LHANA ROMAN-NOVA - VERSURI

COPIL DIN FLORI
- În onoarea celor umiliţi pentru singurul motiv că sunt… singuri! -Autor: Lhana Roma-Nova

Azi… la biserica din sat, am cunoscut un biet bătrân
ce se târa pe-ai săi genunchi precum un şarpe muribund,
l-am întrebat de-i este foame şi-am vrut să-i dau, din al meu sân,
un colţ de pâine ce-o păstrasem pentru atunci când sunt flămând!
El… biet bătrân ce se pierdea în haina-i veche, zdrenţuită,
mă strânge în braţe şi spune că foame îi e dar… nu de pită!

Visul lui e să primească daruri mari, daruri divine
ce i-au fost mereu furate de ai morţii negri îngeri;
poate nu le-a meritat, ele nu-s pentru oricine,
dar să aibă totuşi moartea celor fără de înfrângeri…
Dacă astă bunătate îi va fi trimisă în palmă,
pregătit… este să moară, de acum şi pân’ la toamnă!

Am trăit mereu în flăcări și m-am ars de mii de ori
dar durerile acestea m-au făcut mai om, mai viu,
scris-am către-ai mei părinţi milioane de scrisori…
Oh, răspunsul lor nu vine, de aceea… și azi scriu!

Fără mamă, fără tată, fost-am chiar născut din flori,
de părinţi… eu întrebat-am şi la ghicitori:
- Dragii mei, părinţi pierduţi… dragă mamă, dragă tată,
m-aţi lăsat copil orfan - ca fiind al nimănui,
unde v-aţi ascuns în noaptea ce bătea la geam, la poartă,
în ce casă rece, caldă… voi vă puneţi haina în cui?

Ştiţi… umblat-am prin păduri, peste munţi şi printre nori,
ca să caut doi părinţi ce-au avut copil… din flori,
însă florile-de-colţ au răspuns, mai toate, în cor:
- De părinţi, iubite frate, şi nouă ne este dor!
Întâlnit-am pui de cuc, părăsiţi de a lor mamă,
care m-au sfădit prin cântec să nu îmi fie nicicând teamă
căci, în lumea muritoare, se pot pierde doi părinţi
dar iubirea lor cea mare e păstrată în Rai, de sfinţi
şi, când visul pământesc ne va fi către sfârşit,
vom vedea că ne aşteaptă colo în cer, desăvârşit!

Ghicitorile bătrâne m-au legat la ochi și m-au strâns de mână
ca să îmi fure banii ce-i port în batistă
dar... eu, mai viclean, haina zdrenţuită le-o las ca arvună
fiindcă banii îi dau... vamă, la artistă!

O aştept să vină de când m-am născut,
să mă ia cu dânsa, să mă dirijeze...
flori de albăstrele, tainic aşternut
şi ai mei părinţi au să mă vegheze!

Mă vor alinta, m-or ţine de mână,
cântecel de leagăn mama îmi îngână...
Voi... m-aţi umilit când m-aţi dat la spate
dacă n-am părinţi, nu am soră, frate...

Eu... vă mulţumesc şi vă spun cinstit:
- Nu eu sunt cel care fost-a umilit!
Voi… aveţi copii şi le sunteţi mamă, şi le sunteţi tată!
Eu… copil din flori, m-aş mai naşte o dată!

( Publicat în volumul “Firul de păianjen", 2019)
Sursa foto: Internet