Scrisoare deschisă către cititorii mei

 Scrisoare deschisă către cititorii 

 volumului 

„Când iubirea arde în tăcere – Vindecarea prin iubire”

Dragii mei cititori,

   Vă scriu dintr-un loc în care cuvintele nu mai sunt doar litere, ci respirații. Dintr-un loc în care tăcerea
are greutate, iar emoțiile au glas. Vă scriu din spațiul acela fragil dintre rană și vindecare, dintre pierdere și regăsire, dintre cine am fost și cine încerc să devin.

   Când am început să scriu această carte, nu știam că vă scriu vouă. Credeam că scriu pentru mine, pentru liniștea mea, pentru întrebările mele nerostite. Dar, pe măsură ce paginile se așezau una după alta, am înțeles că fiecare cuvânt își caută un destinatar. Și destinatarul sunteți voi — cei care simțiți profund, chiar și atunci când nu spuneți nimic.

   Voi, cei care iubiți în tăcere.

   Voi, cei care purtați în inimă lupte pe care nimeni nu le vede.

   Voi, cei care ați învățat să zâmbiți chiar și atunci când sufletul vă tremură.

   Voi, cei care ați fost răniți, dar încă mai credeți în oameni.

   Voi sunteți motivul pentru care această carte există.

   Am scris pentru cei care au iubit prea mult și pentru cei care nu au știut cum să iubească. Pentru cei care au pierdut și pentru cei care încă mai caută. Pentru cei care au învățat să se ridice singuri, dar care tânjesc după o mână care să-i prindă. Pentru cei care au înțeles că iubirea nu este doar lumină, ci și umbră — și totuși aleg să rămână.

   Vă port în mine pe fiecare dintre voi.

   În mesajele voastre.

   În tăcerile voastre.

   În felul în care îmi spuneți că v-ați regăsit într-un rând, într-o frază, într-o metaforă.

   Când îmi spuneți că ați plâns, simt că lacrimile voastre sunt punți între noi.

   Când îmi spuneți că v-ați vindecat puțin, simt că nu am scris în zadar.

   Când îmi spuneți că v-a durut, știu că ați citit cu inima.

   Cartea aceasta nu este doar a mea. Este și a voastră.

   Este scrisă din bucăți de suflet, dar prinde viață abia când ajunge în mâinile voastre.

   Voi sunteți cei care transformați cuvintele în alinare.

   Voi sunteți cei care transformați rănile în lecții.

   Voi sunteți cei care transformați tăcerea în lumină.

   Și dacă, în timp ce citiți, simțiți că nu sunteți singuri, atunci totul a meritat.

   Dacă simțiți că cineva vă înțelege, chiar și fără să vă cunoască, atunci cartea și-a împlinit rostul.

   Dacă simțiți că inima voastră bate puțin mai liniștit, atunci știu că am ajuns acolo unde trebuia.

   Vă mulțumesc că existați.

   Vă mulțumesc că simțiți.

   Vă mulțumesc că ați ales să vă opriți în cartea mea.

   Fără voi, cuvintele ar fi doar umbre.

   Cu voi, devin vindecare.

   Cu toată tăcerea mea care arde frumos,

                       Autorul