Bârfa – rana care umblă din gură în gură
Bârfa nu este doar un cuvânt aruncat la întâmplare. Este o rană care umblă din gură în gură, din om în om, fără să țină cont de urmele pe care le lasă. O rană nevăzută, dar adâncă, făcută cu ușurință și purtată mai departe fără responsabilitate.
Din punct de vedere psihologic, bârfa se naște din lipsă. Din goluri interioare, din nevoia de a te simți mai sus coborându-l pe altul mai jos. De cele mai multe ori, bârfa nu spune nimic despre cel vorbit. Spune totul despre cel care o poartă mai departe, despre cel care împrăștie zvonuri și neadevăruri. Este un mecanism de apărare al unui suflet care nu știe să se vindece altfel. Acolo există suferință, neîncredere în sine, răni nevindecate, lipsă de autenticitate și o nevoie adâncă de validare.
Privită spiritual, bârfa este energie murdară. O vibrație joasă care se lipește de cel care o rostește, chiar dacă acesta nu conștientizează. Când vorbești rău despre cineva, nu îl murdărești pe el, ci îți murdărești propria inimă. Cuvintele nu dispar. Ele rămân în tine, în aer, în gânduri și în tot ceea ce devii.
Din perspectivă religioasă, lucrurile sunt limpezi: „Ce iese din gură spurcă pe om.” Dumnezeu nu ne-a dat vocea ca să distrugem, ci ca să mângâiem, să îndreptăm și să iubim. Bârfa este păcat pentru că rupe, dezbină și ucide reputații și suflete, uneori mai dureros decât orice lovitură.
Cel mai dureros nu este însă faptul că oamenii bârfesc, ci că o fac fără să știe prin ce iad a trecut omul despre care vorbesc cu atâta ușurință. Fără să știe cât a plâns, cât s-a rugat, cât s-a rupt pe dinăuntru ca să poată rămâne în picioare. Nu vor ști, poate, niciodată câtă luptă tăcută s-a dus acolo unde ei au aruncat o vorbă.
Am învățat, în timp, un adevăr simplu: oamenii care poartă lumină nu au timp de bârfă. Oamenii ocupați să se vindece nu aruncă cu noroi. Iar cei care se apropie cu adevărat de Dumnezeu învață să tacă, să mângâie și să vindece, nu să rănească.
Dacă ai simțit vreodată durerea de a fi vorbit pe la spate, să știi acest lucru: Dumnezeu a auzit ceea ce alții au șoptit. El cunoaște adevărul tău, iar adevărul nu are nevoie de apărare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu