VAL RĂZEȘU -ROMÂNIA - VERSURI

ÎNCHIDE-ȚI ARIPILE, FII FEMEIE

Val Răzeşu

Poate de când lumea eşti a mea,
poate nemurirea îmi vei fi
de te beau lumină din lalea,
altă primăvară inimii.

Murmură țărâna de sub pas
iarba care a pornit hai-hui
a cal verde potolit la pas,
în îmbrățişare să te sui.

Să-mi apuc destinul de dârlogi
şi să te răpesc poveştii mele,
nu ai mai zburat pe inorogi
ce stârnesc sub aripi praf de stele.

Porți sub pleoape veacuri de mister
te apuc cu fluturii de mână,
beau din ochii tăi întregul cer,
cum bea luna apa din făntână.

Regăsirea noastră-i fără leac,
chiar de suntem lumii în răspăr
clipele în veacuri se prefac,
veşnicia ți-o-mpletesc în păr.

Nu ți-am spus nimic mai sus de fire,
chiar de chipul mi-este mai prejos,
dacă mă dezbraci de nimicire
aş putea să fiu iar Făt Frumos.

Tot Adevărul e într-un fior,
degeaba eşti frumoasă, dumnezee,
să poți trăi beția unui zbor
închide-ți aripile, fii femeie!

Dezghețând arterele de nord,
fac transfuzii îngerii, tic-tac,
înfrunzesc bătăile de cord
şi te strigă flori de liliac.

3 aprilie 2020
VAL RĂZEŞU