UMBRE SINISTRE
Trecerea în neființă este un mister învăluit de întuneric,
este puntea peste neant și poarta către eternitate.
Ne stingem cu fiecare celulă care moare și cu fiecare apus
de soare ce se îneacă în apele învolburate ale existenței.
Ne simțim secundele ca boabele de nisip în clepsidra vieții.
În fiecare zi să învățăm cum să murim, înainte ca să murim!
Așa vom trăi veșnic, pentru eternitate!
Prin umbre dezlegate a înflorit amarul,
Pe buturuga veche ce s-a rostogolit,
Aici se-oprește moartea să-și facă inventarul,
A sutelor de vieți ce astăzi le-a răpit.
E îmbrăcată-n negru iar haina învechită,
Îmi pare-o fantomă dar e realitate,
Pândește în tăcere sub frunze de răchită,
Apoi ca o fiară naște mortalitate.
Ea nu are vreo milă și nici compasiune,
De o privești în ochi inima ta îngheață,
În fața ei îți vezi soarele cum apune,
Se stinge-n tăcere suflarea ta de viață.
Ești fără de putere când moartea te-ncoltește,
Dar este scris, în lume toți o vom întâlni,
Pe nici un om în viață ea nu îl ocolește,
O vom privi în față cu toții într-o zi.
E grea solia morții ce fără teamă vine,
O umbră ce apare în noaptea de coșmar,
Te smulge fără veste din zilele senine,
Chiar dacă focul vieții mai arde pe altar.
Prin valea umbrei morții călătorim o viață,
Adesea ne e teamă dar știm că Dumnezeu,
Ne ocrotește-n toate și ne dă siguranță,
Doar El e ajutorul, acesta-i crezul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu