ACTUL II
SCENA III
În
octombrie, același an. Elena a născut o frumusețe de fată, are două luni și
mâine e botezul. În bucătărie se fac pregătiri. Scena se petrece în dormitorul
Elenei și a lui Gheorghe. Fetița e în leagăn,
iar lângă leagăn pe un scaun stă Costanda. După ce o admiră, o mângâie,
o înfășoară într-un scutec pufos și o ia
în brațe. .
COSTANDA - Frumoasa mamaiei, doamne,
cum nu e și tăticul tău să te mângâie și el. Doamne, (se uită în toate părțile,
apoi înspre public) oare cu cine seamănă copila asta? De obicei fetele seamănă
cu tații, iar băieții cu mamele. Unele seamănă și cu mamele, dar asta mică nu seamănă nici cu mă-sa... e frumoasă și Elena,
dar asta e mai brunetă,.. și are ochii
verzi... ptiu, ptiu, să nu-ți fie de
deochi! Ei, bine că-i frumoasă, ce
contează cu cine seamănă... s-o fi aruncat în neamuri...
Intră Elena.
ELENA - Ce face bre? S-a trezit ... e jucăușă... a dormit bine... Mai
stai d-ta cu ea să mai fac eu treabă cu femeile la bucătărie? N-aș fi pregătit
nimic, dar vin și ai mei... vecinele astea... Mata pe cine ai mai anunțat că botezăm fata?
COSTANDA - Pe
fratele lui Vasile, vine și el cu nevastă-sa , cu fetele... Doar odată avem
botez în casa asta... dar tăticul ei ... a putrezit săracul... ce fericit ar fi
fost el cu ea în brațe ...
ELENA - Dar Tincuța, când s-o face
ea mare și o întreba de tatăl ei ce o
să-i spunem? Ce s-o o mai
întrista când o afla , când o înțelege
ea povestea.
COSTANDA - O să ne certe, că n-am
aflat cine-i criminalul, cine a luat viața tatălui ei...
ELENA - Așa e, așa e. Am fost la
procuror, spune că mai încearcă, dar până acum n-au aflat nimic, pe aici au
anchetat pe toți ce dețin arme, felul ăla de cartușe, nu folosește nimeni. O fi
fost urmărit de acolo de la Corbeanca de vreun nenorocit, să-i ia tractorul...
COSTANDA - Dar vezi tractorul a
rămas pe loc, parcă n-ar interesa pe nimeni...
ELENA - Hai, mă duc la bucătărie
... zici că mai stai cu fata...
COSTANDA- Mai stau, că și așa n-am somn... vai de viața mea... Ieri la
cules de porumb, Măriuța, vecina noastră, povestea și de prostul ăla de Ifrim,
nefericitul, cică l-a condamnat la 2 ani de închisoare că i-a spart casa lui
Coman...
ELENA- Păi a recunoscut, i-a dat
banii înapoi...
COSTANDA - Și ce dacă, legea-i lege și îi face și pe ăia 3 ani cu suspendare pentru care a fost condamnat că
a furat 20 de saci de porumb acum un an din tarlaua lui Ilie Popovici de la
Buzău.
ELENA - Și nemernicul care a
omorât pe Gheorghe, e liber, cine știe pe unde o fi , poate a plecat și din
țară, după cum spune procurorul că a folosit o armă, nu știu cum i-a zis, n-are nimeni pe aici. Dacă găsea arma găsea și
pe făptaș.
COSTANDA - Și totuși eu cred că
ucigașul e tot de pe aici, de pe la noi,
l-a urmărit , asta-i faptă plănuită mai demult. Cum zicea procurorul ”crimă cu
premediare”,
ELENA - Și ce mai spunea Măriuța?
COSTANDA- Că l-au ridicat pe Ifrim, i-au
percheziționat casa și că ar fi găsit și niște cartușe pe acolo vreo două, trei...
ELENA - Am să-l întreb și eu pe
Trepăduș.
Iese și se duce la bucătărie. Costanda cu fetița în brațe se plimbă prin
casă , uitându-se la ea cu drag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu