriaș nefericit.

N-ai vrut,
Să-mi mai auzi ruga,
Și te-ai dus spre alt lăcaș,
Lăsându-ți, icoana, slugă,
Ca pe ultimul pungaș.

Doamne!
Mult te-am iubit, fato,
Ești demon între femei,
Inima mi-am îngropat-o,
În cimitir de atei...

Aș vrea... (Dor de tine.)

Mi-e dor de tine și aș vrea,
Să devin, (Dac-aș putea!),
Vântul ce bate ușor,
Și așa, să mă strecor,
Să văd tot ce ți se-ntâmplă,
Să-ți las un sărut pe tâmplă,
Să-mi simți buzele, să zici:
"Știu, iubito! Ești aici...".

Mi-e dor de tine și-mi doresc,
Tăcută, să te însoțesc,
Pașii timizi să ți-i număr
Să fiu lângă al tău umăr,
Când greul va fi prea greu,
Să-l pui pe umărul meu,
Să-mi simți mâinile, să zici:
"Știu, iubito! Ești aici...".

Mi-e dor de tine, dar nu pot,
Timpului să-i fac complot,
Să-l întorc, să fie iar,
Zi de "Luni" în calendar,
Să mai fiu, măcar o clipă,
Om fragil, pe-a ta aripă,
Să-mi simți inima, să zici:
"Da, iubito! Sunt aici...".

Haide, mamă, vino - acasă!


Haide, mamă, vino-acasă,
Dorul meu prea bine-l știi,
N-aveai ce pune pe masă,
Acum ai, de ce nu vii?

Am crescut, m-am făcut mare,
Te-am așteptat fără rost...
Nu ai nici o remușcare,
Că "Mamă" nu prea ai fost?

Credeai că îmbrățișarea,
Poate fi schimbată -n bani?
Îmi mai știi înfățișarea?
Mă-ndoiesc, trecut-au ani.

Numai bunica, sărmana,
A făcut din vlăstar, pom.
Îmi umplea cu lapte, cana,
Datorită ei sunt om.

N-avea în cămară, multe,
Împreună flămânzeam,
Însă, cu lucruri mărunte,
Doamne, fericiți eram!

Tu, mămico, din păcate,
N-ai știut să fii ca ea,
Da, îmi trimiteai de toate,
Dar mai puțin... dragostea.

S-a dus către Cele Sfinte,
Cu povară grea pe piept,
Că n-ai fost un bun părinte,
Deși te - 'nvățase... drept.

Mi-e dor de a sa poveste,
Parcă lacrima -mi ștergea,
Când nu primeam nicio veste,
De la tine, mama mea.

Sunt bărbat în toată firea,
O să am cândva, copii,
Dar nicicând, dezamăgirea,
Pe chipul lor nu va fi.

Mă voi lăsa dus de soartă
Fie și prin țări străine
Dar n-am să uit niciodată,
De copiii mei. Ca tine...

Mi-e imposibil fără tine...

Ești un rău ce-mi face bine,
Iad amestecat cu Rai,
Mi-e imposibil fără tine,
(Cu ţine-i la fel, știai?).

Ești leacul ce mă rănește,
Cu buze dulci-amărui,
Ești boala ce se hrănește,
Cu privirile -mi căprui.

Ești păcat și rugăciune,
M-aș lepăda, însă nu pot,
În venă mi-ești slăbiciune,
Te răspândești peste tot.

Mi-e imposibil fără tine,
Mă doborî, aripi îmi dai,
Ești un rău ce-mi face bine,
Iad amestecat cu Rai...

Copiii m-au dat uitării...


Nimenea nu-mi trece pragul,
Uneori, numai toiagul,
Mi-e martor la suferinți,
Suntem mulți, orfani - părinți.

Copiii m-au dat uitării...
Gustul pâinii și al sării,
Îi dezgustă, nu-l mai vor,
Pe masa străinilor,
Au totul ce le poftește,
Iar mama lor, flămânzește.

Mi-au luat telefon, cândva,
"Să răspunzi când te-am suna!",
De trei ani n-au mai sunat...
Mă-ntreb, oare l-am stricat?

Le-am pus la poștă un plic,
Cu sufletul strâns și mic,
Cu acel suflet de mamă,
Dacă treceau printr-o dramă?
Dar erau bine-mersi...
Mi-au trimis niște hârtii,

Și un bilet scris pe fugă,
"Sperăm, maică, să-ți ajungă!".
Câteva bancnote - amare,
Nu-mi șterg lacrimile, care,
S-au făcut, pe al meu chip,
Răni adânci de-atâta timp...

Ce știu ei? Că eu, bătrână,
Stau cu icoanele -n mână,
Și mă rog, pe la toți sfinții,
(Așa cum... mai fac părinții.),
Să îi ferească de rele,
Chiar cu prețul vieții mele?

Copiii m-au dat uitării,
Aștept ziua - 'nmormântării,
Poate - așa am să-i văd strânși,
La căpătâiul meu, plânși...

Ne trezim bătrâni, din prunci...

Bătrânețea -ți schimbă chipul,
Riduri și cearcăne - adânci,
Uite-așa ne trece timpul,
Ne trezim bătrâni, din prunci.

Bătrânețea-ți cere plată,
Pentru viața ce-ai trăit,
De-ai trăit, sau nu, cu pată,
Prețu-i la fel. De plătit.

Bătrânețea-ți ia cu sacul,
Lăsându-ți doar firmituri,
În oglindă-ți spui: "Săracul!",
Și-ai vrea clipe să mai..."furi".

Bătrânețea-ți râde-n ceafă,
Când tu, în hohote plângi,
Beți din aceiași carafă...
Ea, zile, tu, stropi nătângi.

...

Nu contează dacă-i fost,
Bogat sau cu 2-3 zloți,
Groapa, ultim adăpost,
E aceiași pentru toți...

Lacrimi de copil.

De-aș avea o păturică,
Să mă apere de frig...
Of, și mi-e așa fomică,
Am păpat doar un covrig.

Sunt murdară și tristuță,
Trupușorul mi-e fragil,
Zi de zi, în batistuță,
Adun lacrimi de copil.

Mai primesc câte-o pâinică,
De la oamenii cei mari,
Zic: "Săraca mititică...",
Și se duc... cu pașii rari.

Nimenea nu mă întreabă,
(Trec cu toții, fericiți...),
De ce am lacrimi în barbă?
Sau de am, cumva, părinți?

Mă tot uit așa, cu frică,
În casa altor copii,
Au hăinuțe, căldurică,
Și atâtea jucării...

Hăinuțele mele -s roase,
Piciorușele sunt... sloi,
Perișorul îmi miroase,
Plin de praf și de noroi.

Din norișori, iarăși pică,
Stropii reci, neîncetat,
Daca-aş fi avut mămică,
Ploaia nu m-ar fi udat...

Și o căsuță din paie,
Era bună, adăpost...
Nu aș mai fi stat în ploaie.
Și din paie să fi fost...

Ce mai faci, mamă iubită?

- Sărut mâna ta muncită,
Ce mai faci, mamă iubită?
N-am mai fost pe la matale,
Atâtea mi-au stat în cale,
Distanța, timpul și banii,
Nu te-am mai văzut cu anii!
Ai îmbătrânit, măi mamă,
Parcă ai omăt pe geană,
Și pari așa necăjită,
În toiagu -ți sprijinită...

- Am îmbătrânit, copilă,
Viața asta n-are milă!
Repede... repede trece,
Azi te naști, mâine ești rece.
Noaptea mă rog la icoane...
"Mai ține-mă vie, Doamne,
Să-mi văd iarăși copilița,
Cum deschide larg portița.".

- Sărut mâna ta muncită,
Iartă-mă, mamă iubită...
Regretul în mine sapă,
Nu ți-am dat cană cu apă,
Și nu te-am ferit de boală,
De ai sau nu, burta goală...
Te sunam la săptămână,
("N-o sun des că e bătrână!"),
Și-ți vorbeam cu voce - anostă,
"Repede, mamă, că costă!"...

- Fata mea, te iert de toate,
Că nicio mamă nu poate,
Să nu-și ierte propriul sânge,
Hai nu mai plânge, ajunge!
Ți-am copt cozonac cu nuci,
Și străinilor să duci...
Plăcintă, niște sarmale,
Pe placul inimii tale!

- Sărut mâna ta muncită,
Mulțumesc, mamă iubită!
Însă știi? Cam toți străinii,
Înțeapă mai rău ca spinii...
De ești trist, de ești bolnav,
Tragi în țara lor ca sclav,
Și pentr-o felie -n plus,
Câte, câte ai de dus...
Pune ce-ai gătit, pe masă,
M-am întors, mamă, acasă!

Schimb de inimi.

Hai să facem schimb de inimi,
Fără niciun fel de... cost,
Să văd şi eu, ţi-a fost bine?
Să vezi şi tu cum mi-a fost...

Hai să facem schimb de inimi,
Ori ţi-e frică să-ndrăzneşti?!
Eu să-nvăţ să dau uitării,
Tu să-nveţi să mă iubeşti...

Hai să facem schimb de inimi,
Doar o zi, măcar atât...
Tu să plângi cu lacrimi grele
... Iar eu, de ele să râd...

Hai să facem schimb de inimi,
... Fără să rostim cuvinte,
Tu s-asculți pe-a mea cum bate,
Eu s-ascult pe-a ta cum minte...

Hai să facem schimb de inimi,
Şi-apoi... le luăm înapoi...
Tu, pe-a ta, goală şi rece,
Eu, pe-a mea, plină de "Noi"...

ANDREEA VĂDUVA - ROMÂNIA - CV
























Nume: Văduva Georgeta-Andreea.
Data și locul naşterii: 1 mai 1989, Băicoi, Prahova.
Domiciliu: Filipeștii de Pădure, Prahova.
Fără ocupaţie/ Pensionar.
(O puteți găsi online, pe pagina de Facebook "Andreea Văduva-Poezii", sau pe blogul acesteia,
"Rânduri rupte din viață.''.)

Apare în antologii, după cum urmează:
- "Lyrics et prosa". Vol.1, 2015. (editura Naţiunea)
- "Ieri ca prin vis", 2015. (editura Editgraph)
- Antologia festivalului internaţional de creaţie literară "Grigore Vieru", ediţia a V-a, 2017.
(editura Ro.cart)
- Antologia festivalului internaţional de poezie " Renata Verejanu", ediţia a IV, 2017, Chişinău,
Moldova. (Antologie online)
- "Antologia Prieteniei", vol. 2., 2017, (editura Izvorul Cuvântului)
- "Izvorul cuvântului - Prieteni" (vol.1), 2017, (editura Izvorul Cuvântului)
- Antologia "UT SIS POPULUS - Sa fim oameni.", 2018 (editura "Contraste Culturale")
- Antologie de poezie contemporană "Starea de om-Substraturi" (editura Art Creativ, București)
2018.
- Antologia "Clepsidre înaripate" - Antologia autorilor cu dizabilități din România, (editura "Ecou
Transilvan") 2018.
- Antologia concursului național "Universul Poeziei, ediția I, (editura Stef-Iași) 2018.
- "Enciclopedia scriitorilor români", (editura "Verbaniana") 2018.

Publică/ Apare pe diverse site-uri/publicaţii online.

Participă si la câteva concursuri şi festivaluri, dintre care:
PREMII :
- Concurs virtual de poezie, desfăşurat pe Facebook, grupul "Vise Târzii". (Obţine diplomă pentru
cele mai frumoase poezii, 2015)
- Festivalul internaţional de creaţie literară "Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.", ediţia a V-a, 2017.
(Obţine locul 3)
- Festivalul-concurs "Bogdania", ediţia a VI-a, 2017. (Obţine locul 3)
- Festivalul internaţional de poezie "Renata Verejanu", ediţia a IV, 2017, Chişinău, Moldova.
(Laureată)
- Festivalul Național de Literatură „Eminescu la Oravița”, ediția XXX, 15-16 ianuarie 2018.

(Obține premiul "Eminescu.1868.Oravița" și titlul de "Laureat")
- Concursul „ENCICLOPEDIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2018” (Obține un loc în paginile
enciclopediei, fiind una dintre câstigătoarele concursului.)
- Festivalul-concurs "Bogdania", ediţia a VII-a, 2018. (Obţine locul 3)
- Concursul internațional "CENTENAR 2018", organizat de editura "Contraste Culturale", 2018.
(Obţine mențiunea a 3-a)
- Concursul Național "Universul poeziei", ediția I, organizat de editura Stef , 2018. (Obține
"Diplomă de excelență" ca urmare a clasării sale printre cei 10 laureați.)

Alte colaborări:
- Compune versurile imnului asociației "Respectul Semenilor" (Galați)
- Compune versurile melodiei "Scrisoarea", interpretată de Cristinel Capus (Chriss de Gall)

luni, 27 august 2018

CRISTINA CRISTEA - ROMÂNIA - VERSURI



















Am să fiu ploaia

Când zorii dimineților
risipesc vraja viselor târzii.
mă doare chemarea ta
cu gust de cireșe amare
ce arde sălbatic
prin amintiri.
Să nu mă cauți.
Eu am să fiu
doar ploaia
rătăcind printre stele

Catren

Mă rispesc uneori în cuvinte
Ca florile de cireș primăvara,
Când vântul le-mprăștie seara
Tristețea aducerilor aminte.

Aș vrea ...

Aș vrea să fiu
lacrima uitată
în geana visului
din diminețile reci
în care eu,

prinsă între lumea ta
și a mea,
învăț să spun
te iubesc
Iubesc ploile

Iubesc ploile, șoptesc
ca altă dată Blandiana,
dar numai eu știu
că în mine,
când lipsești,
se ascund nori grei
de furtună
pe care doar mâna ta,
ștergându-mi lacrima târzie,
îi poate risipi
în cele patru zări
țesând curcubeu
peste umbre de dor...

Constatare

Când bat la ușa ta
îmi răspunde pustiul din mine.
Nu știu cum faci,
dar atunci când pleci,
în jurul meu se face dintr-o dată
întuneric
ca și cum plecarea ta
ar produce o eclipsă de soare.

De aceea,
atunci când bat la ușa ta,
îmi răspunde doar pustiul
din mine.

.
Ești... sunt...

Ești tăcerea
aruncată ca o haină veche
peste bătaia de pleoape a sufletului meu
rămas în îmbrățișarea ta
Sunt iubirea
născută din disperarea clipei
pierdută în albastrul fără sfârșit
al ultimului tău cuvânt
Între noi, uitarea
ne pândește tăcută ,
așteptând clepsidra
să-și cearnă cuminte nisipul .

Rugă pentru sufetul meu

Să nu îți fie teamă de cuvinte
atunci când visele se-aprind la focul lor
tu stinge-le văpaia prea fierbinte
ca inima să uite că-i e dor.

Să nu îți fie teamă de cuvinte
chiar umbra de le-o simți în suflet grea
și-ntinde-ți mâna stânga să te-alinte
când plânsul să te-nece ar vrea.
Să nu îți fie teamă de cuvinte...
ce gol ciudat în urmă au lăsat,
în noaptea asta-n care totul minte
doar ochii tăi mai ard, ca un păcat...

DANIEL BADEA - ROMÂNIA - GRUPAJ DE POEZII - PRIMĂ APARIȚIE


Sărutul unei flori...

Nu mă destrăma destine când de tine sunt aproape!
Să iubesc infinitatea adunată-n asfințit
Când în șoaptă sorb din tine o iubire să mă-ngroape
Să cerșesc lumină vie dintr-un vis neadormit...
Noaptea când îmbracă trena din extaz de licurici,
Te suspin, a mea chemare, tu? Iubirea mea nocturnă!
Te petrec până la lună când din mine te ridici
Clipa asta minunată, n-o lăsa să ne apună!
Îți încremenesc pe buze licărirea din oglindă,
Să îi simți din plin menirea, să ști cum sărut-o floare!
Să dai dezlegare sorții tot Olimpul să aprindă
Dăruine-om veșniciei pentru viața viitoare...
Stau în poarta stăruinței așteptându-ți dus...sărutul
Tu? L-ai răstignit pe-o floare...infinitului mireasă!


 Îmi curge dragostea...

Te port prin gând și căutări năuce,
Când sufletul îmi plânge-ntemnițat!
Măcar acum, în clipa ce se duce,
Să ne iubim iubito, răsfățat
Te port prin aurorele diforme,
Pe coama unui curcubeu din cer!
Și las secundele să ne transforme...
Iubirea-n cel mai mare giuvaier
Te port pe valuri ninse de visare,
În zborul pescărușilor hoinari!
Tu scoate-mi veșnicia din uitare
Și-ți voi plăti cu-n pumn...de icușari...
Îmi curge dragostea prin universuri...

Când te dansez la ultimul regal

Sunt ecoul tău din umbră!

Strâng perdeaua timpului picurând printre cuvinte,
Să-ți pictez nemărginirea pe o lacrimă de cer!
Legământul fericirii infinitului îl cer
Și-ți încondeiez pe-o umbră, toate câte-mi trec prin minte...
Ți-am șoptit pe chip sărutul cu un foșnet dezmierdat,
Când pe trupul tău fierbinte îți ning cu zăpad-albastră!
Și invoc divinitatea în icoana din fereastră
Să ne uite, să ne piardă, prin idilicul păcat...
Sunt ecoul din lumină când m-ascund în ochii tăi,
Tu? Frumoasa simfonie-a timpului... neterminată!
Te preling pe fața lunii, a mea noapte luminată
Și când lumea ta mă doare mă aprind în vâlvătăi...
Mă adaugi cu privirea și parfum de curcubeu,

În pusderia de stele... ca un fulger printre nori...


 Unirea, sfântul ideal

Cum poți trăi-ntr-o țară dezbinată?
Cum poți trăi în țara ta străin?
Cât poți călca pe glia-nsângerată?
Luptă române, clădește-ți un destin
Cât mai înduri povara nedreptății?
Cât mai înduri hainul tău dușman?
Hai luptă, pe Câmpia Libertății
Că ești urmaș de dac și de roman
Adună-te române cu trufie
Și mergi la Alba-Iulia-n Ardeal!
Unește-te române pe vecie
Și împlinește-ți sfântul ideal...
Doar națiunea-nfăptuit Unirea!

Pecetluită de un mare suveran


 În ochii tăi

În ochii tăi dansează cerul
Ce arde stele rubinii!
În ochii tăi citesc misterul
Cum arde puritatea crinii...
În ochii tăi dansează marea
Ce arde valuri argintii!
În ochi îți rătăcești chemarea
Ce arde-n focul inimii...
În ochii tăi dansează diavoli
Ce ard îngerii de vii!
În ochii tăi se-aprind făclii
Ce ard tăcerile târzii...
În ochii tăi ard neaprins
Atunci când ești...

doar tu cu mine!


Unde ești?

Când dorul m-apasă
sufletu-mi plânge
chinul mă arde 
pieptu-mi străpunge
mă chemi cu privirea
m-adaugi în șoapte
mă revărs peste tine
m-astâmperi în noapte
te vorbesc cu marea
când te strigă valul:
-Hai vino iubito!
descântă-mi pocalul
și fermecă clipa
să mai poposească
să-ți ating trupul 
să-l corup să iubească
tu să tremuri plăcere
să fi împlinită

să calci printre șoapte
desăvârșită


O lume nouă

Am jurat să-ngrop secunda, timpul să mai stea pe loc, 
Ca să sparg ușa clepsidrei să alung din ea nisipul,
Și să rog eternitatea să îmi dea puțin noroc,
Să trăim doar în iubire până ne-o înghite lutul!
Să îți împletesc cunună din șirag de perle-albastre,
Când te plimb cu carul mare prin pusderia de vise,
Să te-agăț de curcubeu să te-adaug printre astre,
Când te rătăcești prin ploaie și prin clipe interzise!
O să te închid în soare cu cristalul din zăpadă,
Și-o să te pitesc pe lună să te pot păstra în veci,
Rătăcind prin al meu suflet lumea să nu mi te vadă
Ascuzându-te în mine, niciodată să nu pleci!
O să-ți cumpăr lume nouă, să-ți ofer numai iubire,

Celei vechi dându-i o șansă ... să-ți aducă fericire!


 Am știut...

M-am născut, atunci, în iarnă, când știam că te-ntâlnesc,
Să-ți ofer ninsoarea vie așternută pe poteci,
Să-mi fii dor, să-mi fii ispită-n astă viață ce-o trăiesc
Să te port la mine-n suflet, să te pot iubi în veci
Și cu florile de gheață am făcut un legământ,
C-o să îți pictez surâsu-n jurăminte de iubire,
Și-ți voi desena-n albastru, rătăcirea din cuvânt
Ningându-ți neîncetat, clipele de fericire
Și-mi voi revărsa prin tine curcubeul de ninsoare,
Să te-acopăr peste vise cu veșmântul unei flori,
Scriindu-ți cu pana sorții să te alung din uitare,
Clătindu-te-n stropi de rouă, revărsată printre zori!
Am făcut pariu cu soarta și cu viața rămășag,

Că-mi vei fi pe veci ursită și-a mea piatră de altar...


Rătăcind prin gânduri

Nu mă-nchide noapte-n tine, n-am putut să-ți gust păcatul!
Pentru că a mea iubire rătăcește printre gânduri,
Am plătit simbrie colii să o aștern printre rănduri,
S-o trezească dimineața, nesfârșită, doar oftatul...
Pe tărâmul tău de stele, noapte, îmi aștept iubita,
Cerul luminează calea trezind patima din noi,
Doruri, vise și dorințe ce se năpustesc puhoi,
Peste sufletele noastre...tu ne rătăcești ispita!
Să îți atârn în șuvițe o fantasmă netrăită!
Când îți desenez în minte marea mea de lacrimi vii,
Pe umărul unui val noaptea te aștept să-mi vii,
Și din vis când te trezești să te simți desăvârșită...
Unde să te caut suflet? Spune-mi unde rătăcești?

Să-ți aduc iubirea sacră, inima să nu-mi rănești...

DANIEL BARBU - ROMÂNIA - CV

Daniel Barbu

Se pare că nimic nu este la voia întâmplării, că totul
este foarte precis și se întâmplă cu un scop bine definit, în
toată profunzimea lui…
Are 49 de ani. Este administrator într-un complex
rezidențial din Otopeni. A început să scrie versuri
destul de târziu, la vârsta de 47 de ani dintr-o joacă.
Le-a adunat , le-a aranjat frumos în strofe și așa a apărut
poezia. A ales o temă destul de cunoscută...IUBIREA.
La îndemnul prietenilor a fost nevoit să publice. Și așa,
în 2017, pe 11 octombrie lansa la Biblioteca Județeană din
Pitești , primul volum de versuri intitulat:
IUBIREA-CURCUBEU DE VISE.
A mai publicat în antologiile:
-Pod de flori și pod de dor (antologie internațională
de poezie)-Editura Liric graph- 2017
-Cenaclul Ecreator 1-Editura Grinta- 2017
-Izvorul cuvântului-Prieteni vol.2-Editura Izvorul
cuvântului-2018
- Evadați din zăpadă vol.19-Editura Inspirescu
-Printre lumini şi umbre, vol. l Editura Armonii Culturale- 2018
-Superlative relative-Editura Prim – 2018
A publicat în revista:
-Convorbiri literar- artistice nr. 5 – Editura Amanda Edit – 2018
Va mai publica în antologiile:
-Iubirea ca o poezie- 2018,
-Literatura din călimară vol. III- 2018,
-Scriitori români, uniți în cuget și simțiri, la Centenarul Marii Uniri-2018

A obținut și câteva premii:
-Diploma de excelență acordată de revista internațională de cultură Cervantes și editura Inspirescu,
-Diploma de participare la antologia internațională “Pod de flori și pod de dor” editura Liric Graph,
-Diploma de participare la festivalul sărbătorilor de iarnă” Iarna râde afară în tonuri de colind”-
Tulucești decembrie 2017.

OVIDIU CRISTIAN DINICĂ- ROMÂNIA - CELEBRITĂȚI FEMININE




CELEBRITĂȚI FEMININE                                                          

     Celebritatea în lumea femeilor aduce la rampa caractere puternice, înzestrate cu dorinţa de dăruire şi putera de a lupta, caractere nobile uneori contestate ,de multe ori apreciate la întreaga valoare .Ele au marcat istoria au deschis drumuri într-o perioadă în care rolul femei era separat de implicarea socială rezervată cu precădere bărbaţilor.Unele dintre ele sunt astăzi uitate însă rămân înregistrate pildele şi faptele lor.Cu atributul vieţii marcat  femeia este vis ,tăgadă şi împlinire.

     Pentru ea viaţa se desfăşoară între pasiune şi nobleţe.O caracterizează dorinţa de unicitate.Abilităţile, rafinamentul, o fac celebră.
        În istorie rolul marcant al femeilor a declanşat războaie şi a dus la destrămarea de cetăţi. Elena (Helena) (greacă: Ἑλένη, "cea mai frumoasă dintre muritoare") era în mitologia greacă fiica lui Zeus și a Ledei.Dăruită lui Menelau,răpită de Pariş,se reîntoarce la Menelau după căderea Troiei cunoaşte gloria şi dragostea rămâne  în mitologie prin pilda de dăruire.
Homer în Liada nu ne spune unde legenda devine realitate ne lasă pe noi să visăm la frumuseatea Elenei.Atât în artă cât şi în ştiinţă spiritul feminin este prezent.
     Corespondentul feminin pentru poezia greacă antică este Sappho.(Σаπφω(lb.greacă), Safo sau Psappha care a trăiţ la sfârşiţul secolului al VII-lea Î.Hr. şi în primul sfert al secolului al VI-lea Î.Hr la Lesbos.A avut parte de o frumoasă educaţie în familie, a fost măritată,a avut o fiica Cleis.Deseori a fost numită a Zecea Muză .A cunoscut vitrgile vremii find alungată din patrie.Întoarsă acasă se dedica poeziei şi a înfiinţat o şcoală pe nume "Casa Muzelor" organizată ca asociere în grijă Muzelor, Grațiilor și a Afroditei pentru tinerele nobile.Era o școală de muzică și poezie. Unde educația poetică și morală era atent formată. În poemele sale emoţii puternice străbat versurile asociate cu natura şi întregul univers din care apa,focul, fluviile, stelele nu lipsesc. Versurile prin legături subtile şi secrete dau poeziei un accent modern. A lăsat ca formula lirică strofă safică. Eminescu s-a raportat la lirică sa în Odă în metru Antic.
Politica a fost apanajul femeilor celebre.
        Cleopatra regina care şi-a apărat diplomatic imperiul cu dorinţa de glorie la braţul a doi generali  Cezar şi Antonio a creat istorie şi a dăltuit chipul său în piatra celebrităţii.
Domeniul celebritii este vast  putând fi inima unei ţări sau al unui regat în care ţinuta morală a femei regină merită toată aprecierea.
Elisabeta(1843-1916) prima regină a României moderne a sprijinit dezvoltarea artei încurajând poeţii,pictorii, dar a finanţat şi acţiuni caritabile înfiinţând şcoli şi spitale iar în timpul războiului de independenţă a slujit cu demnitate răniţilor în spitale de campanie.
Afinităţile spirituale şi dorinţa de afirmare ale femeilor celebre le vor apropia de bărbaţi la fel de celebrii influenţând succesul acestora.
Mite Kremnitz  (1852-1916)apropiată reginei Elisabeta,pentru un timp şi secretară regelui Carol, îl va inspira pe Eminescu şi îl va întroduce la palat .Mite va avea un aport şi în relaţia dintre Eminescu şi Maiorescu ştiind să se bucure de prietenia celor doi literaţi.
Retrasă la Berlin va promova literatura romană.Patria şi jertfă sunt strâns legate în pieptul tânăr, iubirea pentru fratele răpus al Ecaterinei Teodoroiu(1894-1917) a încurajat-o pe această să lupte pe front. Moment singular în istoria noastră fapta sa i-a adus recunoaşterea posterităţii.
Femeia s-a implicat şi în modernizarea societăţi cu aspiraţii de progres şi armonie socială.
Indira Priyadarshini Gandhi, (1917 – 1984) a fost prim-ministru al Indiei din 19 ianuarie 1966 până la 24 martie 1977, și, din nou, din 14 ianuarie 1980 până la asasinarea ei pe 31 octombrie 1984.
Cu o puternică personalitate a luptat atât pe plan social,a acordat sprijin tuturor dar a ştiut să fie şi alături de soţul sau Feroze Gandhi, în campania electorală , şi să-i ofere siguranţa şi liniştea familiei.
Curajul şi pasiunea nu le-a lipsit niciodată femeilor.
Amelia Earhart ( 1897- 1937 ) militantă pentru dreptul femeilor într-o societate exclusivistă precum cea americană a avut pasiunea zborului şi a deţinut o serie de recorduri de înălţime şi durată fiind prima femeie care a traversat Oceanul Atlantic în zbor.
Iubind,dăruind femeile celebre vor marca capitole importante în dezvoltarea ştiinţei şi culturii
Isadora Duncan(1877-1927) a revoluţionat coregrafia, a creat o şcoală de dans plecând de la tradiţia dansului antic.Viaţa sa amoroasă a fost un eşec. L-a iubit pe Esenin cu care a fost căsătorită un an însă abuzurile lui alcolice i-au despărţit.Dorinţa antrenată de o mare pasiune le-a determinat de-a lungul veacurilor să depăşească prejudecăţile timpului şi să deschidă noi spaţii de afirmare femeilor.Prima femeie inginer din România a fost Elisa Leonida Zamfirescu  (1887-1973).Spicuiesc din presa vremii „O compatrioată a noastră, domnişoara Elisa Leonida, în loc să studieze Literele sau Medicina, sau mai rău, Dreptul, a studiat ingineria la Charlottemburg. În inginerie viitorul femeilor e mare, domnişoară Elisa Leonida a trecut cu deosebit succes examenul final, obţânând diploma de inginer” (ziarul „Minerva”, 1912). Fiind prima femeie studentă la Academia Regală Tehnică din Germania, iar după absolvire  angajată la Institutul Geologic din Bucuresti se va implica şi în sprijinul răniţilor de pe front în primul război mondial.Priorităţile sale au fost indentificarea unor noi resurse de cărbune ,roci de construcţie,petrol ,şisturi bituminoase ,gaze naturale dar a dezvoltat şi o cariera profesorală formând generaţii de fizicieni şi biochimişti.
Printre asociatile din care a făcut parte este şi asociaţia Internaţională a Femeilor Universitare.
Istoria este şi va fi presărată cu momente de glorie feminină  ele sunt contribuţii la dezvoltare societăţii umane.




duminică, 26 august 2018

ANETA PIOARĂ - ROMÂNIA - CRIMA DE LA ÎNTORSURA BUZĂULUI - ACTUL III - SCENA - II




               ACTUL III
                          
                                                                               SCENA II
         
                Acțiunea se petrece într-o sală de judecată. La masa mare de pe podium nu e nimeni.
              La o altă masă laterală mai joasă grefiera răsfoiește un dosar. În fața băncilor din sală un pupitru pe care este Biblia. În prima bancă sunt: Elena, Costanda și Olguța. Printre figuranți, în banca a treia se află Matei.

            PERSONAJELE:
            ȘERBAN IONESCU- judecător, președintele completului de judecată
            POPESCU DINU-  procuror
            BLANĂ IFRIM -  inculpat , presupusul ucigaș
            TREPĂDUȘ COSMIN -  șeful de post
            PENTELEU ELENA -  soția mortului, a lui Gheorghe
            PENTELEU COSTANDA -  mama mortului
            DOCHIȚA -  mama Nastasiei, cea care s-a spânzurat
            GREFIERA -             
           Pe ușa din fundul podiumului intră membrii completului de judecată și procurorul. Sala se ridică în picioare. Președintele salută.

            IONESCU -  Bună ziua!
            SALA -  Bună ziua!
            IONESCU - Luați loc! (se întoarce către polițiștii ce stau lângă ușa laterală) Aduceți acuztul!
            Cei doi polițiști ies și revin cu Ifrim în lanțuri,  pe care îl conduc în boxa acuzaților. Grefiera înmânează dosarul președintelui și face prezența martorilor.
            GREFIERA -  Trepăduș Cosmin, Penteleu Costanda, Penteleu Elena.
            IONESCU -  (citește) Acuzatul Blană Ifrim este adus în fata Instanței judecătorești pentru acuzația de omor calificat în dosarul nr. 243 din 25 martie 2001, care cuprinde împușcarea lui GHEORGHE PENTELEU al cărui cadavru s-a găsit după trei luni după săvârșirea crimei, în râpa de la Frăsinet , în apropierea com Iscani.  Acum , după 4 ani, s-au reluat cercetările și s-a găsit arma crimei. S-au pus cap la cap toate dovezile și s-a constatat că Blană Ifrim este ucigașul. Trepăduș Cosmin ieși în față, pune mâna pe biblie și repetă după mine. Jur să spun adevărul și numai adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce știu.
             TREPĂDUȘ - Jur să spun adevărul și numai adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce știu.
            IONESCU -  Spune, cum s-au derulat cercetările?
            TREPĂDUȘ - Acum două luni, a venit la post, mama mortului, Constanda Penteleu, care ne-a adus un pat de pușcă, pe care l-a găsit în râpa de la Frăsinet, unde am găsit cadavrul fiului ei. A doua zi am descins în zonă și am găsit și incărcătorul puștii cu pricina.  Unul dintre agenții de poliție a adus  apoi, cartușele găsite în casa lui Ifrim și gloanțele scoase din capul victimei, al lui Gheorghe. Am anunțat procuratura, a venit d-l procuror Popescu Dinu la fața locului și am tras concuziile, după care s-a  repus pe rol dosarul .
           POPESCU -  procurorul -  Tot ce a declarat aici , seful de post este adevărat, gloanțele cu care sunt încărcate cartușele găsite în casa lui ifrim sunt identice cu cele scoase din capul mortului de către doctor, deci el este ucigașul.
            IONESCU -  Penteleu Elena, ieși în față , pune mâna pe Biblie și repetă după mine, jur să spun adevărul și numai adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce știu.
            ELENA -  Jur să spun adevărul și numai adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce știu.
             IONESCU -  Spune ce știi!
             ELENA - Știu că Ifrim a spart casa lui nea Coman atunci când noi îl căutam pe Gheorghe. Știu că stătea fugar, dar l-au găsit și l-au închis.
            IONESCU -  Dar cu bărbatul tău avea vreo legătură , îl lua cu el să-l ajute la treabă?
            ELENa -  Îl lua câteodată, dar mai des umbla cu pădurarul, Matei, îl ajuta la pădure, la tras lemne, la încărcat... Mai mult nu știu, să spună el aici ce a avut cu omul meu de l-a omorît.
             IONESCU- Dezlegați-l pe acuzat!
             Polițiștii îl dezleagă și îl conduc la pupitrul unde este Biblia.
            IONESCU -  Pune mâna pe Biblie și repetă după mine. ,,Jur să spun adevărul și numai adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce știu.!)
           IFRIM – (pune mâna pe Biblie ) Jur să spun adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce știu!
           IONESCU- Spune, ce știi despre moartea lui Gheorghe?
           IFRIM- În zilele când am stat fugar atunci, când mă căuta Poliția pentru că am furat de la nea Coman, într-una din seri, pe la 11 noaptea, stăteam într-o tufă la marginea șoselei, în deal la Frăsinet. Deodată am văzut o lumină, s-a apropiat un tractor, care a tras pe dreapta.  Din el a coborât un om care a început să târască către râpă un om mort. M-am apropiat și am văzut că era pădurarul, Matei Gavrilaș, care s-a cam speriat când m-a văzut, dar când eu am vorbit și m-a recunoscut, mi-a zis să-l ajut să iasă din belea că l-a impușcat din greșeală.
           IONESCU -  Cum, adică din greșeală? Nu ți-a zis?
           IFRIM - Ba da, mi-a spus că le-a ieșit în fața tractorului doi lupi și cînd a vrut să schimbe cartușele pentru a trage în lupi, din greșeală a apăsat pe trăgaci și l-a impușcat pe Gheorghe care conducea tractorul.  Îi părea rău, mi-a promis că-mi face casă când ies de la pușcărie, dacă îmi țin gura.
            ELENA - (se ridică în piciore, disperată) Nu e adevărat,  nu se poate, nuuuu.!
          IONESCU -  Stai jos femeie! Te scot din sală! Spune mai departe Ifrim!

          În acest timp Matei se frământă, vrea să iasă din sală, dar se răzgândește,  iese din bancă și se îndreaptă către masa juraților.
          MATEI - Eu sunt vinovatul! Eu sunt vinovatul! Ifrim a spus adevărul.
          IONESCU -  Tu cine ești de vorbești neîntrebat?
          IFRIM -  El e Matei, el l-a omorât pe Gheorghe.
          IONESCU - (Lui Matei) Vino în față pune  mâna pe Biblie și repetă după mine: Jur să spun adevărul și numai adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce știu.
          MATEI -  Jur să spun adevărul și să nu ascund nimic din ceea ce știu.
          IONESCU - Spune Matei, cum s-a întâmplat, dacă zici că el e nevinovat de moartea lui Gheorghe?
          MATEI – D- le judecător, ieșeam din pădure, în timp ce urmăream niște oameni  din satul vecin, care tot furau lemne din cantonul meu căci mă hotărâsem să stau vreo două, trei seri să-i urmăresc până îi prind la ieșire din pădure, sus la Frăsinet. Stând eu acolo și așteptând, aud pe drumul dinspre Intorsură un zgomot de tractor, ( se înneacă,  nu știe ce să mai spună)
          IONESCU - Și, spune mai departe, ce s-a întâmplat?
          MATEI -  Am ieșit în drum și a oprit,  că m-a cunoscut , eram buni prieteni, din copilărie.
          IONESCu - Și de ce l-ai împușcat?
          MATEi - Păi, v-a spus Ifrim, asta-i adevărul. Eu m-am urcat cu el în tractor, să vin acasă, că înghețasem de frig și la vreo două sute de metri, pe pârtia îngustă, străluceau două luminețe.  Am mai mers puțin și am văzut în fața noastră  doi lupi. Am tras pușca de pe umăr, încărcată cu alt tip de gloanțe și cînd am întors-o  să-i schimb cartușele, nu știu cum am apăsat pe trăgaci și pușca s-a descărcat în capul lui Gheorghe că eu deja mă ridicasem în picioare.
        IONESCU - De unde aveai pușca, căci atunci când am anchetat cazul, n-ai spus de ea?
        MATEI - O aveam de la bumicul, mi-a dat-o când era pe patul de moarte, și n-am spus de ea, că nu aveam voie să dețin două puști și o păstram ca amintire.
          PROCURORUL- (către polițiști) Puneți cătușele adevătatului asasin, Matei Gavrilaș și băgați-l în boxa acuzaților! Ifrim, ia loc în bancă! Ești liber! Judecăm în continuarie pe Matei Gavrilaș, care recunoaște că el a făcut crima.
            Polițiștii execută ordinile procurorului. Grefiera scrie tot ce declară persoanele audiate.                        
 MATEI - Da, d-le judecător, asta e vina mea, iubesc armele , condamnați-mă după lege, pentru faptul că am păstrat arma, dar n-am vrut să-l împușc, vă jur că mi-a fost prietenul cel mai bun.
    JUDECĂTORUL – Nu avem nici o probă în acest sens, de ce ai dezmembrat arma și ai ascuns-o, dacă ești nevinovat? De ce ai dus cartușele în casa lui Ifrim?
     MATEI – Nu știu ce-a fost în capul meu atunci, dar acum, după atâția ani, nu mai vreau, nu mai pot trăi așa...Vreau să-mi ispășesc pedeapsa pe care o merit căci așa mi-a fost scris...
       JUDECĂTORUL – De ce nu te-ai predat de atunci, dacă ai greșit? De ce n-ai spus acasă, părinților, nevestei tale?
       MATEI – N-am avut curaj, sunt un laș, recunosc d-le judecător...
        JUDECĂTORUL - Să iasă în față mama mortului, cea care a găsit patul puștii în râpă.
             ( Costanda iese în față.) Spune, Costanda Penteleu, ce pedeapsă să-i dăm celui care ți-a omorât fiul?
              COSTANDA - Asta-i crimă cu premeditare, d-le judecător, așa cum a spus d-l procuror la anchetă, faceți cum scrie legea, iar eu să plec liniștită la băiatul meu, care mă așteaptă. (se întoarce către Matei) Să-ți putrezească oasele în pușcărie nenorocitule! Toată viața ai fost gelos pe el, că a fost mai deștept, mai bogat și a avut nevastă frumoasă...
             DOCHIȚA – ( intră pe ușă cu o hârtie împăturită în mână și se duce, glonț,  la masa juriului) Citiți, vă rog!
             JUDECĂTORUL – ( desface hârtia și citește) Elena,
te-am iubit atât de mult, încât, am crezut,  că dacă îl împușc pe Gheorghe și fac să dispară și Nastasia, vei fi a mea pentru totdeauna. Văd că nu ai curaj să înfrunți realitatea, așa că te las să trăiești liniștită. Eu nu mai pot trăi așa, mă duc mîine la proces să mă predau. Spune-i Tincuței ce crezi... MATEI (ridică ochii și se uită la Dochița)
              JUDECĂTORUL - Cine ești d-ta?
               DOCHIȚA - Eu sunt  mama Nastasiei Gavrilaș, cea care s-a spânzurat după moartea lui Gheorghe Penteleu...
              JUDECĂTORUL - Unde ai găsit scrisoarea? De unde o ai?
              DOCHIȚA - În buzunarul hainei ginerului meu, Matei, ieri, când am fost pe la el să-i spăl rufele...
              JUDECĂTORUL - Și el n-a văzut că i-ai luat scrisoarea?
              DOCHIȚA -  Dacă am văzut cui îi trimite scrisoarea, am deslipit-o ușor, am băgat altă foaie goală și am lipit-o la loc,  iar pe asta  v-am adus-o dumneavoastră.
               JUDECĂTORUL ( se uită la Matei, iar acesta scoate din buzunar un pistol și-l pune la tâmplă. Se aud trei împușcături și Matei cade pe dușumea)
              În sală se produce o îmbulzeală, figuranții țipă, se împing care pe care spre ușă, iar completul de judecată se ridică în picioare
               PROCURORUL (dă ordin polițiștilor) Evacuați sala!
               POLIȚIȘTII  - Ședința s-a terminat!... Ieșiți din sală!... Ieșiți din sală!
                                          CORTINA

                                         SFÂRȘIT


Editura LUCVAL&KEN, oferă CERTIFICATE DE APRECIERE, TUTUROR MEMBRILOR ACTIVI AI GRUPULUI ,,LUCEAFARUL DIN VALE”!

  Editura LUCVAL&KEN, oferă CERTIFICATE DE APRECIERE, TUTUROR MEMBRILOR ACTIVI AI GRUPULUI ,, LUCEAFARUL DIN VALE ”! 2024 PS. Lista a f...