PENTRU TINE, EMINESCU
📷Eu doar te mângâi pentru cuvintele tale
Prinse-n buchetul poemelor,
Citindu-le cu adorație la gura sobei
În casa veche a străbunilor mei,
Străbuni din lumea cărora
Slăvit te-ai ridicat cu slova
Cinstindu-le cu lacrimi trecutul,
Iubire-ai dat în cuvântul versului
Pe care sfințit în limba strămoșească
L-ai urcat cu tine și din ceruri
Moștenire ni l-ai lăsat
Și noi cu datoria de-mplinire
A visului mărit al românimii
Săltăm în lume, dar unii sunt căderi
Ce trag în hăul morții
Cuvântul de la tine
Ce-i moștenire nouă,
Te-nalță Eminescu, ești sacru
Precum tricolorul,
Poporul tău te cântă și-ți murmură
În doină creația ce-n ie
În horă și în satul
Trezește a mea mândrie,
Mândru erai poetul nostru sfânt
Când recitai în slova Pământului,
Străbună ne este limba pe care o rostim
Din ea se-nalță sacrul
Pe steagul traco – get
Din datină în datini credința ce ne-o știm
Suntem creștini și-n cuget
Numele tău rostim,
El este Eminescu, stăpânul vorbei noastre,
Născut a fost să fie cu har
Vestigii fără număr, cuvântul bogăție
Că-i din sămânță veche ce-a dat
În pântec slova,
Și versurile tale, iubite Eminescu
Se-aud în zi și-n noapte
Și seara la cosit e doina
Se-ntoarce către casă țăranul obosit
Dar murmură, e cântec de slavă
O slavă a revenirii
Din ce a fost și e
Țăranul ce muncește pământ străin
Ogoarele se pierd, nici grâul
Bob nu are, s-a prăvălit nevoia
Căzută este ființa în satul care moare
Bătrânii-ș duc amarul
Și nimeni nu-i aude
Și vor pleca spre locul
Unde verdeața vieții-i va ține treji
În lumea de dincolo de margini
Cu doinele în inimi
Și Eminescu tainic le va întinde mâna:
Veniți români, veniți
V-aștept demult și dorul năprasnic
M-a oprit, aici, pe vârf de munte
În codru-n care luna coboară
Și-n lacul cel albastru se scaldă
Și-mi vorbește de voi,
Români trecuți prin vreme
Cu sacii cu nevoi.
În noaptea aceea-n șoaptă
Poetul recita și slovele-n română
Chemau îngerii-n cete
Pământu-acesta sacru, pe care toți îl știu,
Este Grădina Doamnei,
E România noastră pe care Eminescu
În inimă o purta.
Tu, om al biruinței prin secole trecut,
Ai dat un nume țării,
Ești Eminescu sfânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu