joi, 23 aprilie 2020

DUMITRU SANDU - ROMÂNIA - VERSURI















FIIND COPII IEȘEAM
LA JOACĂ
Fiind copii ieșeam la joacă
Și uitam de-ale gurii,
Ne hrănea mama naturii,
Cu ciuperci și fragi adică,
Să ne treacă.

Căutam să prindem norul,
Printre frunzele din pomi,
Ne simțeam ca niște șioimi,
Ce zburau iute ca vântul,
Precum gândul.
Mândrii ne simțeam de parcă,
Eram apă și pământ,
Prinși în simplu jurământ
Și urcați în pom la joacă,
Stam pe cracă.
Ne mai coboram adică,
Pe la râul din pădure
Și mai luam din fugă mure,
Foamea vream ca să ne treacă,
Doar oleacă.
Ne scăldam toți fără țoale,
Gălăgie cât ținea,
Vremea caldă ce era,
Ne băga la băi termale,
Tropicale.
Vara toată era joacă
Și eram atât de mulți,
Ne făceam din garduri punți,
S-au pășteam câte o vacă,
Ici pe luncă.
Când trecea cerbul prin apă,
Iar natura se răcea,
Joaca noastră sărăcea,
Sta și școala să înceapă,
Altă treaptă.
Vom veni la vară iară,
Poate nu taie pădurea,
Ori cu drujba, ori securea,
Că sunt toți precum o fiară,
Pentru țară.
24-04-2020
DUMITRU SANDU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

DUREREA DESPĂRȚIRII - Autor: K.E.Nycollas ( proză scurtă care se va putea lectura și în volumul în lucru ,,ZBOR FĂRĂ ARIPI”)

În sufletul omului, în decursul vieții, se cuibăresc diferite tipuri de dureri, cauzate de diversele evenimente trăite. În urma fiecă...