Invidia se poate observa în strălucirea privirii care ascunde în spatele
ei întunericul sufletului celui
invidios. În momentul în care se întâlnește întunericul din minte cu cel din
suflet, în individ se declanșează un puternic conflict interior. Aceste două întunecimi, întâlnindu-se pornesc un război lăuntric care nu va face decâ să
degradeze ființa umană conducând-o apoi pe drumul împrăstierii sale.
Indivizii măcinați de invidie, devin aproape
făra să conștientizeze, matematicieni care încep să calculeze cu lux de
amănunte toate bunurile celui invidit, folosindu-și teoremele întunericului din
suflet care niciodata nu vor da rezultatele exacte deoarece mintea inventează ecuații cu termeni imaginari.
In timp ce știința se folosește de corectitudine
și precizie pentru a obține rezultate exacte și urmărește ca punct de finiș
lumina și adevarul, învidioșii folosesc necinstea și închipuire mergând spre o
destinație întunecată și neadevărată.
Întinsă,praștia țintește /Spre sufletul glorios /Roara însă se-nvărtește /Lovind în invidios…
Verbele
care întrețin ura și invidia sunt : a avea și a fi,
atunci când ele sunt folosite în caracterizarea și definirea unei persoane care
prin natura ei este într-un anume fel prin care poate stârni sentimentul de
frustrare și tristeșe în aceia care nu îl pot copia sau întrece.
Uneori aceste verbe : a avea și a fi pot defini calitatea, ceia ce este un
lucru bun pentru cel vizat, însă în majoritatea cazurilor ele sunt folosite, în
definirea cantității, de oamenii care
simt că au mai puțin decăt alții care nu doar simt că au mai puțin ci se și simt mai prejos.
Cel mai bine ar fi dacă fiecre ar
putea să multumească pentru ceia ce are și să lupte pentru ceia ce își dorește
, folosindu-și atăt timpul cât și energia în atingerea scopului propus și să
înțeleagă că fiecăruia dintre noi îi lipsește ceva, din punctul lui de vedere.
Pănă în momentul de față nu am
informația care să îmi ateste că cineva a atins în sfărșit, perfectiunea.Se
formează grupuri care se laudă și se aplaudă între ei, dar care la rândul lor
sunt detestați de alte grupuri care nu îi acceptă, din nefericire.
Când cineva are mai mult talent sau
poate că se situiază pe o poziție mai bună , mai înaltă, este foarte probabil
să devină ținta atacurilor de invidie, situație care mă întristează deoarece
competiția ar trebui să dea nașterea ambițiilor, aspirațiilor care ar fi mult
mai folositoare pentru ambele parți implicate, pe când invidia și ura nu fac
decăt să blocheze creația și să aduca diverse boli atăt corpului fizic căt ți
sufletului.
Până și calitățile fizice sunt ținta
atacurilor de invidie, ba chiar mai mult decât calitățile morale care nu pot fi
periclitate de trecerea prin timp a individului.
Socrate spunea :,, Invidia
este ulcerul sufletului’’.
Așa cum am precizat și căteva fraze mai sus,
competiția, concurența ar fi benefic să trezească în cei din jur ambiție și
nici de cum invidie. Concurența ia naștere în cercuri în care un grup de oameni
desfășoară activități asemănătoare însă, aceasta ar putea fi văzută dintr-un
unghi mult mai plăcut și interpretată ca și provocare care să motiveze individul să se perfecționeze și să devina
din ce în ce mai bun.
Eu sunt convinsă că doar oamenii slabi sunt
capabili să invidieze și orbiți de aceasta nu mai pot înțelege că daca unii din
semenii lor au juns să atingă scopuri mai înalte, oricine altcineva, motivat și
ambițios poate face același lucru, pentru că nimeni și nimic nu le poate
împiedica calea spre a se înălța într-un mod armonios și onorabil.
Pe mine personal, succesul dar și reușita altora
îmi stărnește atăt de puternic motivația de a face totul cât pot de bine pentru a reuși să progresez și
eu.Astfel pot afla câtă muncă a depus acel om câte sacrificii a fost nevoit să facă înainte de a reuși deoarece aceasta nu va
pica niciodată pur și simplu din cer asemeni ploii și nici nu va putea fi
niciodată abundentă precum nămeții zăpezilor din lunile de iarna.Reușita este
rezultatul perseverenței și a ceea ce un
om întreprinde într-un anumit timp.
Sunt situații în care poți ajunge să îți riști
sănatatea, să uiți să mai ai o viață personală, să nu ai timp de plimbări si
distracții pentru că îți stabilești acel scop de a atinge obiectivele propuse.
Nici eu și nici nimeni altcineva nu poate avea
totul.Si mie imi lipsesc multe. Oameni dragi, familia, o mașină, timp pentru plimbări
și relaxare, dar si multe altele.
(Cănd
cineva drag mia propus să ne vedem pentru că își dorea o evadare dupa o
perioadă în care hoinărise prin diverse locuri din țară, eu am uitat să îi
raspund la propunere datorită faptului
că aveam un proiect de finalizat. Eram aproape epuizată de muncă iar domnia sa
a găsit de cuviință să mă apostrofeze cu cuvinte destul de dureroase ca mai apoi să îmi reproseze că m-am ajuns și
că am nesimșirea să nu mai bag prietenii în seamă. Așa este dragă prietene.
Exact așa cum spui tu, dar nu îți vărsa frustrarea și invidia pe ceea ce am
reușit să finalizez. Fă si tu dragă om frumos efortul pe care eu l-am făcut și
il fac încă, iar cănd vei ajunge și ca
mine să imi spui cum te simți. Atunci te voi invita eu la o evadare și să vedem
de ce vei mai fi în stare.)
Sunt și oameni invidioși care și-au atins diverse
scopuri sfidând unele legi morale, ocolind munca cinstită cât și demnitatea, iar cel mai deranjant este
atunci când invidia apare de unde te aștepți cel mai puțin descoperind josnicia
omului care credeai că îți este prieten și care devine brusc irațional și
lipsit de obiectivitate care dacă ar fi reușit să abordeze într-o manieră
rațională, sinceră și deschisă reușita mea, ați fi deschis împreuna ochii dar și sufletul spre Lumina Divină, nu înspre
negura întristării și suferinței. Folosind cuvinte jignitoare, care ne fac să
plecăm privirea în jos și să aprindem flacăra arzătoare a invidiei, nu facem
decât să ne închidem căile spre frumos, spre lumină , spre Dumnezeu ,
deoarece invidia care se aprinde în
sufletul unui om ucide cu desavărșire alte calități și coboară intunericul
peste ființa umană care ar trebui să fie cea mai minunată ființă de pe Pământ,
așa cum a fost creeată de Tatăl Suprem.
Nu vom reuși
să fim fericiți atâta timp cât nu vom înceta sa fim frustrați și mânioși
pe faptul ca alții sunt mai buni decât putem fi noi.
Și Seneca spune la vremea sa ceva asemănator: ,,Nu vei fi niciodată fericit dacă te vei mânia că altul este mai bun decât tine’’.
Și Seneca spune la vremea sa ceva asemănator: ,,Nu vei fi niciodată fericit dacă te vei mânia că altul este mai bun decât tine’’.
Iată ca timpul a trecut iar oamenii au răms aceiași.
,, Dacă ne alimentăm sufletul cu mânie,
interiorul va fi zdruncinat. Liniştea este pentru suflet ceea ce este aerul
pentru om. Iar dacă ea este vătămată, atunci sentinţa este indubitabil
nefericirea.’’
Invidia roade pe
invidios precum rugina roade fierul.
-Antistene-
Poate că ne iertăm multe
nedreptăţi unii altora, dar cu siguranţă pentru unii succesul este de
neiertat.
,,Păzeşte-te a doua zi după un succe’’,spunea Titu
Maiorescu.
Vorbele sale vădesc înţelepciune. Succesul
aduce şi riscuri, nu doar satisfacţii. Când eşti pe drumul succesului trebuie
să ţii seama de mai multe aspecte iar un sfat excelent în această privinţă este
și acesta: ,,Trebuie să strângi pietrele care ţi se aruncă. Sunt începutul unui
piedestal.’’ -Hector Berlioz-
Măreţe în construcţia
lor interioară, spiritele înalte, cred că sunt conştiente de propria valoare şi
ştiu pe ce treaptă se situează. Ele nu vor răspunde niciodată cu invidie. Să
invidiezi înseamnă să te declari inferior. De aceea, atunci când simţi că
asupra ta se îndreaptă invidia, încearcă să o alungi prin iertare. Acei oameni
s-au dovedit a-ţi fi inferiori. Poate că nimic nu îi deranjează mai mult decât
să îi ierţi, compătimindu-i. Totuşi, avem nevoie uneori de această confirmare
că suntem pe drumul reuşitei. Şi, până la urmă, Tudor Muşatescu ne
luminează: Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta
valoare.
Dă-i invidiei tăcere / Și fă pace-n jocul
său / Căci așa câștigi putere / Să fii demn
de locul tău. / Dă-i invidiei crezare / Și
găsește-ți liniștea, /Ea-ți arată ce valoare / Însușește
ființa ta. /Prin tăcere și crezare /Te
arăți superior / Și invidia îl doare / Doar pe cel
inferior.
Le
plâng de milă celor care mă invidiază.
Giacomo Casanova spunea:
,,Mila
o primeşti în dar, invidia trebuie să ţi-o cucereşti’’.
Mare adevăr grăia!Am
decis să le fac un dar celor care mi-au
confirmat că am cucerit-o, parându-mi cel mai potrivit: compasiunea.
,,Cel invidios se stinge în propriul său foc. ‘’
,,Cel invidiat se înalță în propria-i pace.’’
Îmi ofer bucuria să îi privesc cum o să se stingă devoraţi de propriile gheare iar eu să
am puterea să îmi mențin pacea
interioară.
Sunt ok invidiat/ă / Nu vreau trist/ă,
compătimit/ă, / Înseamnă c-am
reușit, ce alții și-ar fi dorit.
Nu sunt invidiaţi doar cei ce reuşesc prin diferite mijloace, ci şi cei care se
nasc înzestraţi cu anumite talente. Cei pe care verbul a avea îi caracterizează.
Au un har şi au o menire,acei oameni cu potenţial care se deosebesc prin
strălucirea lor. Aici ar trebui să vorbim despre admiraţie. Despre capacitatea
noastră de a capta lumina cu care ei s-au născut fiindcă aceştia duc cu ei o
misiune. Din nefericire, în majoritatea cazurilor, aceşti oameni deosebiţi
stârnesc invidia altora. Ajunsă la acest aspect, îmi amintesc de urmatoarele
cuvinte:
,,Talentul trezește invidie în sufletele mici şi
admiraţie în sufletele alese’’.
- Sandor Petofi-
Numai un suflet mic
poate invidia un talent deosebit, un om născut să devină cineva şi să aducă
strălucire pe firmamentul vieţii. Sufletele alese îi îmbrăţişează pentru a
simţi din lumina pe care o transmit. Ceea ce nu conştientizează invidioşii
este că oamenii talentaţi muncesc pentru a ajunge la succes. E drept că au un
har, dar pentru a excela e nevoie de perseverenţă, efort şi sacrificii. Nu li
se aşterne nici lor în faţă vreun covor de flori până nu învaţă să devină flori
şi să emane parfum.
De te-ai făcut
remarcat / Prin valoari de ,,Creator’’ / N-ai să
scapi ne apostrofat / Dar să-ți vezi mereu de ,, zbor’’.
Din păcate, nu doar succesul trezeşte invidie. Banii
sunt un alt criteriu după care judecă invidioşii. În ochii lor, aceştia au o
strălucire şi un farmec aparte. Nespus de trist se îmbracă aici verbul a avea. Dacă există vreun sâmbure de corectitudine în
starea de invidie, aş zice că trebuie să îl invidiezi pe cel iubit, nu pe cel
avut. Iubirea este singurul sentiment demn de a fi invidiat.
Ce înseamnă avut până la urmă? Cred că
avuţiile omului sunt de fapt sănătatea, familia, prietenii, cultura, arta şi
credinţa.
Banii întreţin existenţa
noastră, în schimb adevăratele avuţii şi valori ne oferă privilegiul de a trăi.
De multe ori oamenii care deţin cantităţi mari de bani suferă de singurătate
sau au alte neajunsuri mai mari decât ale celorlalţi.
Cu toate acestea,
rareori sunt invidiaţi înţelepţii şi adesea parveniţii., deşi doar cea dintâi
categorie cunoaşte bogăţia.
Gloria mereu atrage / după
sine mulți dușmani, / ura însă se reduce / la faimă și la mulți
bani. / Gloria lumească este / doar
cea plină de virtuți / E pacea dumnezeiască / Pe care o ai , de lupți!
Invidia ia foc în ochii noștri și ne
mistuie pe interior. Cred că intră în joc raţiunea, care aprinde invidia,
fiind vorba de o analiză, de o remarcă făcută într-un mod paradoxal,
neraţională și dacă lăuntric este cuibărită o nemulţumire, sufletul este prins
în acele mreje întunecate, izbucnind ,,
incendiul
interior’’. Invidia doare și este
ca e o pedeapsă pentru suflet, acea
pedeapsă a nemulțumirii de sine. Mulţi se auto pedepsesc astfel în inconştienţa
lor. Dacă nu eşti mulţumit de tine însuţi nu înseamnă că vei invidia. Mulţi
sunt perfecţionişti şi asta îi antrenează. Condiţia este absenţa sau prezenţa
luminii în suflet. Dacă acolo se lasă noaptea, atunci nemulţumirea te împinge
la păcatul numit invidie.
Mai
cred că invidia este o boală a sufletului pe care o poate vindeca numai
iertarea. Dacă cel invidios nu este împăcat cu sine, cel invidiat trebuie să
fie şi să-şi păstreze lumina interioară. Această boală cumplită poate desfiinţa
și degrada relațiile interumane.
Deseori
invidia conduce la calomnie. Asta pentru că simte nevoia să arunce și niște
săgeți.
,,Invidia dezleagă limbile după cum admiraţia le amuţeşte’’, -Balzac- iar gura păcătosului adevăr grăieşte. Am observat
adesea cum personalităţi sau oameni deosebiţi, într-un anumit domeniu, încearcă
să fie demolaţi prin injurii. Nimic mai josnic. Invidia se foloseşte de această
armă, numită calomnie, pentru a prejudicia statutul sau valoarea unei persoane.
Invidia este unul din sâmburii răutăţii şi o scară cu trepte umilitoare care
coboară în pierzanie. De aceea, recurge de multe ori la fapte întunecate
folosindu-se de unelte care nu fac cinste existenţei umane, dar, nu întotdeauna
invidia apelează la calomnie. Uneori mocneşte în durerea tăcerii. Din păcate,
ceea ce spunea Ralph Emerson este concluzia acestor aspecte:
,,Invidia este taxa pe care toate distincţiile trebuie să o
plătească’’.
Oare nici o personalitate nu scapă ne pedepsită?
De ce se încearcă să se
stingă lumina deşi e mare nevoie de ea în acest univers?
De ce se acţionează fără cuget în loc să
pătrundem în profunzime?
De ce sunt biciuite
talentele în loc să fie mângâiate?
Concluzia mea se
regăseşte în afirmaţia lui Pindar:
,,Mai bine să fii invidiat decât compătimit’’.
Asta înseamnă că ai
realizat ceva şi că ai ajuns pe o treaptă frumoasă.
Ilarion Boca, spunea: ,,Trebuie să fii precum o stâncă. De tine se vor
sparge multe valuri’’, însă, pentru a fi ca o stâncă, am nevoie de putere, lumină şi iubire şi
îmi doresc să nu fiu nicicând compătimită.
( orice asemanare cu articole sau alte postări este pur întâmplatoare)
( orice asemanare cu articole sau alte postări este pur întâmplatoare)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu