ANETA PIOARĂ - ROMÂNIA - CRIMA DE LA ÎNTORSURA BUZĂULUI - ACTUL -I - SCENA - II

                            ACTUL  I

SCENA II

Se petrece în casa pădurarului Matei. Un dormitor modest, Nastasia, soția acestuia e în pat, învelită cu o pătură groasă, cu niște îngerași pe ea. Se uită și ea tot la același film de pe Kanal D. Intră Matei cam nervos.

MATEI - Ce, mă, tu nu mai știi că ai bărbat care muncește? Ce, nu mai auzit când am intrat în hol, când m-am dazbrăcat, să vii la bucătărie și să-mi încălzești mâncarea... toată ziua hrană rece și seara să-mi pun singur  masa, că de, nevasta mea e la film... m-ai înnebunit cu turcii ăștia, tâmpiți de gelozie, care fac crime pentru o iubită,  pentru nevastă , că parcă n-ar mai fi femei... Să se iubească nene, cine cu cine vrea, ce atâta bătaie de cap?

NASTASIA - Hai, măi Matei, că și eu am făcut treabă toată ziua, că doar nu te las să pleci, așa oricum, știi că te iubesc, dar, lasă, că mâncarea era aproape caldă pe aragaz... mai adineori am plecat din bucătărie... Dacă tu vii mereu târziu...

MATEI - Parcă tu nu știi că treburile mele nu se termină niciodată... Trebuia să-i aștept pe ăia de la Urziceni cu mașinile cu lemne, să le tai foi de drum, că doar știi că nu ne descurcăm cu salariu. Îmi duc și lemnele mele... Ei,  ce știi tu?  Să coși goblen, parcă de asta mi-ar păsa mie... Of, de mi-ai fi făcut un copil, un băiat,  o fată... Toți colegii mei au copii. Mi se strânge inima când îi văd cât sunt de fericiți...

NASTASIA - Of, Doamne! Așa o să-mi reproșezi până la moarte? Ce, ți-am zis mereu, crezi că eu nu sufăr pentru asta? Dacă aș fi putut, ți-aș fi făcut vreo trei, patru, să te satur de copii... dar nu pot... pentru cine Doamne m-ai pedepsit?  (plânge)

MATEI - Hai, gata, promit să nu-ți mai zic...

NASTASIA - A venit și tata pe la noi, și  ei  sânt necăjiți  că  n-au nepoți de la mine, fratele meu, Costică are două fete de toată frumusețea... Ce să fac? Am fost ani de zile la tratament... Nu se poate, mi-au zis toți doctorii la care am fost. Uite, unii au noroc, rezolvă cu tratamentul de la Sovata. Elena lui Gheorghe,  nici ea nu rămânea gravidă, și, iată, acum face copil... Tare or fi fericiți!  M-am găsit cu ea, acu doi ani,  la tratament, la același doctor. Ei i-a zis că, sigur, va face copil, dar mie mi-a zis că nu, este sterilitate totală. Ce-s eu vinovată?

MATEI - Bine, gata... (iese și vine în pijamale) Am fost pe la Gheorghe, nu l-am găsit, e plecat să-și cumpere un tractor nou. Ce bucuroasă era Costanda, mă-sa, că va avea un nepot, dar era mâhnită că nu a apucat să-l vadă și nea Vasile... s-a dus repede, săracu.

NASTASIA - Așa e. Ce de bani au ăștia... și Elena a venit cu fundu gol la ei, sărăntoaca dracului. Ce noroc a avut... ce lux pe ea! Și o iubește Gheorghe ca pe lumina ochilor.. (oftează adânc)

MATEI - Acum că-i face și un copil, nu știu ce să-i mai facă, are numai argați prin curte. Ea nu iese la nimic.

NASTASIA - Îmi pare bine pentru ei și sunt supărată pe mine, dar poate luăm și noi unul de la leagăn, ți-am mai zis eu...

MATEI - Măi femeie, ce știu eu ce se alege dintr-un boschetar de-ăla, cine știe cine-i ta-su, cine-i mă-sa, vreo prostituată, că eu aș vrea o fată... o semăna cu mă-sa...  ne-om amărî bătrânețele cu progenitura aia fără căpătâi. Lasă nu ne mai gândim. Ei, dacă am găsi unul cunoscut, copil de români care a rămas orfan sau așa ceva... da...

NASTASI- Da, să ne interesăm, că trece timpul și mai târziu ne va fi silă să-l creștem.

MATEI- Bine, bine, hai să ne culcăm, că eu mâine plec la șapte dimineața și apoi, e 11. noaptea, sunt obosit.

Nastasia întinde plapuma și se bagă în pat, vine și Matei care întoarce capul la perete.

MATEI- Noapte bună!

Nastasia stinge lumina și dă să-l ia în brațe, da el se smucește.

MATEI - Lasă-mă, că-s obosit mort!Tu...

Nastasia oftează și se culcă.

                                     

                                        CORTINA

                                      

 SCENA III

 E dimineață. În bucătărie, Nastasia îi pune pachetul cu mâncare în geanta de pădurar. Vine și Matei echipat în uniforma de pădurar și cu un rucsac de voiaj. Mănâncă, își bea cafeaua servită de Nastasia, urmărit de privirea acesteia.

Nastasia - (se uită curioasă la rucsac) Ce ți-ai luat acolo?

MATEI - Ei, niște lucruri  de ale mele, că rămân la cabană vreo două-trei nopți. Trebuie să stau scolo, la ieșirea din parchet până târziu, să văd cum încarcă ăia lemnele și să le tai foi de drum.

NASTASIA - Cum, nu vii acasă trei zile? Tu nu rămâneai acolo, nu-ți prea plăcea, acum ce ți-a venit?

MATEI- Măi,  nu pot să-ți spun mai multe...  sânt secretele mele de serviciu,  lasă,  stai tu liniștită, că vin eu acasă.

Matei ia rucsacul și pleacă. Nastasia rămâne singură în scenă și se întoarce către public.

NASTASIA - Nu se poate, cu omul ăsta se întâmplă ceva!   Ce-o fi plănuind, de ce nu spune nimic acasă? (dă din umeri.) Parcă ar fi securist, Doamne iartă-mă! Hî!  Secrete de serviciu... mă-sa, ta-su, nu mai vin pe la noi... n-au la ce... dacă n-avem copii?! Eu îi înțeleg, își doresc nepoți, ce frumoși sânt copiii! Îți umple casa de bucurie! Mie îmi țâuie casa în cap... Liniște, liniște. Nu-i bine. Dacă-i prea multă, strică.

CORTINA