ANETA PIOARĂ -ROMÂNIA - CRIMA DE LA ÎNTORSURA BUZÂULUI - ACTUL - II - SCENA - I

ACTUL II

SCENA I

PERSONAJELE:

MATEI - pădurar

NASTASIA  – soția lui Matei

DOCHIȚA – mama  lui Matei, 60 de ani, înaltă , spătoasă, tipul femeii de la munte.

MĂRIUȚA – o vecină

ION- tatăl Nastasiei, 65 de ani, slab, înalt, sarbăd la față, adus puțin de spate.

Doctorul IONESCU PANFIL

PROCURORUL POPESCU DINU

SANDA – vânzătoarea de la magazin    

 IOANA mama Nastasiei, 60 de ani,  o femeie plinuță , dar frumoasă pentru vărsta ei.

            

            La două luni, după înmormântarea lui  Gheorghe. Acțiunea se petrece în casa lui Matei. NASTASIA și MATEI stau de vorbă în dormitor.

            NASTASIA - Cine să fi omorât pe Gheorghe, măi Matei? Nu s-a mai aflat nimic.

            MATEI - Cine să mai afle, mă? Ăștia știu să facă o anchetă? Vai de capul lor! Ăla a fost criminal,... nu glumă!

            NASTASIA - Măi, de ce n-a luat tractorul ca să-l vândă, dacă l-a omorât pentru tractor?

            MATEI- Dar cine a zis că l-a omorât pentru tractor?

            NASTASIA - Păi, așa s-a vorbit prin sat, altceva ce putea să ia de la el?

            MATEI - Nu știu mă, îmi pare rău, cel mai bun prieten al meu, din copilărie. Elena, săraca, a rămas cu copilul, care nu-și va cunoaște niciodată tatăl.

            NASTASIA - Ce greu or fi trăind copiii ce nu-și cunosc niciodată părinții.

            MATEI - Așa e, dar unii luptă cu viața și se aleg foarte buni.

            NASTASIA - Țața Costanda mai luptă și acum să afle pe criminal, dar ce să facă ea, o femeie... Când nu-i la biserică se plimbă pe acolo, pe unde s-a întâmplat tragedia. Vorbește singură prin râpa aia. Am auzit că ea, atunci, noaptea, la priveghi a deschis sicriul să mai vadă odată de unde i-au scos gloanțele. Cică avea capul numai găuri.

            MATEI -  Păi, n-a spus și procurorul același lucru... și judeccătorul de la criminalistică... doctorul a scos multe gloanțe din corpul lui, dar n-a mai făcut nici-o anchetă. Nici nu se știe pe unde mai este dosarul. Poate la Parchet.

            NASTASIA -  Ei... dacă era vreo personalitate, cineva dintr-o familie care să aibă cine să umble, s-ar fi aflat până acum.

            MATEI - Da, așa este, și mie mi-a venit așa de greu, ia, ia închide și tu televizorul, că nu mai vreau să văd împușcături.

            NASTASIA- Tu care ai pușcă!?

            MATEI - Am, dar să știi că nu mă mai duc la vânătoare așa des, doar forțat de ăștia de la Filială, când e vânătoare organizată. Mi-e milă și de căprioare... Port arma așa că sunt pădurar, ce să fac... Hai la culcare că mâine plec devreme. Mă duc să mă culc pe canapea, în bucătărie, să nu te deranjez când plec... Noapte bună!

            Iese și e duce în bucătărie. Nastasia este singură în scenă.

            NASTASIA – Ce-oi fi având, Doamne, de fuge omul ăsta de mine... se culcă în bucătărie... nu-i lucru curat...

            Își face rugăciunea, se închină și se bagă în pat. Vede pe masă cutia cu bomboanele ei preferate, învelite în ciocolată și umplute cu lichior de trandafiri.

            NASTASIA - (se ridică din pat și se duce la masă) Demult n-am mai mâncat... le-a adus Matei, ce i-o fi venit? (desface una și o mănâncă cu poftă) Ce bună e! (mai desface două, le mănâncă și pe acelea, apoi se întoarce în pat)

              

                                    CORTINA