Kessy Ellys Nycollas - România - Analiza ucide

ANALIZA UCIDE

    

    Citesc zilnic o mulțime de poezii. În majoritatea se cântă iubirea, cel mai frumos și pur sentiment, sau cel puțin așa ar trebui să fie! Poeții, în visarea lor continuă, își pun propria viță, propriile trăiri în versuri, dorind parcă, să simtă mai bine, viața Universului și să trăiască într-o permanentă legătură cu ea.

      Ei fac analize ale cântecelor sufletului și nu uită niciodată să fredoneze muzica acestuia care trăiește veşnic.,

 ,,Criticii de poezie trăiesc și mor, pe când poeții trăiesc veşnic. Analiza ucide, poezia înviază. Numai poezia poate învia proză, căci poezia a ieșit din Pomul Vieții, pe când proza a ieșit din Pomul Cunoștinței. Toți spunem că minciuna este vremelnică, pe când Adevărul este veșnic. Poezia trăiește mai mult decât proză, pentru că este mai aproape de Adevăr și mai aproape de Viață. Și astfel, dacă îți vei pune viața în versuri, vei fi mai aproape de Adevăr, mai aproape de Viață...’’ – Sfântul Nicolae Velimirovici

                                      

      Criticii, au fost, sunt și vor fi! Dacă Marele Eminescu, nu a scăpat nici acum, după 129 de ani de la trecerea sa în neființă, de ochii și mințile agere ale acestora, nu cred că măcar unul din poeții zilelor noastre, va putea să creadă că el este cel mai bun și că niciodată nu va avea parte și de critici.

Important este să nu cedezi.

    Atâta timp cât mintea te împinge să lași scrise versurile care îți apar sub formă de gând, scrie. Universul, cu siguranță, dorește să transmită ceva prin acele ,,versuri gând’’, iar tu, poet chinuit de trăiri neînţelese, îți eliberezi sufletul de o povară imensă, povară pe care nu o poți mărturisii celor capabili să te asculte dar incapabili să te înțeleagă.,,,Ca și flori în poarta vieţii/Bat la porțile gândirii, /Toate cer intrare -n lume, /Cer vestmintele vorbirii’’.,

 ,,Criticii de poezie trăiesc și mor, pe când poeții trăiesc veşnic’’.

    Varianta originală a poeziei lui Eminescu, “Criticilor mei”, cenzurată de Maiorescu, apare, în premieră, pe Roncea.ro: “Și c’o singur-creatoare/Trăsătură de condei/Unor să le dai viață/Altor viața să li iei”

La 129 de ani de la moartea controversată a marelui Mihai Eminescu, încă nu se știe totul despre opera sa. Noroc că mai există însa, pe lângă cei ca: Manolescu și Pleşu sau Patapievici și Cărtărescu, și oameni care mai studiază încă, tot ceea ce a scris gânditorul Eminescu. Astfel, eminescologul Nae Georgescu, căruia i s-a publicat cartea despre Boala și moartea lui Eminescu pe site-ul Mihai-Eminescu.ro, a descoperit că versiunea arhicunoscută a poeziei, Criticilor mei”, așa cum apare în volumele editate până acum, nu este cea reală, integrală. Două strofe, cu un conținut care poate avea o simbolistică aparte, au fost pur şi simplu cenzurate de Titu Maiorescu la publicarea poeziei. Descoperirea profesorului Nae Georgescu este cuprinsă într-o lucrare de referință pentru eminescologie, în care sunt prezentate, inclusiv în facsimil, versiunile originale ale unor poeme comparativ cu cele cunoscute nouă. În premieră națională, așa cum susțin unii cunoscători ale operelor lui Eminescu, varianta originală a poeziei “Criticilor mei”, este publicată cenzurat în decembrie 1888, iar la șase luni după, urmează arestarea și încarcerarea lui Eminescu, începutul morții civile a jurnalistului și luptătorului pentru românism care moare în data fatidică de 28 iunie 1889, sub acuzaţia de... nebunie și “terorism”, interpretate diferit de mai multe surse. Decesul a survenit în zorii zilei, la ora trei dimineața, în Casa de Sănătate a Doctorului Suțu.

În continuare puteți descoperi varianta integrală dar și originală a poziei.

Cu roşu sunt redate versurile cenzurate.

CRITICILOR  MEI

Multe flori sunt, dar puține

Rod în lume o să poarte,

Toate bat la poarta vieții,

Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune,

Înșirând cuvinte goale

Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ți frământa

Doruri vii și patimi multe,

Ș-a lor glasuri a ta minte

Stă pe toate să le-asculte,

Ca și flori în poarta vieți

Bat la porțile gândirii,

Toate cer intrare -n lume,

Cer veștmintele vorbirii.

De-unde iei privire clară,

Care’ n linişte alege,

La gândiri menite vieții

Viața’n floare să le-o lege.

Şi c’o singur-creatoare

Trăsătură de condei

Unor să le dai viață

Altor viața să li iei.

Pentru -a tale proprii patimi,

Pentru propria-ți viață,

Unde ai judecătorii,

Nendurații ochi de gheață?

Ah! Atuncea ți se pare

Că pe cap îți cade cerul:

Unde vei găsi cuvântul

Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deșarte,

Care roade n-ați adus

E uşor a scrie versuri

Când nimic nu ai de spus.

Mihai Eminescu

Decembrie 1883

(Această poezie, este citată anterior, de Eminescu, într-o scrisoare adresată lui Slavici)

Kessy Ellys Nycollas / Petroșani

                                    25082018

( La baza scrierii  acestui articol au stat informatii culese de pe internet)