IUBIRI PERFECTE TRĂITE DUPĂ ȘABLOANE PERFECTE.....
Iubirea perfectă începe cu o seară perfectă... petrecută într-un loc perfect... continuată cu momente perfecte... învăluite în trăiri mai mult decât perfecte.
Parfumuri perfecte alese cu grijă să gâdile mirosurile... în zilele complicate în care amprentele încă vizibile ale trecutului ne apasă în suflet... încercări perfecte de cicatrizare a rănilor... cu licori cât se poate de perfecte!
Întâlniri perfecte! O doamne... cel puţin primele...,,ambalate’’ în ținute perfecte... și ,,ornate’’ cu zâmbete senine... aşezate cu grijă pe chipul cosmetizat aproape perfect... dar pe suflete ,,mânjite’’ dureros în adâncul lor... care conduc la mișcări teatrale încercând să mimeze o fericire ascunsă cu măiestrie de un ,,maestru păpusar’’ cu experiență și care încearcă să le confunde cu firul fragil al clipelor.
Trecându-se apoi cu uşurinţă la... Certuri perfecte... uitând atât de repede că se afla împreună pentru a fi fericiţi... şi nu pentru a stabili de partea cui este dreptatea când în realitate ar trebui să se închidă cu grijă uşa trecutului amândurora... plecând împreună sinceri şi puri pe porţiunea de drum care le este hărăzită să o parcurgă împreună.
Nu ar trebui să ne luptăm pentru a avea ultimul cuvânt deoarece poate fi îndeajuns şi o şoaptă când se dă dovadă de maturitate.
Singuri alegem lângă cine să adormim seara şi lângă cine să ne trezim dimineaţa... şi în scurt timp să ne trezim în locul acelor dimineţi perfecte... cu unele mai altfel... umbrite de imperfecţiunea celui de lângă noi... începând regretele că nu am ştiut să alegem corect cu cine să adormim şi lângă cine să ne trezim... ajungând din nou să visăm la nopţi perfecte în care să putem să ne imaginăm pe celălalt aşa cum am vrea noi să fie.P.E.R.F.E.C.T.
Din nou lăsăm mintea să ne deschidă sertarul ei de cuvinte alese... şi îl ignorăm cu desăvârşire pe cel al inimi... şi iată-ne iar lângă o persoană care începe să, scârţâie nevinovat, în timp ce tu o iubeşti cu toată fiinţa ta şi începi să o, ungi, cu multă iubire şi acceptare pentru că nu este îndeajuns doar să îl placi pe cel de lângă tine, cel mai important este să îl accepţi aşa cum este el, cu bune şi rele, cu petele lui de rugină...
Nu va fi suficient niciodată doar să iubeşti... trebuie să şi fii iubit... de omul acela la care îi rosteşti numele şi apoi îl auzi într-un ecou... răspunzându-ţi.
Aşa cum nu există îngerii fără aripi, demoni fără coarne tot aşa nu există iubiri imperfecte. Imperfecţi suntem noi oamenii dar ce este revoltător... suntem frumoşi, uneori al naibii de frumoşi... o doamne... ambalajul ăsta sclipitor care ascunde sub el atâtea, suflete expirate, alterate, rănite,...
Se vor întâlni mereu porţiuni de cer pictat, de mâini împreunate, de mâini împodobite cu brăţări pe care stau inscripţionate nume... şi atât... între ei nu există nimic... şi asta datorită faptului că trupurile vin degeaba la întâlnire, risipesc în zadar clipe şi cuvinte... dacă sufletele nu sunt prezente.
Nu Iubirea este cea care greşeşte... ea nu greșește niciodată... Noi Oamenii greșim pentru că în foarte multe situaţii nu ştim ce trebuie să facem cu ea!
Fără doar şi poate.
Femeia însă are puterea să treacă mereu peste... pentru că doar în acest fel se poate bucura din nou de imaginea ei, privindu-se în oglindă,... şi numai aşa se va îndrăgosti din nou de ceea ce este ea cu adevărat... şi abia mai apoi de un nou, curtezan, ales de această dată cu mult mai multă atenţie şi grijă ferindu-se să răscolească răni nevindecate ale trecutului ce mai, tremura, încă în imensul gol prezent în suflet... ce se mai întrezăreşte încă neclar.. luminat de slabă luminiţa de la, capătul tunelului,. Acel tunel pavazat cu cioburi ale timpului pe care l-a parcurs, desculţa,... anevoios şi profund dezamăgită.
Femeia care are puterea să se desprindă de trecut este asemeni păsării Phoenix care renaşte din puţina cenuşa rămasă, îşi reface aripile ei, regale, bandajate atent şi migălos cu firicele aurite dar aproape invizibile în scopul atenuării unei dureri profunde.
Ea se reinventează modelându-se cu măiestrie din cenuşa rămasă în tipsii care răsună puternic la atingere... dar atât de înălţător... de cald!
Renunţând la trecut este conştientă că a învins timpul şi că a devenit singura stăpâna a propriului suflet.
Din negura în care s-a zvârcolit atât de mult timp acceptând-o parcă cu teamă, femeia puternică se reconstruieşte bucăţică cu bucăţică ridicând cu mândrie capul şi iniţiind un nou zbor.De această dată însă un zbor liber sub un cer mult mai senin...
Femeia care are puterea să se reconstruiască, blând, învingând teamă, învingându-se pe sine, ne oprindu-se înainte de aşi privi noua sa formă de iniţiere...
Ea este femeia care şi-a amintit că deţine propriul său nume şi că nu îşi va mai dori să îl poarte niciodată pe al celui care o va iubi... atunci când inima ei va înceta să mai sângereze... va începe să îşi îndrăgească chipul dar şi trupul... cu o minte liniştită şi eliberată de, fiori,... înainte ca oricine altcineva să o poată face...
Şi toate acestea pentru că a avut puterea să cunoască pacea sufletească şi să se împrietenească cu liniştea interioară.
În faţa unei femei puternice se afla întotdeauna iubirea care o va ţine de mâna în viitor... iar în spatele ei se alfa trecutul dureros care a întărit-o şi ia dat putere...,
Nu încerca niciodată să îi încurci drumurile unei femei puternice pentru că ea va trece, prin apă şi prin foc, şi va merge mai departe cu demnitate şi curaj!
Ea considera că trebuie să fim liberi în dragoste, liberi să iubim şi la fel de liberi să alegem omul pe care să îl iubim şi pentru care să facem lucrurile să fie bine pentru al vedea fericit.
Libertatea trebuie să rămână libertate chiar şi în iubire... nu trebuie să o lăsăm furată de absolut nimeni... numai că pe lângă libertate, în dragoste este nevoie şi de devotament, atitudine dar şi percepţia că, deşi eşti liber o relaţie întotdeauna va avea nevoie de mult mai multe. Nu se va mulţumi şi nici nu se va limita doar la o plimbare, o cină romantică sau nişte ochelari de soare, un răsfăţ pe o plajă într-un loc mirific... finalizându-se seara cu o partidă de sex pasional.
Pentru scurte aventuri exista suficienţi bărbaţi dar şi femei... când intenţionezi însă să ai o poveste de iubire... nu va întreba nimeni, oare câţi bărbaţi sau câte femei sunt pe lumea asta, ?. Cei doi vor simţi că la întâlnirea lor au fost prezente sufletele înainte de contactul fizic şi încep să curgă întrebările de genul: cât de mult însemn eu pentru acest bărbat? Dar el pentru mine? Cât de multe sacrificii vor face unul pentru celălalt? Dar cât efort va trebui investit în menţinerea relaţiei?
Staţi puţin şi amintiţi-vă de ultimele voastre relaţii, cum s-au terminat fiecare, din ce motive şi unde s-a greşit?
O să vedeţi în timp că vor fi asemănătoare. Cam acelaşi început..., un cuprins, plin de reproşuri şi regrete şi un, acelaşi final trist şi cu un gust amar... dar ştiţi de ce? Pentru că în loc să căutaţi încă de la început un teren, stabil, pe care să construiţi o cetate impunătoare a iubirii voastre... vă umpleţi timpul să găsiţi reproşuri la întrebările: oare ea pentru cine se îmbracă azi atât de frumos? Pentru cine a mers ieri şi şi-a aranjat aşa de chipeș părul? De ce a plecat cu tramvaiul la servici când de altfel are maşina la scară? De ce a schimbat parfumul acela fin cu unul mai puternic? Dar rujul? Dar pantofii şi poşeta?... iar şirul întrebărilor continuă cu: oare de ce nu merge? Pentru că el este prea tânăr? S-au poate puţin stângaci, nepriceput? Nu are suficienţi bani pe card? Sau poate nu are un loc de muncă mai bine plătit?... Gânduri de nimic... gânduri fără sens şi valoare... gânduri care conduc mereu şi inevitabil la: Nu a mers...!
Păi nu merge! Atâta timp cât nu vrem să înţelegem că nu există iubire perfectă aşa cum de altfel nu există nici oameni perfecţi... şi acest, fenomen, ar fi bine dacă l-ar înţelege oricine intră într-o relaţie. Toţi avem defecte... dar şi calităţi deopotrivă iar când iubeşti, iubeşti totul aşa cum este, venit, la pachet. Dacă placi o femeie, trebuie să o placi şi dimineaţa fără fard s-au ruj şi cu părul ciufulit după o noapte în care ţi-a dormit la piept... şi invers... dacă ţii la un bărbat îl adori în orice situaţie. Dimineaţa în chiloţi şi ne bărbierit... dar şi seara întors de la serviciu mirosind uşor a sudoare.
Nu căuta niciodată să pui imperfecţiunile... în balanţă cu perfecţiunea.
Când iubirea este sinceră şi vine din ambele părţi se vor găsi întotdeauna toate motivele din lume pentru construirea unei lumi frumoase în doi în care nimeni, nimănui nu reproşează, nimeni pe nimeni nu posedă.
Ce frumos ar fi însă sunt doar vise pentru că... de regulă... bărbaţii şi femeile se află întotdeauna în conflicte de prost gust, de altfel. Conflicte iscate de plăceri şi gânduri ascunse, de interese şi dorinţe, de posesie şi libertate...
Este mult mai complicat să laşi de la tine. Pare mai simplu şi mai normal să vrei, să pretinzi, să ceri din ce în ce mai mult... în loc să laşi de la tine, să asculţi, să oferi... iar acest comportament îl dezvolta atât bărbaţii cât şi femeile... pentru că nu după mult timp de convieţuire fiecare începe să lupte pentru, dominare,.
Sunt bărbaţi care în momentul în care au auzit primul, DA, de la femeia care l-a acceptat din dragoste şi cu iubire... încep să devină dominanţi, posesivi, să pretindă că este a lui iar într-un final să distrugă totul.,
Fac aici o paranteză pentru că mi-am amintit de o întâlnire personală cu omul meu drag.Ne vedeam după şase luni pentru câteva ore deoarece timpul meu era extrem de limitat.În acele câteva ore a avut suficient timp să îmi spună autoritar: eşti cu mine, faci ca mine... cuvinte care m-au făcut pe moment să, îmi înghit limba de-a dreptul, Deci?,
Sunt şi femei care îşi limitează dragostea la doar două întâlniri pe săptămână în schimb foarte multe solicitări financiare... gândindu-se că pe această scenă a vieţii este mult mai benefic să fii, păpuşarul nu păpuşă,... şi de aici răni, sentimente de vinovăţie, scandaluri. Greşeli pe care nimeni nu lupta să le evite s-au să le anuleze, în dragoste.
La urma urmei tot ceea ce contează este, libertatea, dar o libertate în care să vrei singur să faci doar ceea ce trebuie fără să impună el sau ea să schimbi ceva, să faci mai bine ceva sau să oferi...
Ce frumos ar fi să pot fi creatorul unei lumi noi care se împarte la doi pentru că dragostea nu este un, obiect, pe care să îl dai doar împrumut s-au să îl închiriezi nici măcar omului tău drag.
Dragostea atunci când ai decis să o dai cuiva dăuă ca întreg, ori nu o mai da deloc. Amăgirile dor cumplit de aceea iubiţi omul de lângă voi dar nu încercaţi să îl posedaţi.
Fiţi pregătiţi atunci când el este dispus să facă orice pentru a da încă o şansă relaţiei.
Daţi-vă libertatea de a trăi bucuriile cât şi tristeţile în egală măsură fără să încercaţi să le judecaţi.
Daţi-vă libertatea de a fi fericiţi în doi.
Kessy Ellys Nycollas
Petroșani/ 17101986
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu