Cealaltă faţă a Lunii
Când se va
cutremura nimicul,
Iar moale,culcat
într-însul,
Voi luce eu,
iară-n mine
Vor alerga bezne
virgine...
Aproape mort,
atunci m-oi prinde
De cinste...iar
sucul de cântec
Mi l-aş fi stors
din minte,
Nici macar n-am
să trec...!
Când frânge-voi
timpul cel umil
Doar in două...să
vadă dimineţii zorii
Al meu apus
febril
Şi-atunci
ucide-voi şi norii..!
Şi Luna-şi va
pleca în mine
Geana-i linsă,
străvezie,
Voi şti c-are
a-mi cerne-n vine
Cea mai sfânta
erezie!
Când gura-i plasmă
Se va descleşta
în mine,
Atunci voi afla
Spatele tainei
divine.
Gândul
Pe-nserate, când
văpaie
Fură ceriul
cumpătat,
Se frământă-n
măruntaie,
Gândul meu
înfrigurat.
Cel răpus de
neputinţa
Să-l vâr în
ochiul plasmei
Istovita-mi
indolenţă,
L-a supt în
fundul glastrei...
Din stomac
scuipând catran,
Răsun-a gândului
scripcă
Şi pluteşte pe
Iordan,
Nădăjduind să-l
treacă.
Cântul său
înăbuşit
De talazuri sure,
Rodeşte,însă
,înzecit
Ură şi mâhnire.
Şi puii ei
înaripaţi
Membrana
spintecară,
În roi micuţii
bulbucaţi
Din carne se
iviră.
Copiii gândului
se-ncheagă
Şi ochii-n spaimă
mi se-neacă
Pielea ,scoarţă putrezită,
Trozneşte, crapă, asuprită.
Sub gândul nescufundat
În stomacului Iordan,
Mort îl privesc
Cum îşi ia zborul, iese pe geam...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu