vineri, 24 aprilie 2020

ANGELA MIHAI - ITALIA - VERSURI



CÂNTEC ALBASTRU
Intră-mi, cobzar, în noaptea adâncă
Și cântă albastru peste sufletul meu,
Să-ți laşi și cobza cu jale să plângă,
Că-n patimă ard și dorul mi-e greu!
Vino, cobzare, și intră-mi în suflet,
Vreau noaptea asta cu jale să plâng!
Lăsa-voi tristețea-mi să te cuprindă,
Iar cu doru-mi vreau dorul să-ți frâng.
Cântă-mi duios în crâșma cea veche,
Departe de lume, aici vreau să plâng,
Doar tu cu cobza şi cu crâşmarul
Să îmi vedeți dorul în lacrimi arzând!
Vino cu cobza-ți aproape de suflet,
Dezlănțuie-mi durerea ce sapă mocnit,
Să laşi din cântec amarul să curgă,
Ca să-mi ucidă dorul ca și-un cuțit!
Să îmi las dorul în flăcări să ardă,
Să ardă și crâșma-n văpaie cu tot,
Căci pe tine cu cobză și pe crâșmar,
În locul durerii duse am să vă port.
Și-n sufletul golit de durere și patimi,
Să-mi torni un cântec albastru încet,
Cu el vreau să-mi umpli rana din suflet,
Adânc îmi rămână îngropată în piept.
Autor Angela Mihai
Drepturi rezervate doar autorului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

DUREREA DESPĂRȚIRII - Autor: K.E.Nycollas ( proză scurtă care se va putea lectura și în volumul în lucru ,,ZBOR FĂRĂ ARIPI”)

În sufletul omului, în decursul vieții, se cuibăresc diferite tipuri de dureri, cauzate de diversele evenimente trăite. În urma fiecă...