Kessy Ellys Nycollas -România - Dacă trebuie să ceri iubire sau să te rogi pentru ea, atunci cu siguranță nu e omul tău.

Kessy Ellys Nycollas

Dacă trebuie să ceri iubire sau să te rogi pentru ea, atunci cu siguranță nu e omul tău.

      Am ajuns la concluzia că generația tânără nu mai poate iubi. În scurt timp nu se va mai cunoaște semnificația sentimentul unic, extraordinar pe care îl poate oferi iubirea, nici măcar de acele persoane care au iubit și au simțit bucuria acestei stări. Majoritatea confundă iubirea cu îndrăgostirea care, mai apoi, dă naștere atracției, urmată, finalizată, prin raporturi intime.

      Ceea ce mă surprinde este faptul că iubirea a ajuns să joace un simplu rol de muză. Se scriu volume întregi de poezii extraordinare, care au ca temă iubirea, dar iubirea însăși, nu mai există pe nicăieri!

      Poeții, când intră în criză de inspirație, caută iute în mediul virtual ,,o iubire nouă’’ care să le trezească fluturașii adormiți, apoi se aşează pe treabă. În scurt timp apare o nouă capodoperă literară care tratează în mod evident, iubirea!

      Păcat!

      Am citit de curând într-un articol, o frază care m-a intrigat. Iată ce spunea aceasta:

      ,,Iubirea e ceva ce trebuie să primim cu toții și trebuie să o primim penru că o merităm cu toții.’’

     Auzi! Iubirea este ceva ce trebuie să primim! Extraordinară formulare! TREBUIE!!

     Oare cum poți formula o astfel de frază omule? Cum poți folosi cuvântul trebuie și atunci când este vorba de cel mai minunat, cel mai sublim sentiment uman?

     Nu mă mai mir de ce bărbații zilelor noastre vin cu tupeu şi îți impun să îi iubești.

     ,,Trebuie să o primim pentru că o merităm cu toții!’’

     Da dragilor, toți merităm să cunoaștem bucuria produsă de această stare sufletească, numai că ea nu poate fi obținută cu forța!

     Iubirea are regulile ei care antrenează energii, senzații, sentimente care pot rămâne în formă de iubire pură, divină, care, mai apoi, își continuă acțiunea, aducând partenerii în stadiul de îndrăgostire și sex... asta în cazul în care energiile conlucrează din ambele părți datorită dorințelor reciproce.

     Iubirea are alte conotații. Ea poate apare în sufletul unei persoane, față de altă persoană, dar nu trebuie ca și persoana iubită, să iubească la fel.

     Ca să înțelegem iubirea avem un singur exemplu clar. Dumnezeu ne iubește pe toți, nu ne atinge, nu îl vedem, nu locuim împreună. Ne iubește și punct.

     Nu am auzit până acum pe nimeni spunând că la el a venit Dumnezeu și i-a spus: -începând de azi trebuie să mă iubești.

     Dacă iubirea ar fi corect înțeleasă, exprimată, manifestată lumea noastră ar fi mult mai bună dar și mai fericită. Aici, acum mi-a venit în minte gândul să vă propun ceva, şi anume:

      Hai să formulăm și noi o altă frază în care să folosim cuvântul TREBUIE. Iată variant mea:

      Ca să fim fericiți TREBUIE să punem iubire în locul urii. Vom înlocui ura cu iubirea! -Ce spuneți? Reușim? Puteți?

      Bravoooo! Ați reușit! Ce frumos! Ce stare extraordinară avem atunci când iubim necondiționat atât prietenii cât și dușmanii...

       Iubește omule dacă vrei să fii iubit. Nu spune niciodată, trebuie să fiu iubit’’! Cine vrei să te iubească fiindcă trebuie, atâta timp cât tu urăști cu înverșinare și nu te poți iubi sincer și în totalitate, nici chiar pe tine?

       Alergăm după fericire! O căutăm înnebuniţii prin toate cotloanele sufletelor... și nu dăm de ea! Așa este pentru că fuge din calea noastră.      Da! Fuge deoarece noi avem de plătit greșelile pe cre le facem la tot pasul și care își cer plata. Greșind veșnic, plătim veşnic. Nu ni se iartă nimic. În momentul în care ne vom opri câteva clipe din goana asta nebună după fericire, vom fi mai buni, mai iertători dar și capabili să oferim iubire... vom ajunge să simțim un sentiment de eliberare a sufletului... care va fi urmat în mod inevitabil de fericire.

       Universul întoarce totul înapoi la emitent. Atunci când rănim, batjocorim, jignim nu putem aștepta să primim iubire! Când vom pricepe că apreciind vom fi apreciați, iertând vom fi iertați, ajutând vom fi ajutați... atunci vom primi și noi toate acestea și vom putea fi fericiți.

      O altă formulare, din același articol spune:,

 Și, cu toate că atunci când ne plătim datoriile și ne învățăm lecțiile, ne așteptăm să fim iubiți, uneori nu se întâmplă.’’

       Da! Nu se întâmplă și ştiţi de ce? Dacă nu știți o să vă amintesc  o povestioară cu tâlc, poate așa veţi înţelege:

       Într-o familie cu mai mulți copiii, exista unul atât de zvăpăiat și ne ascultător, care comitea greșeli zilnice, încât tatăl nu le mai putea contabiliza. Atunci i-a venit o idee. Pentru fiecare greșeala comisă să bată un cui în tocul ușii.

       Copilul a crescut, a început să realizeze câte rele a făcut și câtă supărare a adus familiei... motiv pentru care și-a promis sie însăși că va face tot atâtea fapte bune pe cât rele. Ori de câte ori făcea o faptă bună, scotea un cui din cele bătute în tocul ușii, până când le-a scos pe toate. Atunci își cheamă părinţii și le spune: vedeți? Acum TREBUIE să mă iubiți. Am făcut tot atâtea fapte bune pe câte rele. Am scos toate cuiele... iar mama, bătrână, bolnavă, tristă îi adresează întrebarea: -dar ce facem cu găurile?

       Pentru a umple găurile este nevoie să devenim buni, iubitori, iertători... să respectăm, să ajutăm, să oferim... Pentru a echilibra balanța!

       Toată această perioadă va fi destul de grea. Este perioada în care dorim să primim iubire și nimeni nu ne-o oferă fiind nevoiți să ne târâm sufletele deznădăjduite și rănite spre lumina iertării Divine.

      Niciodată să nu cerşeşti iubirea, să nu te rogi pentru ea, să nu plătești ca să o obții. Iubirea este sau nu este! Nu poți oblige pe nimeni să te iubească doar pentru că tu îl iubești. Poate că și el te iubește dar în felul lui... Nu îl obliga să rămână lângă tine. Lasă-l să plece. Aceasta este iubirea.

       Fă tot posibilul să trăiești o viață cât mai fericită. Cine este menit să rămână va rămâne, te va ajuta să treci peste situațiile dificile susținându-te cu toată puterea și priceperea din dotare, fără ca tu să fii nevoită să îi impui asta.