LUCEAFĂRUL DIN VALE

Ion Cuzuioc SILTO ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUI NEPTUN SUPUSELE LUI NEPTUN  MĂRTURISESC LUI SILTO TAINA După ce deprinse graiul omenesc şi cel al vieţuitoarelor de mare Silto trebuia să înveţe a citi şi a scrie. Dar vezi că dădacile lui nu puteau s-o facă, erau analfabete. Această îndatorire căzu pe seama învăţaţilor curţii zeului Neptun. Şi iată că într-o bună zi supusele îl îmbrăcară pe Silto în cele mai frumoase straie de sărbătoare şi-l conduseră în salonul grămăticilor. Tot salonul era numai cu litere zămislite din papură şi fildeş. Mai întâi dascălii îl învăţară pe Silto să ţină minte cum arată toate literele şi cum se scriu ele. După ce isprăviră această lecţie, începu jocul literelor: dorea Silto să formeze un cuvânt, îşi alegea literele necesare, le aranja în ordinea cuvenită şi cuvântul era gata. Şi aşa, cuvânt cu cuvânt, până se întindeau propoziţii întregi. Acelaşi lucru putea să-l facă Silto şi fără literele din papură şi fildeş. Era de ajuns să i se aducă o...

IARTĂ-MĂ Îmi este dor de glasul tău Pe care îl aud mereu îmi este dor de vorba care 'mi-era rostită cu candoare... Îmi este dor să îmi șoptești Mă iartă, rogu-te să mă iubești Și când, fiind neatent îți voi greși Și atunci când, fără voie, te voi părăsi... Mă iartă pentru tot ce am promis Și înțelege că timpul nu s-a scurs... Și că-ntr-o zi voi reveni Știind mai bine a te iubi... Am învățat că viața e nedreaptă Nu știm ce drumuri ne așteaptă Am învățat și sper să fiu în stare Să vindec tot ce acum doare... Îmi trebuie doar timp să pot ajunge Acolo unde sufletul tău plânge... Să îl imbrațișez, să îl iubesc Curat și demn și omenesc... Să nu mai cred în vorba lumii Să nu mai dau crezări minciunii... Să pot vedea cu ochii mei Și nu prin ochii celor răi... Te -am judecat și te-am mințit Așa cum nu aș fi dorit Așa cum nu ai meritat Dar iartă -mă ...sunt vinovat... Kessy Ellys Nycollas 19012014 / Petroșani

ANII TREC... Anii trec, timpul se scurge... Nu putem să îl oprim Important e să nu plângem De pierdem sau de greșim... Ci să ne oprim o clipă Să privim cu omenie Către cei ce ne iubesc Fară falsă modestie... Cu puterea de a spune Lucrurilor pe al lor nume Fiindcă omul ce muncește E firesc, mai și greșește... Dar merită respectat Pentru că a încercat Nu a stat să urmărească Când greșești ...și să te pască... Să te lovească cu rău Uitând că sufletul tău Nu e stâncă, nici granit Să rămână neclintit ........................ Nycollas Kessy Ellys 17012019 / Petroșani

Foto :internet ÎNTR-O LUME...VAI DE LUME... Într-o lume, vai de lume Nu mai spun și nu mai spune Vorbe goale fără rost Dintr-un sumbru adăpost... Nu te mai minți pe tine Ca poți iubi pe oricine... Fară a te iubi pe tine... Privește-te în oglindă Nu mai vorbi cu obidă Despre mine, despre el... Fiindcă toți suntem la fel... Cu greșeli și jurăminte Spuse-n clipe...fără minte.. Aruncate-n voia sorții Și izbite-n tâmpla morții... Poți să fii prost și școlit... Și deștept, că te-ai născut, Sub o stea din carul mare Iar lumea habar nu are Că îți este hărăzit Să iubești, să fii iubit Și de aproapele tău Și de Bunul Dumnezeu... ............................... Pietrele nu te - or lovi Și mereu bine-ți va fi Fiindcă știi să daruiești Nu aștepți doar să primești Nu căuta să-ți umpli sacul Umilindu-l și pe Dracu... Că se-ntoarce negreșit Atunci cănd l-ai păcălit Și-și va lua-napoi darul Iar tu vei cunoaște amarul Și atunci când '...

Ion Cuzuioc SILTO ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUI NEPTUN ALBATROSUL LE MĂRTURISEŞTE  PESCARILOR UNDE SE AFLĂ MICUŢUL SILTO Cine a fost în ospeţie la pescari, a observat că, atunci când peştele e aruncat din plasele mrejelor în bărci, deasupra lor roiesc o mulţime de pescăruşi. Ei urmăresc bărcile pescarilor până la mal, iar aici mai răpesc şi câte un peştişor, doi pentru hrană. Printre pescăruşi se dau în vânt după peşti şi albatroşii, care de asemenea sunt păsări de mare, asemănătoare pescăruşului, de culoare albă, cu aripile lungi, îngustate şi negre la vârf. Nu mă îndoiesc că aţi văzut şi voi vreun albatros la mare. Albatrosul e prieten devotat pescarilor. Această calitate el şi-a demonstrat-o în multe clipe grele ale pescarilor. Bunăoară, ei dau de veste pescarilor când se apropie furtuna. Şi de data aceasta Albatrosul s-a dovedit a fi fidel pescarilor. El a urmărit valurile răpitoare până la locul unde a fost dus micuţul Silto, iar apoi s-a şi intors la pescari să le mă...

RESPECT ȘI IUBIRE  (Jurnalul unui suflet ciudat)                               De când de tine am aflat Eu te-am iubit și respectat Tu mi-ai fost patimă și vers și muză În astă lume rea, confuză... ............................        Mă sorbi din priviri și îmi vorbești cu atâta patos despre sentimentele tale fată de mine!        Te privesc și mi se tulbură mintea, neînțelegându-te! Te întreb: -         - Poți să detaliezi? Aș avea să înțeleg cum mă iubești? Ce sentimente ai tu față de mine și de unde crezi tu că vin toate aceste trăiri? -         - Ah! Te iubesc din adâncul sufletului meu cu o desăvârșire inexplicabilă dar și cu o patimă nebună. Îmi doresc să fii fericită. -               ...

  Ion Cuzuioc SILTO ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUI NEPTUN SUPUSELE LUI NEPTUN ÎL ÎNVĂŢA  PE SILTO SĂ VORBEASCĂ Pentru început supusele lui Neptun au hotărât să-l înveţe pe micuţul Silto să vorbească. Mai mult decât atât, ele şi-au pus în gând să-l înveţe şi graiul vietăţilor de mare, ca mai apoi să poată lega vorbe cu ele. Ca orice copil de pe pământ, Silto lega vorba: ma-ma, ta-ta. Nu-şi dădea sărmanul seama că nici mama, nici tata nu-s lângă el. Dar supusele zeului, adică dădacele micuţului erau şi mamă, şi tată pentru el. Pe urmă au fost rostite şi denumirile obiectelor din jurul său. Cu încetul Silto putea să ceară şi să refuze un lucru, să întrebe şi să răspundă dădacelor. Şi aşa cum copiii prind repede cuvintele, în scurt timp s-a învăţat să vorbească şi Silto. Când a crescut mai măricel, dădacele îl făcură cunoscut şi cu graiul vietăţilor de mare. La baza graiului vietăţilor erau semnele schimonosite cu botişorul, aripioarele şi codiţele lor. Când îi venea ...

Foto:internet TE AȘTEPT ÎN VIS!      (Jurnalul unui suflet ciudat)    Privesc în jurul meu, dimineaţa, și aș vrea să cred că mai eşti lângă mine.    În vis erai! Acum unde ai dispărut?    Așa mi se întâmplă în majoritatea dimineților. Te caut prin casă, aș vrea să te găsesc aici când mă trezesc, dar fugi.     Când mă simți că deschid ochii dispari.     Am avut momente în care îmi spuneam că din următorul vis nu aș vrea să mă mai trezesc, gândindu-mă că doar așa am putea fi împreună!      Așa încep zilele mele. Retrăind visele.       Nu știu de ce îmi doresc să fii lângă mine în clipa în care mă trezesc, când merg seara la culcare...      Sunt fericită totuși că alegi să fii cu mine după ce adorm.     Îmi veghezi somnul.    Te văd, în vis, cum stai aplecat peste patul meu și îmi veghezi respirația, ...

Foto:internet NIMIC ÎNTÂMPLĂTOR (Jurnalul unui sufelt ciudat)   T u poți crede că există întâmplări, întâmplătoare?         Eu nu!        Încurcate sunt căile Domnului... însă tot el le descurcă, adeseori, doar cu o simplă privire, un gest, o îmbrățișare, un cuvânt.     Sunt convinsă că absolut totul este bine organizat și stabilit de o forță care ne guvernează.        Nu voi ști poate niciodată dacă a fost să trăiesc iubiri noi sau doar să continuu povești de iubire nefinalizate în alte vieți. Ceea ce știu însă este că nimic din ceea ce am trăit nu a fost fără sens. Am câștigat prea mult și am pierdut enorm, am trudit din greu și am câștigat ușor, am iubit și am fost trădată, am trădat și am fost respectată... O! Viața asta este atât de complicată!        Mi-am stabilit trasee liniștite, am ocolit obstacolele ivite, am respectat, ca un elev conștiincios, indi...

MULȚUMESC IUBIRE! (Jurnalul unui suflet ciudat)    A m auzit adesea spunându-se că marea dragoste este mereu prima pe care ai trăit-o.     Aiurea!     Pentru mine prima dragoste a fost o lecție dură. Încă de la început viața a dorit să mă învețe să deschid larg ochii și să stau atentă la poarta sufletului. Să nu las să îi fie călcat teritoriul de fiecine.     Daca am învăța cu atenție fiecare lecție am fi feriți de multe  de multe suferințe însă, nu o facem și viața ni le repetă iar și iar cu speranța că într-o bună zi vom reuși să luăm cu brio examenul dat la materia numită dragoste.     Anii trec, experiențele se adună... apoi, unele ne părăsesc pe neobservate, altele mor, dar ce ne facem cu cele care rămân în agonie? Acestea au rolul de a ne bântui tot restul vieții, deoarece nu sunt consumate în totalitate, apoi îngropate rămășițele, ridicându-le o cruce frumoasă de iubire la care să ne...

PLÂNGE CERUL! Ninge iară ca-n povești, Ceru'-și plânge vina. Fiindcă, încă n-a aflat, A cui e PRICINA!? Fulgii mari cad liniștiți Plânsul lor mă doare Pe cerul acoperit Azi nu mai e soare... Stau troienele grămadă Străjuind misterul Au răbdare, vor să vadă... Aprig este gerul... Plânge cerul ne-încetat Căutându-și vina, Trist asteaptă un semn ne dat.. A cui o fi vina? Plâng uitările de noi, Triste în fereastră Suntem prea săraci și goi Viață nii nefastă... Sufletul zace-n mister Troienit de gânduri Așteptând un semn din cer... Citind printre rânduri... Glasul cald și cristalin Amuțit stă-n umbră Strigătul-i mort pe deplin Cine să-l audă Urechile-s asurzite ... Dureri în timpane... Au pierit pe limbi cuvinte Sufletul adoarme... Kessy Ellys Nycollas 16012019/Petroșani

SILTO LA CURTEA LUI  NEPTUN,  ZEUL MĂRILOR Pe când e lumea şi pământul se ştie că Neptun este zeul mărilor. Prin părţile noastre sărbătoarea lui Neptun o petrecem vara, când apa mării e mai caldă şi copiii pot să se zbenguia- scă în valurile ei. Mulţi din copii, îndepărtân- du-se de mal, chiar se scufundă în apă, chipurile, îl caută pe Neptun. Ei, dar Neptun nu vine cu una cu două la mal. Vine atunci, când copiii îi aduc cântece vesele şi dansuri frumoase. Pe lângă toate acestea, copiii mai aprind şi un rug mare, ca nu cumva ţânţarii să-l pişte pe Neptun, musafirul. Iar când Neptun poposeşte în ospeţie la copii, numaidecât le aduce în dar şi cadouri frumoase, scumpe. Are el de unde, căci curtea lui e mare şi frumoasă, bogată în toate celea. Şi fiindcă voi nici o dată n-aţi văzut curtea lui Neptun, am să vă povestesc eu cum arată ea. Curtea lui Neptun se întinde pe tot cuprinsul mării, cât e ea de largă şi adâncă. Şi are Neptun multe, multe casteluri. Toate î...