OLFRIN EDIUD - ROMÂNIA - VERSURI 1977

INSOMNIE
(1977 Stamate-Suceava)

Se sting luminile în dormitoare,
Pare mai frig și gînduri vin tiptil,
Premerg cohortelor invadatoare,
Prea multe într-un creier de copil!

„La somn!” se-aude ordinul ce-aruncă
O palmă grea pe pleoapele de jar,
Te faci mai mic în pat, dar de poruncă
Să vină somnul n-are nici habar!

Nici Îngerul de pază nu mai știe
Prin beznă calea înspre patul tău
Și suferă și El de insomnie
Și-i istovit luptând cu-atîta rău!

Cu darwinismul ce te înconjoară
La orice pas, sclipind cu aroganță,
Iar inocența de odinioară
E azi peiorativa ignoranță.
.
Auzi mereu că Omul e o sumă
A Evoluției, ce-l va crea,
Așa cum Venus s-a născut din spumă,
Pe Omul Supraom și Era Sa:
.
Societatea Liberă și Dreaptă,
În care lesne poți s-ajungi savant
Ori să rămîi pe ultima ta treaptă
Pălmaș, ca vagabond vei sta pe-un cant

Înaintînd în viață ca pe sfoară,
În toate-nvățăturile e-un scârț
Și nu pricepi că-mpovărezi o țară
În care-ai apărut precum un pârț.

De mult sunt stinse becurile toate,
În noaptea asta e mai frig în pat
Ori să adormi nu poți de gînduri, poate,
Prea multe pentr-un creier ne-nvățat!

Ți-e dor cu lacrimi de natala zare,
De-a fi în jur așa cum ești în tine,
Pornind de-acolo dulci, sosesc amare,
Vechi amintiri, doar somnul nu mai vine!
.
Pe unde umblă Binefăcătorul,
De visuri plin, de Heruvimi cu fulgi?
Doar El mai poate devia izvorul
Realității spre tărâmuri dulci.
.
O fi și în morânt așa-ntuneric?
Cu răsuflarea inima se-ngaimă
Și gândurile vin în iureș sferic,
Prea multe gînduri, înghețată spaimă.

Sub plăpumioară crâmpoțești oftaturi,
Se-aud baubaulesc din coridor
Și prin ecou, se plimbă printre paturi,
Grei, pașii unui supraveghetor...

Foto: internet