Nu mă destrăma destine când de tine sunt aproape!
Să iubesc infinitatea adunată-n asfințit
Când în șoaptă sorb din tine o iubire să mă-ngroape
Să cerșesc lumină vie dintr-un vis neadormit...
Noaptea când îmbracă trena din extaz de licurici,
Te suspin, a mea chemare, tu? Iubirea mea nocturnă!
Te petrec până la lună când din mine te ridici
Clipa asta minunată, n-o lăsa să ne apună!
Îți încremenesc pe buze licărirea din oglindă,
Să îi simți din plin menirea, să ști cum sărut-o floare!
Să dai dezlegare sorții tot Olimpul să aprindă
Dăruine-om veșniciei pentru viața viitoare...
Stau în poarta stăruinței așteptându-ți dus...sărutul
Tu? L-ai răstignit pe-o floare...infinitului mireasă!
Îmi curge dragostea...
Te port prin gând și căutări năuce,
Când sufletul îmi plânge-ntemnițat!
Măcar acum, în clipa ce se duce,
Să ne iubim iubito, răsfățat
Te port prin aurorele diforme,
Pe coama unui curcubeu din cer!
Și las secundele să ne transforme...
Iubirea-n cel mai mare giuvaier
Te port pe valuri ninse de visare,
În zborul pescărușilor hoinari!
Tu scoate-mi veșnicia din uitare
Și-ți voi plăti cu-n pumn...de icușari...
Îmi curge dragostea prin universuri...
Când te dansez la ultimul regal
Sunt ecoul tău din umbră!
Strâng perdeaua timpului picurând printre cuvinte,
Să-ți pictez nemărginirea pe o lacrimă de cer!
Legământul fericirii infinitului îl cer
Și-ți încondeiez pe-o umbră, toate câte-mi trec prin minte...
Ți-am șoptit pe chip sărutul cu un foșnet dezmierdat,
Când pe trupul tău fierbinte îți ning cu zăpad-albastră!
Și invoc divinitatea în icoana din fereastră
Să ne uite, să ne piardă, prin idilicul păcat...
Sunt ecoul din lumină când m-ascund în ochii tăi,
Tu? Frumoasa simfonie-a timpului... neterminată!
Te preling pe fața lunii, a mea noapte luminată
Și când lumea ta mă doare mă aprind în vâlvătăi...
Mă adaugi cu privirea și parfum de curcubeu,
În pusderia de stele... ca un fulger printre nori...
Unirea, sfântul ideal
Cum poți trăi-ntr-o țară dezbinată?
Cum poți trăi în țara ta străin?
Cât poți călca pe glia-nsângerată?
Luptă române, clădește-ți un destin
Cât mai înduri povara nedreptății?
Cât mai înduri hainul tău dușman?
Hai luptă, pe Câmpia Libertății
Că ești urmaș de dac și de roman
Adună-te române cu trufie
Și mergi la Alba-Iulia-n Ardeal!
Unește-te române pe vecie
Și împlinește-ți sfântul ideal...
Doar națiunea-nfăptuit Unirea!
Pecetluită de un mare suveran
În ochii tăi
În ochii tăi dansează cerul
Ce arde stele rubinii!
În ochii tăi citesc misterul
Cum arde puritatea crinii...
În ochii tăi dansează marea
Ce arde valuri argintii!
În ochi îți rătăcești chemarea
Ce arde-n focul inimii...
În ochii tăi dansează diavoli
Ce ard îngerii de vii!
În ochii tăi se-aprind făclii
Ce ard tăcerile târzii...
În ochii tăi ard neaprins
Atunci când ești...
doar tu cu mine!
Unde ești?
Când dorul m-apasă
sufletu-mi plânge
chinul mă arde
pieptu-mi străpunge
mă chemi cu privirea
m-adaugi în șoapte
mă revărs peste tine
m-astâmperi în noapte
te vorbesc cu marea
când te strigă valul:
-Hai vino iubito!
descântă-mi pocalul
și fermecă clipa
să mai poposească
să-ți ating trupul
să-l corup să iubească
tu să tremuri plăcere
să fi împlinită
să calci printre șoapte
desăvârșită
O lume nouă
Am jurat să-ngrop secunda, timpul să mai stea pe loc,
Ca să sparg ușa clepsidrei să alung din ea nisipul,
Și să rog eternitatea să îmi dea puțin noroc,
Să trăim doar în iubire până ne-o înghite lutul!
Să îți împletesc cunună din șirag de perle-albastre,
Când te plimb cu carul mare prin pusderia de vise,
Să te-agăț de curcubeu să te-adaug printre astre,
Când te rătăcești prin ploaie și prin clipe interzise!
O să te închid în soare cu cristalul din zăpadă,
Și-o să te pitesc pe lună să te pot păstra în veci,
Rătăcind prin al meu suflet lumea să nu mi te vadă
Ascuzându-te în mine, niciodată să nu pleci!
O să-ți cumpăr lume nouă, să-ți ofer numai iubire,
Celei vechi dându-i o șansă ... să-ți aducă fericire!
Am știut...
M-am născut, atunci, în iarnă, când știam că te-ntâlnesc,
Să-ți ofer ninsoarea vie așternută pe poteci,
Să-mi fii dor, să-mi fii ispită-n astă viață ce-o trăiesc
Să te port la mine-n suflet, să te pot iubi în veci
Și cu florile de gheață am făcut un legământ,
C-o să îți pictez surâsu-n jurăminte de iubire,
Și-ți voi desena-n albastru, rătăcirea din cuvânt
Ningându-ți neîncetat, clipele de fericire
Și-mi voi revărsa prin tine curcubeul de ninsoare,
Să te-acopăr peste vise cu veșmântul unei flori,
Scriindu-ți cu pana sorții să te alung din uitare,
Clătindu-te-n stropi de rouă, revărsată printre zori!
Am făcut pariu cu soarta și cu viața rămășag,
Că-mi vei fi pe veci ursită și-a mea piatră de altar...
Rătăcind prin gânduri
Nu mă-nchide noapte-n tine, n-am putut să-ți gust păcatul!
Pentru că a mea iubire rătăcește printre gânduri,
Am plătit simbrie colii să o aștern printre rănduri,
S-o trezească dimineața, nesfârșită, doar oftatul...
Pe tărâmul tău de stele, noapte, îmi aștept iubita,
Cerul luminează calea trezind patima din noi,
Doruri, vise și dorințe ce se năpustesc puhoi,
Peste sufletele noastre...tu ne rătăcești ispita!
Să îți atârn în șuvițe o fantasmă netrăită!
Când îți desenez în minte marea mea de lacrimi vii,
Pe umărul unui val noaptea te aștept să-mi vii,
Și din vis când te trezești să te simți desăvârșită...
Unde să te caut suflet? Spune-mi unde rătăcești?
Să-ți aduc iubirea sacră, inima să nu-mi rănești...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu