ACTUL I
SCENA IV
Acțiunea se petrece, peste patru zile, în casă la Gheorghe, care este plecat și n-a mai dat niciun semn de viață. Elena, nevastă-sa, se plimbă prin bucătărie, ia o cratiță, o bagă la loc, scoate alta, se așază pe scaun, se pipăie la burtă, pune ibricul să facă un ceai, stinge aragazul, îl aprinde iar.
Pe ușă intră Olguța, fără să mai bată la ușă.
OLGUȚA - Tot singură, n-a venit nenica Gheorghe? Doamne, unde stă așa de mult? N-ați sunat la nea Marin, să vedeți dacă a plecat de acolo? Aoleu, nici sărut mâna nu ți-am zis...
ELENA - Am sunat, zice că a luat tractorul și a plecat către casă ieri dimineață. Alaltăieri au fost la Buzău, la notar de au făcut actul de vânzare-cumpărare.
OLGUȚA - Și, și de ce n-a ajuns acasă?
ELENA - Nu știu, nu știu, până aseară am stat liniștită, dar acum nu știu ce să mai cred. A pățit ceva... Unde stă? Ar fi trebuit să ajungă... O fi avut tractorul vreun defect și s-o fi oprit undeva să-l repare?! Oare nea Marin, il dădea așa?
Intră Costanda, îmbrobodită cu un cașmir, dat peste gură, plânge.
COSTANDA - Măi fată, ce facem, mai așteptăm mult? Nu se poate, ceva s-a întâmplat... Uite, am chemat-o și pe Rădița, ea stie să dea cu cărțile, poate ne spune ceva... (se frământă și se plimbă prin cameră)
Intră Rădița, spășită.
RĂDIȚA - Bună ziua! Sânteți supărate, aveți și de ce... Unde o fi Gheorghe? Ia să vedem ce spun cărțile!?
Scoate din buzunarul jachetei o pereche de cărți înfășurate într-o batistă albă, le desface cu sfială și se așază la masă. Cu mâinile la gură, vin și Costanda, și Elena.
RĂDIȚA - Hai, stați liniștite, că doar n-o fi pățit nimic rău... Ia, să vedem...
Întinde cărțile după ce le descântă cu voce tare: ”24 de cărți, 24 de sfinți, cum a știut zugravul să vă zugrăvească și tiparul să vă tipărească, așa să știți și voi să ne arătați drumurile lui Gheorghe, gândurile lui, treburile lui, bucuriile lui. Dacă e la drum, să cadă la drum deschis, dacă face popas să cadă în adunare de oameni, înconjurat de veselie, dacă e negustorie. Dacă a luat calea greșită și-i la vreo iubită, să cadă cu femeia aia, cu temeiul pe dos, cu gândul întors, cu soarta răzvrătită, cu soața neiubită, departe de casă, cu aia la masă”. După ce le întinde pe masă, le sucește, le adună două câte două, și trei câte trei, spune: Stați liniștite, este bine a făcut treaba și acum bea aldămașul pe undeva. Ia, ia te uită, e la o masă mare cu niște oameni aleși. Ia uite, mă, dar cu femeia asta de tobă, blondă, ce-o fi... ia uite, ține pe brațe un dar mă... o fi femeia lui Marin, c-o fi luat ea banii.
ELENA - Nu-i bre, țață Rădiță, nu-i ea, ea nu-i de tobă, cum zici matale că apare acolo, e de ghindă, e neagră... lasă-mă că nu-i așa... Doamne, ce-o fi pățit?!
COSTANDA - Și ce, ce se mai vede? Hai, mai zi, dacă tot ai venit. Las-o Elenă, las-o mamă, să vedem ce ne mai îndrugă, că nu se potrivește nimic, fac ceva în cărțile ei. (Se ridică agitată de pe scaun)
RĂDIȚA - Hai, că acum dau o pasiență, să vedem, vine acasă până mâine, sau nu.
ELENA - Bine, hai, dar eu tot nu dau doi bani pe ce spui matale, țață Rădiță.
RĂDIȚA - (Descântă cărțile, le întinde) Nu iese bine dragele mele, nu iese bine deloc, uite nu s-au împerecheat așii. Are drumul încurcat, e pe loc, stă undeva... dar și aici apar niște femei, uite, ziceți voi și cea de tobă este aici cu el... Bine, hai că mă grăbesc și eu, mă așteaptă nepotul, la ora asta vine de la școală. Mai stați și voi până mâine și dacă nu apare, anunțați poliția, procuratura.
Iese.
ELENA - Vai de capul meu, ce ne facem mamă soacră? Unde e Gheorghe? Doamne, ce-o fi pățit?
COSTANDA - (tremură toată și se șterge cu cașmirul la ochi) Unde ești Gheorghe, unde ești maică?
Se aud lătrături în curte, cineva bate în poartă. Elena ascultă.
ELENA - Mamă vine cineva, cineva mai străin, că uite, Ursu sare în lanț, cine o fi? (iese)
Se întoarce cu Nastasia, care e la fel de speriată.
NASTASIA - Țață Costandă, am venit la alde matale să vă întreb dacă a venit Gheorghe, că de două zile n-a venit acasă ,nici Matei, m-am tot gândit că poate s-or fi întâlnit și știe ceva de el. Îmi zisese că are treabă cu Gheorghe, să-i tragă niște lemne, ce le-a cumpărat și el de la boieroaică, să mai facă ceva bani... și m-am tot gândit...
COSTANDA - E plecat de patru zile și n-a mai venit, fata mea, ar fi trebuit să vină...
NASTASIA - Știu și eu de la Matei că a plecat să-și cumpere un tractor, de la nea Marin, de la Corbeanca, dar îmi zise, aci la poartă, țața Rădița, că nici el n-a venit. Așa-i?
ELENA - Așa-i Nastasio, nu mai pot de frică, ce-o fi pățit oare?
NASTASIA - Al meu a zis că doarme două nopți la canton, la cabană, ce i-o fi venit și ăstuia, că doar nu-i plăcea să rămână acolo. M-am gândit că mă minte și s-o fi dus cu al tău după tractor, să aibă pe cineva cu el. Ei fac multe împreună...
ELENA - Poate, poate, nu mi-a zis nimic, dar și al meu e cam secretos de la o vreme...
NASTASIA - Hai, lasă, trebuie să apară azi, să nu ne mai gândim noi la rău. Doar n-or fi pățit nimic, mai ales dacă vor fi împreună...
ELENA - Și eu zic la fel... măcar de-ar fi împreună... am visat foarte rău azi-noapte... a nins și ce rău este pe aici pe la Întorsura Buzăului... nu știe rostul la tractorul cel nou... de frică mă doare parcă și burta...
NASTASIA - Apropo, cum te simți cu burtica, merge bine? Ce noroc pe voi... eu nu pot face copii... chiar nu pot... toți doctorii mi-au dat același verdict... și Matei așa de mult își dorește un copil... dacă puteam trei, patru făceam.
ELENA - Dar, stai jos, de supărare, am uitat și te-am ținut în picioare.
COSTANDA - Tu ce-ai înțeles de la hututuia asta de Rădița, bat-o Dumnezeu s-o bată, cu cărțile ei. Eu nu cred o iotă din ce a spus. Dar dacă mă gândesc bine, ar fi o bucurie să fie așa cum zice ea, decât s-o fi pățit ceva, să fie accidentat, Doamne ferește! (se bate cu palma peste gură)
ELENA - Dacă s-ar fi accidentat, îl găsea cineva pe drum și-l ducea la spital. De acolo ne-ar fi anunțat și pe noi cineva, că doar are toate actele la el. A nins rău azi-noapte, cred că la pădure, sus, la Întorsură e de-un metru zăpada...
COSTANDA - Mai bine, haideți la Poliție, să plece cineva să-l caute... eu una nu mai pot să aștept până mâine.
ELENA - Da, hai, repede că nu-i de stat. Mergi și tu cu noi Nastasio?
NASTASIA - Eu nu merg, mă, că mă face Matei de râs, când o veni. El a spus că vine mâine. Așa că... mai aștept. Rămâneți sănătoase!
Se ridică și iese. Elena o conduce până la poartă, se-ntoarce, merge în dormitor de unde vine îmbrăcată de plecare.
COSTANDA - Eu merg așa, fată, că doar nu mă alege nimeni. Hai, hai mai repede! Ies.
CORTINA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu