ANDRADA ILIE - ROMÂNIA - CODRULE

Codrule

Codrule gemi așa tare
Că până-n suflet mă doare
Și nu înțeleg de ce?
Pustii nu-ți sunt ramele
Frunzele-ți sunt de-un verde viu
Nu știu codrule,nu știu!
Omule de ai gândi
Cu siguranță ai ști!
Geaba nu gem eu știi bine
Vreme trece,vreme vine,
Și surate-mi sunt puține
Frați tot mai puțini și cine
Ar râde când retează din mine?
Frunza mi-e de verde viu
Dar prin mine e pustiu
Camioane mă tot cară,
Și mă vinde pe afară!
Și cum n-aș geme omule
Spune tu: stop codrule!
Nu mai geme c-oi opri
Securea să te sfâșie,
Și atunci vesel voi fi
Poți să îmi spui asta mie?
Măcar amintire vie
De ar rămâne din mine
De s-ar produce hârtie,
Dar nu rămân nici ruine!
Aș zâmbi de-aș ști că-n lume
Pe rafturi stau cărți așezate
Unde toate cele bune,
Fi-vor cu tâlc așezate!
Aș trăi prin acele file
Cu povești sau poezie
Răsfoite de copile
Asta-mi poți promite mie?
Nu,nici asta n-ai să poți
Poate tu suflet mai ai,
Dar omule nu socoți
Că nu toți mergeți în rai?
Că nu toți sunteți la fel
Că omul e diferit,
Că mai mult este mișel
Decât să fie smerit?
Acum știi de ce tot gem
Că și sufletul te doare,
De-ai știi că pentru voi mă tem
Oare știi omule, știi oare?
De într-o zi voi pieri
Sub tăișul de secure,
Aerul s-o otrăvi
Și veți respira tăciune!
Eu vă aduc primăvară
Cânt duios de ciocârlie,
Nu mă mai vindeți pe-afară
Nu-mi faceți rău numai mie!

Andrada Ilie
27/04/2020
19:11