,,BIALNȚUL '' ANULUI 2018
Am început pur și simplu dintr-o nemulțumire sufletească. Inițial mi-am dorit să am un nou blog. Un blog al meu pe care să pot posta în liniște toate scrierile mele, ca într-un jurnal.
Eram nemulțumită de ceea ce observasem prin cercurile în care reușisem să pătrund, pe la lansările de carte și antologii cât și la diverse expoziții.
Voiam să mă rup de toate acele situații, să închid ușa sufletului, pentru a-mi regăsi liniștea și pacea interioară, dar nu a fost așa.
Aproape pe ne observate, parcă luată de un val și purtată fără voie, într-o direcție nebănuită, m-am trezit pe lângă blog-ul construit și cu o revistă online făcută cu programul ISSUU.
Sincer vă spun că, nu am avut absolut nici o intenție ascunsă și cu atât mai puțin de a deranja pe cinev dintre cei care făceau dinaintea mea aceste lucruri. A fost o testare! A fost o acțiune Divină care a intervenit atunci când eu tocmai mă pregăteam, să mă ascund".
Probabil că nu am știut să îmi construiesc ascunzătoarea potrivită și în loc să mă ascund Dumnezeu m-a scos și mai mult în față. Autorii care au fost de acord, să participe cu materiale, pentru ai publica pe blog, au venit cu propunerea de a publica și revista online apoi cu dorința de a o și tipări.
Pentru toate acestea, tot Dumnezeu, mi-a adus în preajmă persoanele de care aveam nevoie pentru a putea merge mai departe.
Pentru tipărit am avut sprijinul D- lui Dinică Cristian Ovidiu care mi-a recomandat o tipografie din Râmnicu Vâlcea, o tipografie condusă de DL CIOBANU DUMITRU, un om cu un caracter deosebit care m-a sprijinit ori de câte ori programele în care eu lucram îmi făceau probleme dar și în situațiile în care mă împotmoleam și nu mai găseam singură o cale de rezolvare.
Am ajuns la finele anului 2018. Lucrez încă la revista cu nr. 12.
Am avut momente în care stăteam zile întregi ne dezlipită de documentul Word al revistei însă au fost și clipe în care, doream să abandonez totul. Mă simțeam de parcă eram intoxicată. Mă întrebam, la ce bun toată această nebunie?
Eu am fost fondatoarea, eu redactorul, eu tehnoredactorul și tot eu sponsorul.
Banii sunt puțini. Cheltuieli destule.
Ca să trăiești singură, să îţi asiguri existenta, să îți plătești întreţinerea, nu este o situaţie tocmai de invidiat. Cât privește venitul realizat din toată această nebunie, pot să vă spun că este aproape inexistent. Am tipărit reviste pentru câțiva autori care şi le-au dorit, am expediat și gratis, am împrăștiat lunar, pe unde am putut, evident fără să încasez bani, am plătit pe cele care trebuiau depuse lunar la Biblioteca Națională.
Munca a fost destul de grea. Ore întregi pironită pe un scaun la birou. Din toată povestea aceasta, singura răsplată este satisfacția însă, uneori și acesta este ştirbita de câte o greșeală trecută neobservată. Când ajungi în fața faptului împlinit nu mai poți redresa nimic și nu îți rămâne decât să te înarmezi cu răbdare și să îți pui un scut de protecţie care să te poată apăra de critici.
Cu bune și cu rele am reușit să ajungem la finalul primului nostru an.
Revista LUCEAFĂRUL DIN VALE a luat naștere, de fapt, pe data de 06.12.2017. Am realizat asta abia în 2018 când am început să realizez în ce poveste am plonjat. Atunci am mers pe blog să verific ziua în care a avut loc prima postare.
Proiectul revistei a fost urmat de cel al CALENDARULUI ANIVERSAR. Și aici a fost nevoie de multe ore de muncă cât și de multe încercări. Am executat trei variante, în forme și culori diferite. Mă nemulțumeau de fiecare dată fotografiile pentru ,,coperta'' lunilor. Am obosit și am decis să folosesc o singură imagine pe toate cele 12 file. Eram mulțumită de felul în care eu le vedeam pe Laptop. Am decis să folosesc culoarea mov, culoarea mea, despre care specialiștii spun că este culoarea mea norocoasă. S-a dovedit până la final că ar fi fost totuși nevoie de o nuanță mai deschisă însă m-am aflat din nou în fața faptului împlinit de unde nu puteam să mai îndrept nimic.
Acesta este bilanțul anului 2018. Proiecte duse la bun sfârşit cu multă muncă, timp investit și sentimente.
Vă spun sincer că doar o Forță Divină îmi dă puterea să nu abandonez. Altcineva în locul meu ar fi făcut-o de mult.
Pentru toate acestea mulțumesc oamenilor de suflet care mi-au stat alături de la început până în prezent. Încurajările lor m-au motivat să nu abandonez.
În semn de mulțumire și recunoștință, pentru merite deosebite în promovarea activității redacției LucVal&KEN cât și a publicației LUCEAFĂRUL DIN VALE, pentru contribuția adusă la ridicarea nivelului de cultură în rândul cititorilor, pe tot parcursul anului 2018, se acordă diplome de excelență,
Doamnelor: MARIA TOMIȚA CORINI, ANGELA BURTEA, DOINIȚA NAN, CARMEN PINTE, MĂRIUCA MIRIAM, LORETA TOADER
Și Domnilor: DINICĂ CRISTIAN OVIDIU, VAL RĂZEȘU, ION CUZUIOC
(ordinea este pur întâmplătoare)
Cu siguranță, la sfârșit de 2019 vom avea un bilanț mult mai bun. Numele acelora care vor fi în numarul 1al revistei, vor fi regăsite în toate celelalte numere, până la numarul 12, inclisiv.
VĂ MULȚUMIM PENTRU EFORTUL DUMNEAVOASTRĂ DE A NE FI ALĂTURI.
RESPECT ȘI PREȚUIRE!
LA MULȚI ANI!
Kessy Ellys Nycollas
felicitări tuturor!
RăspundețiȘtergere