DUMITRU SANDU - ROMÂNIA - AM O FLOARE PRINSĂ-N BUTONIERĂ

AM O FLOARE 

PRINSĂ-N
BUTONIERĂ

Am pus o floare la butonieră
Și cu-n surâs simpatic și frumos,
Mi-am luat mașina să arăt bengos
Și am plecat pe calea rutieră.

Câte o groapă mă scotea din zâmbet,
Câte o curbă mă făcea atent,
Ferindu-mă să dau de vre-un agent,
Dintre acei ce atentează la carnet.

Azi primăvara-i înflorită toată
Și păsări vezi în pomi și pe trotuar,
Iar eu treceam cu-n aer de ștrengar,
Cu gândul de-a iubi și eu o fată.

Chiar mi-am parcat mașina într-un loc
Și repezit plecai să-mi caut sânziana,
Dar ca să vezi am dat de Mariana,
O fată care sta la mine-n bloc.

Ne cunoșteam așa doar din vedere,
În viața asta dură nu e timp,
Sau nu ne potriveam la anotimp,
Ca să avem cumva negociere.

Și ochii ni s-au întâlnit pe chip,
Iar mâinile cu grijă le-am atins,
Chiar cele două inimi s-au aprins,
În câte-va secunde dintr-un timp.

Ne-am alintat cu cântec de iubire,
Pe amândoi plăcerea ne-a orbit,
Ca două stele noi am strălucit
Și ne-am scăldat în marea fericire.

Acuma când ne căutăm în minte,
Citim din amintiri la foc neoane
Și numărăm în gând câte baloane,
Am risipit ca omul cel cu minte.

Am strâns în brațe multe frumuseți,
Nu pot să uit cum noi ne-am cunoscut,
Te port în gând precum un zâmbet mut,
Din floarea vieții noastre tinerești.

05-06-2020
DUMITRU SANDU

DUMITRU SANDU - ROMÂNIA - VERSURI

VIATA TRECĂTOARE

Când e soare, când e lună,
Pare rea și pare bună,
Trec în zbor pe fir ca ața,
Clipe dulci și rele VIAȚA.

Se destramă prin mișcare,
Zile strânse în fuioare
Și torcându-se ca ața,
Ele...desfășoară VIAȚA.

Zile dulci și clipe rele,
Ba noroace, ba belele,
Simți cum ziua se cam duce
Și te miri ca un novice:

De ce trece viața-n sine,
De ce răul plânge-n tine,
De ce sufletu-ți jelește,
De ce omu-nbătrânește?

Simți cum zboară firul vieții,
Cum trec anii tinereții,
Numeri nopțile pierdute,
Ca și ridurile multe.

Timpul trece torcând ața
Și'o amestecă cu VIAȚA,
Azi ești tânăr și frumos,
Mâine un bătrân hidos.

Plin de boli, uitat de lume,
Fără nici un țel anume
Și-ți trăiești clipa rămasă,
Stând în pat, bolind în casă.

Ceasul ticăie secunda,
Mintea-ți zboară ca și unda,
Căutând în amintire,
Acea clipă de uimire.

Somnul greu ți-apasă viața,
Și te-afunzi greoi în ceața,
Ce te duce în visare,
Ești pierdut, pierdut ești oare?

Adormit ți-apare-n față,
Clipa vieții fir de ață
Și mosorul cât mai ține,
Pare rău și pare bine?

Te trezești gândind spre mâine,
Ceasul ticăie vezi bine,
Trecu visul, trecu unda,
Trecu clipa și secunda .

Și bolnav socoți bătrâne,
Ce-a fost rău și ce-a fost bine,
Dar... acuma totu-i dus,
Ziua pare spre apus.

E cu soare, e cu lună,
Ba e rea și ba e bună,
Tare-i plină de sudoare,
VIAȚA asta trecătoare.

09-01-2013

DUMITRU SANDU - ROMÂNIA - VERSURI

FIIND COPII IEȘEAM
LA JOACĂ

Fiind copii ieșeam la joacă
Și uitam de-ale gurii,
Ne hrănea mama naturii,
Cu ciuperci și fragi adică,
Să ne treacă.

Căutam să prindem norul,
Printre frunzele din pomi,
Ne simțeam ca niște șioimi,
Ce zburau iute ca vântul,
Precum gândul.

Mândrii ne simțeam de parcă,
Eram apă și pământ,
Prinși în simplu jurământ
Și urcați în pom la joacă,
Stam pe cracă.

Ne mai coboram adică,
Pe la râul din pădure
Și mai luam din fugă mure,
Foamea vream ca să ne treacă,
Doar oleacă.

Ne scăldam toți fără țoale,
Gălăgie cât ținea,
Vremea caldă ce era,
Ne băga la băi termale,
Tropicale.

Vara toată era joacă
Și eram atât de mulți,
Ne făceam din garduri punți,
S-au pășteam câte o vacă,
Ici pe luncă.

Când trecea cerbul prin apă,
Iar natura se răcea,
Joaca noastră sărăcea,
Sta și școala să înceapă,
Altă treaptă.

Vom veni la vară iară,
Poate nu taie pădurea,
Ori cu drujba, ori securea,
Că sunt toți precum o fiară,
Pentru țară.

24-04-2020
DUMITRU SANDU