ARESTUL OCHILOR
Ți-ai lăsat ușor privirea
Peste ochii întristați
Vrând să îți ascunzi mâhnirea
c-am trăit înstrăinați!
Ți-ai ascuns încet sub pleoape
O durere ce urla!
Sufletul să ți se adape
Din amintiri, încerca!
Ai venit sfios apoape
Și în brațe m-ai cuprins
Tulburând cu stinse șoapte
Sufletul de dor cuprins!...
M-ai privit apoi cu jale
Te-ai îndepărtat tăcut...
Nu voiai să-ți stau în cale
Dar nici eu nu aș fi vrut!
M-ai privit de la distanță
Nu știu mintea ce-ți spunea!
Fața întristată însă
Doar regrete exprima!
Ai plecat lăsând cortina
Piesa a luat sfârșit!
Mi-ai cătat tot timpul vina
Cum că nu te-aș fi iubit!
Du-te dragul meu în pace
Oricum n-ai să știi vreo dată
Că inimi n-am ce-i face
... și trăiește resemnată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu